Decizia nr. 223/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

privind carnetul de muncă, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 având ca obiect reconstituirea vechimii în munca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976

creează discriminări între persoanele aflate în activitate, care pot să își reconstituie vechimea în munca, și cele pensionate care nu mai au aceasta posibilitate. Sunt incalcate astfel dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție și, prin urmare, solicita admiterea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.396/2002, Judecătoria Slobozia, județul Ialomita, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

privind carnetul de muncă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească.

Judecătoria Slobozia, autorul excepției de neconstituționalitate, arata în încheiere ca dispozițiile

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție. În motivarea excepției instanța arata ca, în cadrul atribuțiilor de conducere și coordonare a administrației publice, sarcina "de a asigura păstrarea și arhivarea în bune condiții a actelor ce prezintă interes" revine statului, iar nu celui care urmărește reconstituirea vechimii în munca, or, "dreptul acestuia la stabilirea vechimii în munca și a dreptului la pensie este limitat prin obligația ce-i revine de a face dovada cu acte ca arhiva a fost distrusa, în condițiile în care instituțiile publice nu-i pot elibera astfel de acte, iar arhiva, se pare ca, a dispărut în alte condiții decât distrugerea". Mai arata ca prevederea potrivit căreia numai persoana aflată în raporturi de muncă poate cere reconstituirea vechimii în munca "contravine art. 21 din Constituție prin aceea ca ingradeste dreptul persoanei de a-și stabili vechimea în munca și de a beneficia de pensie sau de alte drepturi".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât prevederile

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

"nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ce instituie egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, precum și dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Constituție, ce prevăd dreptul cetățenilor la pensie și alte forme de asistența socială". De asemenea, aceste texte de lege nu contravin nici dispozițiilor art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, deoarece nu conțin reglementări de natura sa ingradeasca exercițiul acestui drept constituțional.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile

art. 14 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 92/1976

privind carnetul de muncă contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece: a) art. 14 alin. (1) interpretat în sens limitativ, condiționand reconstituirea vechimii în munca de dovedirea cu acte a distrugerii arhivelor, "contravine dreptului la pensie consfintit de art. 43 alin. (2) din Constituție", iar lit. b) alin. (2) al aceluiași articol instituie "o discriminare între cetățeni, în sensul că cei care sunt încadrați în munca pot solicita reconstituirea vechimii în munca, iar cei care nu sunt încadrați în munca, nu pot face acest lucru, deși și ei au avut o activitate pe baza căreia trebuie să beneficieze de pensie sau alte drepturi".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, dispoziții care au următorul conținut: "(1) În cazul în care se dovedește cu acte ca arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui, în condițiile prezentului decret, activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea.

(2) Pot cere reconstituirea situațiilor prevăzute la alin. (1) numai persoanele care depun activitatea pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne și membrii cooperativelor meșteșugărești."

În opinia instanței judecătorești, autorul excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.";

- Art. 43 alin. (2): "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Alin. (1) al

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

condiționeaza folosirea procedurii speciale pentru reconstituirea vechimii în munca, respectiv activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea, de dovedirea "cu acte" a faptului ca arhivele în care se pastrau documentele din care rezultă aceste situații "au fost distruse". Aceasta condiționare limitează în mod nejustificat posibilitatea cetățenilor de a cere reconstituirea vechimii în munca. Imposibilitatea obținerii unor acte doveditoare a activității depuse pe baza unui contract de muncă nu este determinata, în cele mai frecvente cazuri, de distrugerea completa a unor arhive. Arhivele respective s-ar putea sa fi dispărut, fără să fie distruse, s-ar putea sa fi dispărut ori sa fi fost distruse doar o parte din documente sau, datorită altor situații similare, sa nu se mai găsească actele doveditoare a activității depuse de anumite persoane. Chiar și în cazul distrugerii unor arhive, rareori exista posibilitatea dovedirii cu acte a acestui fapt. Prin urmare, categoriile de cetățeni care nu pot obține acte oficiale pentru dovedirea activității depuse pe baza unui contract de muncă și nici nu pot dovedi cu acte ca arhivele au fost distruse nu își pot exercita drepturile în condiții egale cu celelalte categorii de cetățeni, textul de lege examinat instituind o discriminare contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile alin. (2) al

art. 14 din Decretul nr. 92/1976 , acestea instituie, de asemenea, o discriminare între cetățeni, contrară principiului egalității în fața legii, statuat la art. 16 alin. (1) din Constituție, permitand sa ceara reconstituirea vechimii în munca, printr-o procedură specială, doar "persoanele care depun activitate pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne și membrii cooperativelor meșteșugărești", excluzând de la acest drept persoanele care, indiferent din ce motive, au încetat raporturile de muncă sau de serviciu.

Cele două categorii de cetățeni se afla strict formal în situații diferite, unii în activitate și alții nu, dar aceasta nu justifica tratamentul juridic diferențiat, întrucât, în ceea ce privește substanța dreptului pretins, situația lor este identică: fiecare a desfășurat activitate în baza unor raporturi de muncă ori de serviciu într-o perioadă pe care nu o pot dovedi, fără culpa lor, prin acte originale.

Cetățenii care nu mai sunt în activitate, precum și cei care nu pot dovedi cu acte faptul ca arhivele au fost distruse nu pot obține confirmarea perioadei în care au depus activitate pe bază de contract de muncă, confirmare care le-ar fi necesară pentru a putea beneficia de pensie sau de alte drepturi de asigurări sociale. Curtea constata, asadar, ca dispozițiile

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

sunt contrare și prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituție.

Curtea retine, de asemenea, și încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție prin îngrădirea liberului acces la justiție, deoarece condiționarea stricta de textul de lege examinat a posibilității cetățenilor de a cere reconstituirea activității depuse pe bază de contract de muncă ingradeste exercițiul dreptului unor categorii de cetățeni de a solicita și de a obține realizarea unor interese legitime prin intermediul justiției.

Curtea Constituțională, având a se pronunța într-o situație analoagă cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990

pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, prin care se acordă beneficiul încadrării în grupele I și II de muncă pentru perioadele anterioare doar celor aflați în activitate la data intrării în vigoare a decretului-lege, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999) a statuat ca "apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a

Decretului-lege nr. 68/1990 , au încetat raporturile de muncă". În consecința, Curtea a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea textului de lege examinat.

Deși

Decretul nr. 92/1976 , la fel ca și

Decretul-lege nr. 68/1990 , a fost adoptat anterior Constituției din 1991, Curtea nu poate retine abrogarea sa implicita, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții". Curtea retine și în cazul dispozițiilor

art. 14 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 92/1976 , ca și în cazul dispozițiilor

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , ca acestea "nu sunt neconstituționale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetățeni, nu și în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeași situație" (Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 și constata ca dispozițiile

art. 14 din Decretul nr. 92/1976

privind carnetul de muncă sunt neconstituționale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în munca, în condițiile reglementate prin acest decret.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.