Decizia nr. 335/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în integralitate, a dispozițiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 și ale

art. II alin. 1 din aceasta și a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum și a dispozițiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) și ale titlului X din aceasta. Excepția a fost ridicată de Cooperativa de Credit - Banca Populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind inadmisibila, cat privește

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , și ca fiind neîntemeiată, cat privește dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.999/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în integralitate, precum și a dispozițiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 și ale

art. II alin. 1 din aceasta și a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum și a dispozițiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) și ale titlului X din aceasta. Excepția a fost ridicată de Cooperativa de Credit - Banca Populara Muntenia din Targoviste într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Hotărârii nr. 103 din 13 iunie 2001 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prin care, în temeiul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , a fost respinsă cererea de avizare prealabilă reorganizării cooperativei.

I. În motivarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum și a dispozițiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 și ale art. II alin. 1 din aceasta, se susțin, în esenta, următoarele:

- adoptarea ordonanței s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constituție, întrucât a fost semnată de primul-ministru la data de 7 decembrie 2000, după încheierea alegerilor parlamentare din același an; a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 19 decembrie 2000, și a intrat în vigoare la data publicării "dacă în prealabil a fost depusa spre aprobare la Parlament și/sau dacă acesta a fost convocat";

- art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile constituționale ale art. 78 și art. 114 alin. (4), prin aceea ca reglementează "înlocuirea textelor inițiale cu alte noi texte, care cuprind noi termene, noi elemente de conduita pentru trecut și care abroga efectele textelor inițiale ale art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuța a 5-a, art. 254 lit. c), art. 262 și

art. 286 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , determinând aplicarea retroactivă a legii";

- art. II alin. 1, "dispunând republicarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

cu o noua numerotare a articolelor, reglementează implicit aplicarea retroactivă a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , adică de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , data ce este anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 ".

II. În motivarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , în integralitate, precum și a dispozițiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) și ale titlului X din aceasta, se susțin, în esenta, următoarele:

- ordonanța, în integralitatea ei, "cuprinde reguli care, prin natura lor, fac parte din regimul juridic general al proprietății, întrucât vizează elementele esențiale ale dreptului de proprietate: posesia, folosință și dispoziția proprietarului asupra proprietății sale"; "proprietatea organizațiilor cooperatiste de credit nu mai este definită ca o proprietate privată"; "cuprinde reguli care, prin natura lor, aduc atingere unor drepturi și libertăți fundamentale care nu pot motiva existenta unui caz excepțional pentru adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență"; art. 77 alin. (2) "face dovada ca într-adevăr

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

a fost lipsită de existenta unui caz excepțional care să justifice adoptarea de către Guvern", fiind astfel contrară art. 72 alin. (3) lit. f) și k), art. 74 alin. (1) și art. 114 alin. (1) și (4) din Constituție; reglementează "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare și funcționare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice ce au înființat cooperativele de credit - bănci populare"; "încalcă drepturile membrilor cooperatori asociați care sunt proprietari ai părților sociale (proprietari ai unor cote-părți din capital) și se suprima dreptul de dispoziție al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare și funcționare a persoanei juridice ce au înființat-o"; încalcă art. 107 alin. (4) din Constituție, deoarece "este lipsită de semnatura primului-ministru", precum și art. 114 alin. (4) din aceasta, întrucât ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 și nr. 272/2000 "au fost publicate în Monitorul Oficial al României fără a se face vreo precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament și/sau convocarea Parlamentului"; se încalcă principiul separației puterilor în stat și art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece "Guvernul înlocuiește Parlamentul și reglementează prin ordonanțe de urgență";

