Decizia nr. 11/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999 , excepție ridicată de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 ianuarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.621/2001, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999 , excepție ridicată de J. Friedmann-Nicolescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 2 din Legea nr. 133/1999

este neconstitutional în partea referitoare la "persoana fizica autorizata" definită ca intreprinzator.

În opinia autorului excepției, textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 43 alin. (1) referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică, precum și celor ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exercițiului unor drepturi.

Se arata ca și "avocatul este un <<intreprinzator privat>>, exercitând o profesie liberala prin excelenta, pentru a cărui dezvoltare economică statul este obligat sa ia măsuri de protecție". Ca atare, autorul excepției susține ca sintagma "o persoană fizica autorizata", prevăzută de

art. 2 din Legea nr. 133/1999 , este contrară dispozițiilor constituționale invocate.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială, contrar dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a formulat, în încheierea de sesizare, opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate ale

Legii nr. 133/1999

"nu încalcă prevederile constituționale arătate. Sfera persoanelor cărora li se adresează această lege este una vasta, excepțiile fiind expres prevăzute în cuprinsul art. 4 din lege. Includerea sau neincluderea în sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de persoane, de agenți economici sau de activități este expresia politicii economice a statului". Potrivit acestui punct de vedere, aplicarea sau neaplicarea unor norme juridice privind un anume intreprinzator "rămâne, în toate situațiile, o problemă de interpretare și nu una de constituționalitate".

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În susținerea acestui punct de vedere se arata ca din analiza dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999 , cu modificările ulterioare, "se constată că acestea definesc <<întreprinzătorul>> ca fiind <<o persoană fizica autorizata sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfășurării unor fapte și acte de comerț conform prevederilor art. 3>> din aceeași lege". Ca atare, "legea reglementează o categorie specială de întreprinzători, și anume pe cei care <<desfășoară fapte și acte de comerț>>". Totodată, se mai arata ca dispozițiile

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd ca "exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț".

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

În motivarea acestui punct de vedere se arata ca "textul de lege criticat nu are caracter discriminatoriu. Statutele ambelor categorii, al avocatului și al întreprinzătorului, sunt reglementate distinct, prin legi speciale, fără a îngrădi drepturile constituționale ale acestora".

În legătură cu susținerea autorului excepției de neconstituționalitate ca avocații să fie asimilați categoriei întreprinzătorilor, se apreciază ca "trebuie avute în vedere dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 , potrivit cărora exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț. Or, prin definiție, calitatea de intreprinzator implica desfășurarea unor fapte materiale de comerț".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 133 din 20 iulie 1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, în partea referitoare la "<<persoana fizica autorizata>> definită ca <<intreprinzator>>", astfel cum a precizat autorul excepției.

Dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 133/1999

au următorul cuprins: "În sensul prezentei legi, întreprinzătorul este o persoană fizica autorizata sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfășurării unor fapte și acte de comerț conform prevederilor art. 3."

În esenta, critica de neconstituționalitate are în vedere ca prin dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 133/1999

avocații sunt excluși de la beneficiul legii, în condițiile în care aceste dispoziții fac referire numai la "persoana fizica autorizata", categorie din care, se considera, nu face parte și avocatul.

Textele constituționale invocate de autorul excepției în motivarea acesteia sunt art. 16 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 49 alin. (1), care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";

- Art. 49 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Analizând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constata ca este neîntemeiată.

Dispozițiile legale criticate de către autorul excepției se referă la "întreprinderi", notiune definită la art. 3, prin care se înțelege "orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizata potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piața, în condiții de concurenta". Or, potrivit

art. 1 al Legii nr. 51/1995 , republicată, care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este libera și independenta, având un conținut precizat la art. 3 din aceeași lege, care exclude ideea ca ar consta din efectuarea de acte de comerț.

Curtea constata ca prevederile cuprinse la

art. 2 din Legea nr. 133/1999

nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu instituie un tratament inegal între anumite categorii de întreprinzători sau între întreprinderile mici și mijlocii a căror activitate o stimuleaza; faptul ca avocații nu sunt incluși în aceste dispoziții constituie voința legiuitorului, care tine seama de statutul profesional al acestora.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Constituție, Curtea observa ca acest text, care reglementează nivelul de trai, nu este incident în cauza. De altfel,

Legea nr. 51/1995 , republicată, prevede măsuri specifice pentru sprijinirea avocaților în obținerea de sedii, precum și pentru respectarea statutului lor profesional.

Nici invocarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, în condițiile în care autorului excepției nu i s-a restrâns, prin prevederile legale criticate, exercițiul vreunuia dintre drepturile sau libertățile înscrise în Constituție.

De altfel, autorul excepției, criticand opțiunea legiuitorului, considera prea restrânsă noțiunea de "intreprinzator", în care nu se pot, astfel, încadra și avocații, pentru a putea beneficia de înlesnirile acordate prin

Legea nr. 133/1999 .

Curtea nu poate retine aceasta critica ce neagă legislatorului pozitiv dreptul de a opta asupra soluțiilor adoptate prin reglementările pe care le emite. Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, excepție ridicată de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2003.