Decizia nr. 213/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 40/1999 8 aprilie 1999 (prevederi anume) privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locui…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , excepție invocată de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal se prezintă Dan Anghel, personal și asistat de avocații Marin Popa și Andrei Dumitru, cu împuterniciri depuse în ședința, lipsind celelalte părți față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocații autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea excepției, arătând ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6), sustineri care au fost consemnate și în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Pe lângă aceste argumente, se invoca direct în fața Curții și încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, pe motiv ca legiuitorul sancționează chiriașii printr-o dispoziție legală adoptată în anul 1999, pentru acte încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia. Se susține ca ridicarea direct în fața Curții a unui nou motiv de neconstituționalitate se bazează pe dispozițiile
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Dezbaterea are loc în plenul Curții Constituționale, cu participarea judecătorilor Curții, pe baza sesizării, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menționate în sesizare cat și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate". Se arata ca, dacă nu se au în vedere aceste dispoziții, părțile pot reitera aceeași excepție în aceeași cauza, într-o alta faza procesuala. Se mai arata ca în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 70/1999. În susținerea celor arătate sunt depuse note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, apreciind ca invocarea, direct în fața Curții, și a altor motive de neconstituționalitate decât cele ridicate în fața instanței de judecată și consemnate în încheierea acesteia contravine dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 12 alin. (2) și ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. În ceea ce privește argumentarea aparatorilor autorului excepției, referitoare la invocarea direct în fața Curții a unui nou motiv de neconstituționalitate, bazată pe dispozițiile
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, reprezentantul Ministerului Public arata ca aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (2) din aceeași lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.817/2001, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Dan Anghel într-o cauza civilă având ca obiect o acțiune în evacuare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) privind protecția proprietății private și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituția României, sustineri care sunt consemnate și în încheierea de sesizare a Curții Constituționale.
Instanța de judecată apreciază ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6), deoarece "legiuitorul a înțeles sa excepteze de la protecția instituită prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
o categorie de chiriași, și anume pe cei care sunt totodată și proprietari ai unei locuințe corespunzătoare sau care au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după 1 ianuarie 1990". Totodată instanța considera ca prin aceasta exceptare nu se încalcă dreptul de proprietate al chiriașului, ci doar se limitează dreptul la prelungirea contractului de închiriere pentru o anumită categorie de chiriași.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile constituționale invocate se referă la garantarea dreptului de proprietate și nu la garantarea drepturilor locative ale chiriașilor. Totodată considera ca doar legiuitorul este cel care, în cazuri justificate, poate să aprecieze exceptarea unor categorii de chiriași de la măsurile de protecție instituite prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241 din 16 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Ca urmare a acestor modificări, dispozițiile criticate de autor ca fiind neconstituționale au următorul conținut:
- Art. 13 lit. b): "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: [...]
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. Fac excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menționați în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publică;"
În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:
- Art. 41 alin. (1):
"Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1) și (6):
"(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."
Cu privire la excepția ridicată Curtea retine următoarele:
I. În ceea ce privește invocarea, direct în fața Curții, cu ocazia dezbaterilor în ședința publică, a motivului de neconstituționalitate referitor la retroactivitatea dispozițiilor legale criticate, Curtea constata că nu este legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate în fața instanței și nici în încheierea de sesizare a Curții Constituționale nu a fost invocată încălcarea acestor dispoziții, iar potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentală, Curtea se pronunța numai "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Totodată, conform
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți [...]".
În consecința, Curtea va examina excepția controland conformitatea dispozițiilor
art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
cu prevederile art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.
II. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6), Curtea retine următoarele:
Finalitatea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2001, este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, de a oferi soluții juridice situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării
Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sau de proprietate și, în același timp, protecția chiriașilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Totodată Curtea observa ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autor, care se referă la protecția proprietății private, deoarece neprelungirea contractelor de închiriere pentru o anumită categorie de chiriași nu afectează dreptul de proprietate al acestora.
De altfel, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii cu privire la constituționalitatea dispozițiilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , statuand ca acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale (de exemplu Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000; Decizia nr. 266 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001; Decizia nr. 89 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001).
Considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.
Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.