- dispozițiile art. 6 alin. 1 și art. 94 alin. 2 încalcă dreptul de proprietate; prevederile art. 23 ingradesc libera circulație a capitalurilor și sunt în contradictie cu "definitia de asociație autonomă data cooperativelor de credit de art. 2 lit. b)" din aceeași ordonanța; art. 8 alin. 1, art. 13 și art. 23 alin. 2 restrang "concomitent exercițiul dreptului la libera circulație și exercițiul dreptului de asociere al cetățenilor, în mod discriminatoriu, în funcție de localitatea din țara în care și-au stabilit domiciliul și în funcție de raza teritorială de operare a cooperativei de credit", ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 25 alin. (2) și art. 37 alin. (1), precum și art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) din Constituție, prin aceea ca "încalcă autonomia cooperativei de credit și ingradesc formarea și consolidarea proprietății private cooperatiste"; titlul X, "reglementand obligația organizațiilor cooperației de credit de a-și schimba forma juridică de organizare și funcționare în organizații cooperatiste de credit", contravine art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) din Constituție; art. 252 alin. 1 lit. b), "reglementand obligația organizațiilor cooperației de credit de a desemna, prin procura autentică, persoane care să le reprezinte în relația cu Banca Naționala a României pe perioada derulării procesului de autorizare și suprimand, în acest fel, dreptul de dispoziție al proprietarului în privinta reprezentării sale", este contrar art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) din Constituție; art. 254 lit. c) se abate de la principiul neretroactivitatii legii, întrucât reglementează "un element de conduita pentru trecut [...] și sancțiunea (de respingere a cererii de avizare prealabilă) bazată pe elementul de conduita introdus pentru trecut [...]".

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, arătând ca textele de lege criticate nu încalcă principiul neretroactivitatii legii și nici prevederile constituționale privind adoptarea și intrarea în vigoare a legilor și a ordonanțelor de urgenta. Tot astfel, se arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

nu contravine prevederilor constituționale referitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 și ale

art. II alin. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

este inadmisibila, întrucât la data de 20 mai 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 262/2000 privind respingerea acestei ordonanțe, astfel ca prevederile legale criticate nu mai sunt în vigoare și nu mai pot face obiectul controlului de constituționalitate.

Se considera ca susținerile privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) și ale titlului X din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

sunt neintemeiate. În acest sens se arata următoarele: art. 6 alin. 1, care prevede că fiecare cooperativa de credit este obligată să se asocieze la o casa centrala a cooperativelor de credit, nu aduce atingere dreptului de dispoziție al cooperativei asupra proprietății sale, ratiunea reglementării fiind "gestionarea intereselor comune ale organizațiilor cooperatiste de credit, urmărirea centralizata a respectării dispozițiilor legale, precum și exercitarea supravegherii asupra organizării și funcționarii acestora"; art. 8 alin. 1, art. 13 și

art. 23 alin. 2, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 200/2002 , nu sunt contrare art. 25 și 37 din Constituție, deoarece textele criticate reprezintă o concretizare a principiului teritorialitatii care sta la baza organizării și funcționarii organizațiilor cooperatiste de credit, iar condiția existenței domiciliului persoanei în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, pentru dobândirea calității de membru cooperator, corespunde scopului principal al activității cooperativei, asa încât, în baza principiului simetriei juridice, și încetarea acestei calități este determinata de schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit; art. 20 nu încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) atâta timp cat casa centrala garantează în întregime obligațiile cooperativelor de credit; prevederile art. 94 alin. 2 nu aduc atingere atributelor dreptului de proprietate al cooperativelor, întrucât, din interpretarea sistematica a dispozițiilor constituționale, limitele și conținutul dreptului de proprietate se reglementează prin lege; raportarea prevederilor art. 252 alin. 1 lit. b) la prevederile art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) din Constituție este lipsită de relevanta; art. 254 lit. c) nu cuprinde dispoziții care, prin natura lor, retroactiveaza; susținerea neconstitutionalitatii titlului X, în ansamblul sau, prin raportare la art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) este lipsită de relevanta.

