Decizia nr. 78/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Covin Tim" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002 al Tribunalului Timiș - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002, Tribunalul Timiș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 409/2001 . Excepția a fost ridicată, într-o cauza comercială, de debitoarea Societatea Comercială "Covin Tim" - S.R.L. din Timișoara, prin lichidatorul sau, Miriana Mircov.

Autorul excepției nu motiveaza excepția de neconstituționalitate.

Tribunalul Timiș - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata. Astfel, considera ca, prin raportare la prevederile

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

art. 18^1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

creează o situație privilegiată creditoarei A.V.A.B București, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 din Constituție "privind egalitatea părților fără privilegii și discriminări în fața justiției". În același sens, invedereaza ca "datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală și în moneda naționala".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Astfel, considera ca dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituție, întrucât "prin legi speciale se pot institui tratamente juridice diferite, justificate obiectiv și rațional, pentru situații diferite", asa cum se impune în cauza datorită "naturii speciale a creanțelor preluate la datoria publică interna". În acest sens, face trimitere și la jurisprudenta Curții Constituționale consacrată în Decizia nr. 70/1993 și Decizia nr. 20/2000. De asemenea, arata ca, în virtutea aceleiași interpretări a art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, este posibila reglementarea prin lege a unei proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun, "atât în ce privește modul de reflectare în contabilitate și conservare a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică", cat și în ceea ce privește procedura de recuperare a acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 18^1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, schimbandu-se numerotarea articolelor, astfel încât dispozițiile art. 18^1 alin. (2) au fost cuprinse în art. 21 alin. (2), cu următoarea redactare: "În vederea valorificării creanțelor preluate de AVAB, la valori cat mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât USD, la data preluării, se consolideaza în USD, în baza raportului leu/USD la acea data".

Deși autorul excepției nu motiveaza excepția ridicată, instanța de judecată apreciază ca sunt infrante prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca scopul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , cu modificările și completările ulterioare, enuntat în art. 1, este acela de a stabili "cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate și a credibilitatii interne și externe sau reglementării problemelor de natura financiară ale acestora pentru menținerea viabilitatii sistemului bancar, precum și pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creanțelor cesionate".

Pentru realizarea acestor obiective, prin capitolul II al ordonanței a fost creata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Atribuțiile principale ale acestei instituții includ, conform ordonanței, preluarea cu plata a activelor bancare și a creanțelor comerciale, în scopul valorificării lor pe piața, inițierea și finalizarea procedurilor de executare silită, vânzarea creanțelor prin licitații publice, negocierea creanțelor și eșalonarea scadentelor. Preluarea creanțelor bancare neperformante se realizează prin cesiune, iar efectul principal al acesteia este subrogarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare în toate drepturile principale și accesorii ale creditorilor cedenti.

În acest context al infiintarii unei autorități speciale, însărcinată sa valorifice în mod eficient unele active bancare, capitolul IV din ordonanța republicată, intitulat "Evidente speciale, contabile, conturi bancare", pune la dispoziția acestei autorități mijloacele specifice necesare atingerii scopului sau, enuntat în art. 1. Textul de lege criticat pentru neconstituționalitate reglementează o procedură specială de reflectare în contabilitate a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică, de conservare și de recuperare a acestora.

În aceste condiții, susținerea instanței de judecată, potrivit căreia ordonanța încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), nu este relevanta în cauza, întrucât prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, justificate obiectiv și rațional, pentru situații diferite. În speta, tratamentul juridic diferit se justifica prin natura specială a creanțelor preluate la datoria publică interna.

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra principiului egalității, statuand în mod constant ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel ca, dimpotriva, pentru situații diferite, justificate obiectiv și rațional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. În același sens este, de altfel, și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotărârile pronunțate în cazurile: "Marks împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991, "Engel și alții împotriva Olandei", 1976).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Covin Tim" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002 al Tribunalului Timiș - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2003.