Decizia nr. 180/2025

Articolul 93

alin. (1) pct. 5

și

15 :

(1)

Constituie contravenții următoarele fapte: (...)

5.

încălcarea de către participanții la piața de energie a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE; (...)

15.

nerespectarea prevederilor standardelor de performanță referitoare la serviciile publice de transport și distribuție, precum și la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice;

–

Articolul 194

pct. 33

și

39 :

Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...)

33.

nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale; (...)

39.

nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;.

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

referitor la separația puterilor în stat și la principiul legalității și ale

art. 23 alin. (12) , potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, a reținut că piața energiei electrice este o piață reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Accesul pe piața energiei electrice în calitate de furnizor și distribuitor presupune respectarea anumitor condiții legale, autoritatea competentă având îndrituirea, potrivit

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 , să reglementeze în mod detaliat aceste condiții. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare și retragere a autorizațiilor și licențelor, termenele și condițiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanții și altele asemenea, diferențiate pe categorii de capacități și activități supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al președintelui ANRE“.

15.

Având în vedere acest context legislativ și motivele de neconstituționalitate formulate asupra dispozițiilor criticate, în raport cu principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea reține că acestea nu sunt contrare

art. 1 alin. (4) din Constituție , ci sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale cu privire la organizarea executării legilor, întrucât noțiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispozițiile

art. 108 alin. (2) din Constituție , are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatoare în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii, astfel că legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, anumite aspecte ce necesită o expunere în detaliu și, în sensul textului constituțional al

art. 108 , această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004), argumentare ce este valabilă nu numai în ceea ce privește Guvernul, ci, mutatis mutandis, și în cazul altor autorități prevăzute de textele legale, în speță ANRE.

16.

Totodată, Curtea observă că dispozițiile

art. 93 alin. (1) pct. 5

și

15 din Legea nr. 123/2012

fac parte din

titlul I

- Energia electrică și stabilesc faptul că încălcarea de către participanții la piața de energie a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE ( pct. 5 ) și nerespectarea prevederilor standardelor de performanță referitoare la serviciile publice de transport și distribuție, precum și la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice ( pct. 15 ) constituie contravenție; de asemenea,

art. 194 pct. 33

și

39 din Legea nr. 123/2012

fac parte din

titlul II - Gazele naturale, capitolul XV

- Infracțiuni și contravenții și stabilesc faptul că nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale ( pct. 33 ) și nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute (la contravențiile) în cuprinsul acestui articol ( pct. 39 ) constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale. Aceste din urmă dispoziții au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat, spre exemplu, prin

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024,

Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024 *),

Decizia nr. 673 din 3 decembrie 2024 **) sau

Decizia nr. 565 din 31 octombrie 2024 ***), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 . *)

Decizia Curții Constituționale nr. 668 din 3 decembrie 2024

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 31 iulie 2025.

**)

Decizia Curții Constituționale nr. 673 din 3 decembrie 2024

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 11 noiembrie 2025.

***)

Decizia Curții Constituționale nr. 565 din 31 octombrie 2024

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 7 mai 2025.

17.

Prin jurisprudența precitată, Curtea a avut în vedere dispozițiile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care circumscriu cadrul sancționator general, astfel că

alin. (2)

reglementează sancțiunile contravenționale principale (avertismentul, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității), iar

alin. (3) , sancțiunile contravenționale complementare, și în același timp

art. 5 alin. (4)

stabilește și posibilitatea impunerii de noi sancțiuni contravenționale principale și complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravențiilor,

Legea nr. 123/2012

este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenții, precum și sancțiunile contravenționale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că sancțiunile contravenționale, principale și complementare, au adresabilitate generală și au atât un rol preventiv-educativ, cât și unul represiv și punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal ( Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reținut principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) (a se vedea

Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31).

18.

Prin

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , paragraful 18, Curtea a învederat jurisprudența sa referitoare la principiul calității legii prin care a statuat cu privire la obligația legiuitorului de a edicta norme clare, precise și previzibile ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc elementele constitutive ale acestora în chiar cuprinsul normei legale care circumscrie un anumit domeniu sau acestea trebuie să poată fi identificate cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25). Principiul este în egală măsură aplicabil și în materie contravențională. De asemenea, Curtea Constituțională a făcut referire la cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reflectate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 , pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reținut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern și vizează calitatea legii în cauză. Aceasta trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita. Astfel, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, destinatarul normei trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile (pentru identitate de rațiune, și contravențiile), această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora ( Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).

19.

