Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 222/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcții, ale art. 103 alin. 5 și 6 și ale art. 156 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, , precum și ale art. 12 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești

prezumat în vigoare republicat

Data actului
11 iulie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 584 din 7 august 2002 (republicare)
Citează
9 acte
Structură
4 articole · 15.359 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

  • Decizia nr. 88/1999 1 iunie 1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. 5 și 6 din…

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • Legea nr. 2/1991 7 ianuarie 1991 (prevederi anume) privind cumulul de funcții
  • Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
  • Legea nr. 50/1996 21 iunie 1996 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătoreș…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 2/1991 , ale art. 103 alin. 5 și 6 și ale

art. 156 din Legea nr. 92/1992 , republicată, precum și ale

art. 12 din Legea nr. 50/1996 , republicată, excepție ridicată de Aurelian Tarniceriu în Dosarul nr. 1.016/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ într-un litigiu având ca obiect pretenții bănești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca potrivit prevederilor

Legii nr. 2/1991

pot cumula pensia cu salariul pensionării reangajati după pensionare. Persoana angajata după pensionare se afla într-o alta situație decât cea care, deși are decizie de pensionare, nu a încetat activitatea. Autorul excepției solicita de fapt o interpretare favorabilă lui a actului, a normei legale criticate, ceea ce nu poate face obiectul controlului constituțional. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.016/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 2/1991 , ale art. 103 alin. 5 și 6 și ale

art. 156 din Legea nr. 92/1992 , republicată, precum și ale

art. 12 din Legea nr. 50/1996 , republicată, excepție ridicată de Aurelian Tarniceriu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca la data de 26 iunie 1998 a obținut decizia de stabilire a pensiei de serviciu, decizie care nu s-a pus în plata, întrucât el și-a continuat activitatea. Conform dreptului legal de a cumula pensia cu salariul a solicitat plata pensiei pe întreaga perioadă de la data emiterii deciziei de pensionare și până la încetarea raporturilor de muncă, solicitare ce i s-a refuzat pe motivul că nu i-a fost desfăcut contractul de muncă și ca nici nu a fost reincadrat ulterior, invocandu-se dispozițiile legale pe care le critica prin excepția de neconstituționalitate. Considera ca "printr-o asemenea interpretare restrictiva a dispozițiilor legale invocate, se încalcă principiile constituționale prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 16, art. 38 și art. 49 din Constituție". Susține ca sunt incalcate în special prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție prin aceea ca "se creează o inegalitate și discriminare evidenta între magistrații mentinuti în funcție după stabilirea dreptului la pensie și cei reincadrati în funcție după pensionare".

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ constata ca, față de obiectul cauzei, sunt îndeplinite cerințele prevăzute la

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și la art. 144 lit. c) din Constituție pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 2/1991 , ale art. 103 alin. 5 și 6 și ale

art. 156 din Legea nr. 92/1992 , republicată, precum și ale

art. 12 din Legea nr. 50/1996 , republicată. Apreciază însă ca excepția ridicată este nefondata, întrucât "dispozițiile legale menționate nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 38 și 49 din Constituție, nefiind îngrădite drepturile și libertățile fundamentale și nefiind o discriminare între persoanele fizice aflate în aceeași situație". Instanța suprema a respins, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 din Legea nr. 3/1977

și ale

art. 106 din Legea nr. 92/1992 , republicată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca dispozițiile legale criticate "nu contravin în nici un fel principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece toate persoanele pensionate pentru limita de vârsta pot fi angajate, cumuland pensia cu salariul". Apreciază, de asemenea, ca aceste dispoziții "nu au nici o legătură cu regula restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, deoarece nu este vorba de nici un drept recunoscut de lege al cărui exercițiu să fie restrâns". Excepția referitoare la dispozițiile

art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 , republicată, este inadmisibila, întrucât prin deciziile nr. 88 și 89/1999 Curtea Constituțională a constatat deja neconstituționalitatea acestora. Mai arata că nu sunt întemeiate nici criticile privitoare la

art. 103 alin. 6 din Legea nr. 92/1992 , republicată, întrucât aceste dispoziții "vizează o precizare referitoare la drepturile prevăzute în ansamblu de art. 103 ale magistraților reincadrati după pensionare și constituie o problemă de oportunitate și de opțiune, exclusiv de competența autorității legiuitoare".

Avocatul Poporului apreciază ca prin dispozițiile legale criticate "nu s-a creat o discriminare între magistrații pensionați cărora le-au încetat raporturile de serviciu și cei care au continuat activitatea, ci, dimpotriva, continuarea activității a reprezentat un beneficiu lăsat de lege la aprecierea unității în care își desfășoară activitatea persoana pensionata". Considera că nu a existat nici restrangerea exercițiului vreunui drept și, prin urmare, nu se poate retine nici încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții legale:

-

Articolul 3

din Legea nr. 2/1991

privind cumulul de funcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991, care prevede: "Pensionării pentru limita de vârsta, precum și pensionării de invaliditate gradul III, pot fi angajați, în condițiile prezentei legi, cumuland, pe perioada angajării, pensia cu salariul.

