Decizia nr. 32/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 177/2002 6 decembrie 2002 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , excepție ridicată de Maria Viorica Necsulescu în Dosarul nr. 57/A/2002 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 57/A/2002, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , excepție ridicată de Maria Viorica Necsulescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține ca
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , care calculează adaosul la indemnizația de încadrare lunară în raport cu "vechimea efectivă" în magistratura, contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează discriminări în rândul corpului magistraților. De asemenea, se apreciază ca textul de lege criticat lipsește de conținut
art. 44 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, deoarece acest articol defineste vechimea în magistratura, precum și perioadele asimilate acesteia fără a face distincție între vechimea efectivă în magistratura și vechimea în celelalte funcții de specialitate juridică.
Curtea de Apel Craiova, exprimandu-și punctul de vedere, considera excepția de neconstituționalitate ca fiind intemeiata. Reglementarea cuprinsă în
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
încalcă art. 16 din Constituție, întrucât se creează o inegalitate între cetățenii care au aceeași pregătire profesională și au exercitat diferite funcții juridice.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca textul de lege criticat se referă în mod expres și limitativ la vechimea în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent al Curții Supreme de Justiție, personal de specialitate juridică din Ministerul Justiției sau Institutul Național al Magistraturii. În ceea ce privește sintagma "vechime efectivă", aceasta semnifica faptul ca în calculul vechimii prevăzute la art. 5 alin. (1) din lege nu se vor lua în considerare, pe de o parte, întreruperile de activitate, cum sunt, spre exemplu, stagiul militar, concediul de maternitate sau pentru îngrijirea copilului și, pe de altă parte, perioadele cat persoana a îndeplinit alte funcții decât cele enumerate la art. 5 alin. (1).
Avocatul Poporului apreciază ca limitarea aplicării dispozițiilor legale criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfintita de art. 16 din Constituție, nu înseamnă uniformitate, astfel încât "dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din notele scrise depuse de autorul excepției în fața instanței de judecată,
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conținut:
- Art. 5 alin. (1): "Magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și
art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculat în procente la indemnizația bruta de încadrare, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%."
Textul constituțional invocat de autorul excepției ca fiind încălcat are următoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit
legii, acestora, din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, au fost abrogate prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, soluția legislativă consacrată de textul de lege criticat fiind preluată de art. 4 alin. (1) din ordonanța sus-menționată, care are următorul conținut: "Magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația bruta, după cum urmează:
- de la 5 la10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%."
Prin urmare, dat fiind ca, după invocarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare, întrucât soluția legislativă din ordonanța care modifica
este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.
Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996
s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 155 din 28 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002, considerând excepția ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej s-a reținut ca "acordarea adaosului la indemnizația de încadrare a magistraților numai în raport cu vechimea efectivă realizată în funcții de judecător, procuror sau în alte funcții asimilate acestora este o opțiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea față de aceste funcții.
Persoanele care au dobândit vechime într-o funcție de magistrat și în funcții asimilate acesteia se afla într-o situație diferita față de cele care au realizat vechime în alte funcții cu profil juridic. Perioadele de activitate exercitată în aceste funcții constituie pentru acestea din urma vechime de cotizare utila la calcularea pensiei, dacă pensionarea intervine când acestea ocupa un post de magistrat sau un post asimilat acestei funcții, precum și la numirea și promovarea în posturi de magistrat".
Soluția adoptată, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu s-au adus în dezbatere împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Maria Viorica Necsulescu în Dosarul nr. 57/A/2002 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.