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, prin jurisprudența precitată, Curtea a observat că, în cuprinsul său,

Legea nr. 123/2012

reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la domeniul energiei electrice și al gazelor naturale. Astfel,

art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012

dispune următoarele: „Contravențiilor prevăzute la

art. 194

le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor

art. 8 alin. (2) lit. a)

și ale

art. 28 alin. (1)

din acest ultim act normativ.“ În acest context, Curtea reține că, în sens similar, potrivit

art. 94 din Legea nr. 123/2012 , și contravențiilor prevăzute la

art. 93 alin. (1)

din aceeași lege (criticate parțial în prezenta cauză) le sunt aplicabile prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 .

20.

Cu privire la elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 , Curtea a reținut că acesta constă în nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenții prevăzute de

art. 194 . Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât cele care sunt prevăzute expres în

art. 194 pct. 1 - 38

și

pct. 40-52 , atrage răspunderea contravențională sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 39

( Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , precitată, paragraful 21). În sens similar, în prezenta cauză, Curtea observă că elementul material al contravențiilor stabilite de

art. 93 alin. (1) pct. 5

și

15

constă în (i) încălcarea de către participanții la piața de energie a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE și (ii) nerespectarea prevederilor standardelor de performanță referitoare la serviciile publice de transport și distribuție, precum și la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice, iar elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 33

constă în nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale.

21.

În acest context, Curtea a subliniat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că, „în exercitarea atribuțiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [ art. 5 alin. (5)] , iar „ordinele și deciziile prevăzute la

alin. (1)

sunt obligatorii pentru părți până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [ art. 5 alin. (3)] . Așadar, calificând drept contravenție conduita de nerespectare a ordinelor și deciziilor ANRE, dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

stabilesc, o dată în plus, obligația cu caracter general în sarcina nediferențiată a destinatarilor legii de a respecta și de a aplica toate ordinele și deciziile ANRE ( Decizia nr. 673 din 3 de decembrie 2024 , precitată, paragraful 30).

22.

Prin jurisprudența mai sus menționată, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

reprezintă, așadar, temeiul juridic al contravenției-cadru prin intermediul căreia sunt sancționate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancțiunile prevăzute la

pct. 14 ,

21

sau

23 ), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenție de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăsește printre cele evidențiate în contravențiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidența prevederilor

art. 194 pct. 39 , care reglementează contravenția-cadru.

23.

Așa fiind, Curtea a reținut că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

este în conformitate cu regulile instituite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Astfel, norma contravențională cuprinde în mod clar și neechivoc, în chiar conținutul său, descrierea faptelor ce constituie contravenție (și anume nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE), precum și sancțiunea aferentă ( art. 195 din Legea nr. 123/2012 , după caz), astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea definește în mod clar contravenția în discuție și stabilește sancțiunea aferentă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024 , precitată, paragraful 19, și

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , precitată, paragraful 24).

24.

În sens similar, în prezenta cauză, Curtea reține că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor

art. 93 alin. (1) pct. 5

și

15

și ale

art. 194 pct. 33 din Legea nr. 123/2012

este în conformitate cu regulile instituite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , întrucât normele contravenționale cuprind în mod clar și neechivoc, în chiar conținutul lor, descrierea faptelor ce constituie contravenție [și anume: (i) încălcarea de către participanții la piața de energie a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE; (ii) nerespectarea prevederilor standardelor de performanță referitoare la serviciile publice de transport și distribuție, precum și la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice; și (iii) nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale], precum și sancțiunea aferentă [ art. 93 alin. (1)

și

art. 195 din Legea nr. 123/2012 , după caz], astfel că sunt redactate cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte.

25.

Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalității și la normele de calitate a legii și ținând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenții și la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea a reținut că elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 39

este indicat de norma legală în mod clar și neechivoc, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la principiului legalității, reglementat și dezvoltat atât la nivel constituțional, cât și convențional, coroborate cu ale

art. 23 alin. (12)

privind principiul legalității incriminării și a pedepsei, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată ( Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024 , precitată, paragraful 20, și

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , precitată, paragrafele 24 și 25). Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența antereferită își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

26.

De asemenea, aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile

art. 93 alin. (1) pct. 5

și

15

și ale

art. 194 pct. 33 din Legea nr. 123/2012 , criticate suplimentar față de jurisprudența anterioară, întrucât, așa cum s-a prezentat mai sus, elementul material al contravenției stabilite de aceste articole este indicat de norma legală în mod clar și neechivoc, fiind prevăzute în mod explicit și sancțiunile aferente, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalității, reglementat și dezvoltat atât la nivel constituțional, cât și convențional, coroborate cu ale

art. 23 alin. (12)

privind principiul legalității incriminării și a pedepsei, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Energia Gas & Power - S.R.L. din București în Dosarul nr. 19.668/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 93 alin. (1) pct. 5

și

15

și ale

art. 194 pct. 33

și

39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.