Persoanele pensionate pe baza prevederilor

Decretului-lege nr. 60/1990

privind pensionarea cu reducere de vârsta a unor salariați primesc, pe durata angajării, numai salariul corespunzător funcțiilor ocupate.

Organele centrale și locale ale administrației de stat, instituțiile și celelalte unități, precum și regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, care au angajat persoane pensionate, au obligația sa organizeze în fiecare an, dar nu mai înainte de 6 luni, în condițiile prevăzute de lege, concurs pentru ocuparea funcțiilor în care sunt angajate aceste persoane.";

-

Articolul 103

alin. 5 și 6 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, conform cărora:

"Pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de baza ale magistraților în activitate.

De aceste drepturi beneficiază și magistrații reincadrati după pensionare.";

-

Articolul 156

din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu următorul conținut: "La judecătorii, tribunale și curți de apel, precum și la parchete vor putea fi numiți, în funcții de judecător sau procuror, și fosti magistrați pensionari, care nu depășesc vârsta de 65 ani.

Magistrații încadrați în condițiile prevăzute la alin. 1 beneficiază de salariul integral, corespunzător funcției, de sporul de vechime în munca, precum și de drepturile de pensie. La încetarea activității, aceste persoane au dreptul la recalcularea pensiei în funcție de vechimea dobandita și de salariile realizate după reincadrare.";

-

Articolul 12

din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare, care prevede:

"(1) Magistrații pensionari pentru limita de vârsta, care sunt reincadrati potrivit legii, beneficiază de cumulul pensiei cu indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției, de adaosul pentru vechime în magistratura prevăzut la art. 5 alin. (1), precum și de celelalte drepturi reglementate de lege.

(2) La încetarea activității magistrații prevăzuți la alin. (1) au dreptul la recalcularea pensiei, incluzandu-se în baza de calcul a pensiei vechimea în munca și veniturile realizate din indemnizația de încadrare și, după caz, adaosul pentru vechime în magistratura, realizate după data pensionării.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și magistraților care beneficiază de pensie de serviciu, potrivit

Legii nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare."

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate, în interpretarea lor restrictiva data de autoritățile care le aplica, încalcă principiile constituționale consacrate la art. 1 alin. (3), referitor la caracterul de stat de drept, democratic și social al României, la art. 16, referitor la egalitatea în drepturi, la art. 38, referitor la dreptul la munca și la protecția socială a muncii, și la art. 49, referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Considera ca cel mai evident sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se creează o inegalitate și discriminare între magistrații mentinuti în funcții după stabilirea dreptului la pensie și magistrații reincadrati după pensionare.

Curtea, examinând excepția de neconstituționalitate, constata următoarele:

Nici o dispoziție constituțională nu prevede că o persoană încadrată în munca se pensionează automat la atingerea limitei de vârsta, iar, dacă își continua activitatea, cumulează pensia cu salariul. Pensia pentru limita de vârsta se acordă la cererea persoanei îndreptățite, iar dacă aceasta are calitatea de angajat, pensia se pune în plata începând de la data încetării activității.

Legea nr. 2/1991 , pentru celelalte categorii de cetățeni, iar

Legea nr. 92/1992

și

Legea nr. 50/1996 , în mod special, pentru magistrați, reglementează dreptul de a cumula pensia cu salariul, dar numai în situația reangajarii pensionarului, ceea ce presupune încetarea activității și intrarea efectivă în drepturile pensionarului, iar apoi o noua angajare (reangajare), fără vreo condiție de timp între cele doua momente. Astfel fiind, nu se poate retine ca aceasta reglementare legală ar contraveni vreunei norme constituționale.

De asemenea, Curtea nu poate retine ca prin dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 2/1991

sau prin cele ale

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , republicată, s-a instituit o discriminare, întrucât persoanele pensionate care mai întâi și-au încetat activitatea, iar apoi s-au reangajat se afla în mod clar într-o situație diferita față de cele care, la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, au solicitat emiterea deciziei de stabilire a pensiei, dar nu au cerut punerea în plata a acesteia după încetarea activității, ci au continuat sa lucreze în aceleași condiții, fără o noua angajare. Or, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite se justifica instituirea unui tratament juridic diferențiat.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale criticate, pe care o solicita autorul excepției, potrivit

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Referitor la dispozițiile

art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 , republicată, Curtea constata ca prin Decizia nr. 88 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, și prin Decizia nr. 89 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 6 iulie 1999, a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții. În aceasta situație, în conformitate cu

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevede: "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția a devenit inadmisibila și, în consecința, va fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 2/1991

privind cumulul de funcții, ale art. 103 alin. 6 și ale

art. 156 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, precum și ale

art. 12 din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, excepție ridicată de Aurelian Tarniceriu în Dosarul nr. 1.016/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

2. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.