Cat privește susținerile referitoare la inexistenta cazului excepțional care să justifice reglementarea domeniului organizațiilor cooperatiste de credit prin procedura ordonanței de urgenta, se arata ca, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, interesul public invocat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

"l-a constituit, pe de o parte, faptul ca organizațiile cooperatiste de credit - bănci populare nu erau supuse cerințelor generale prudentiale și operationale aplicabile instituțiilor de credit și nici nu faceau parte dintr-un sistem de garantare a depozitelor, asa cum se arata în Nota de fundamentare a acestui act normativ, iar, pe de altă parte, în privinta autorizării și supravegherii cooperativelor de credit - bănci populare, legislația anterioară nu prevedea nici o atribuție a Băncii Naționale a României sau a altei autorități".

Cu referire la critica potrivit căreia

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

este contrară art. 107 alin. (4) din Constituție, întrucât nu este semnată de primul-ministru, se arata ca, "la data semnării ordonanței de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-și exercită atribuțiile, situație reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală".

Se considera ca raportarea neconstitutionalitatii ordonanței, în ansamblul sau, la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) și k) din Constituție este, de asemenea, neîntemeiată, "având în vedere ca singura condiție stabilită de legiuitorul constituant pentru adoptarea ordonanțelor de urgenta este cea referitoare la existenta cazului excepțional, utilizarea altor proceduri constituționale, asa cum este legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniul legilor organice, nefiind obligatorie, cu atât mai mult cu cat restrangerea numai la anumite domenii de reglementare este expres prevăzută doar pentru ordonanțele emise în baza legii de abilitare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, în redactarea formulată de autorul acesteia, îl constituie

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum și dispozițiile

art. II alin. 1 din aceasta și Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum și dispozițiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 și ale titlului X din aceasta.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

I. Prin

Legea nr. 262/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

a fost respinsă. În consecința, dispozițiile ordonanței criticate, în integralitate, cat și cele ale art. II alin. 1 din aceasta nu mai pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiași articol, "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională". Asa fiind, excepția de neconstituționalitate referitoare la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

Curtea observa însă ca dispozițiile art. I pct. 39, 41, 42, 46, 48 și 52 din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , prin care erau modificate prevederile art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 254 lit. c), art. 262 și

art. 286 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , sunt preluate, într-o redactare identică, prin

art. I pct. 81, 83, 84, 88, 90 și 98 din Legea nr. 200/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Cat privește dispozițiile art. 23 alin. 2 din ordonanța, criticate, de asemenea, ca fiind neconstituționale, Curtea constata ca acestea au fost modificate prin

art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2002 . Asa fiind, prin prezenta decizie, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe în legătură cu constituționalitatea prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262,

art. 286 și ale titlului X din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200/2002 . Prevederile de lege menționate au următorul conținut:

- Art. 6 alin. 1: "Fiecare cooperativa de credit este obligată să se afilieze la o casa centrala a cooperativelor de credit.";

- Art. 8 alin. 1: "Poate fi membru cooperator orice persoană fizica care are capacitate deplina de exercițiu, domiciliază în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia și a subscris și a vărsat cel puțin numărul de părți sociale stabilit prin actul constitutiv-cadru.";

- Art. 13: "Calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit încetează prin retragere, prin schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, prin excludere sau ca urmare a decesului. De asemenea, calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit poate inceta și ca urmare a divizării, fuziunii sau lichidării cooperativei de credit.";

- Art. 20: "Cooperativele de credit vor cotiza pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale, potrivit reglementărilor emise de casa centrala în acest scop. Cotizațiile plătite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.";

- Art. 23 alin. 2: "Raza teritorială de operare a unei cooperative de credit va cuprinde o arie determinata din cadrul unui județ, care poate include localități urbane și rurale invecinate sau neinvecinate.";

- Art. 94 alin. 2: "Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie și sa verse părți sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social dacă prin actul constitutiv-cadru sau prin celelalte reglementări ale casei centrale nu se prevede o valoare mai mare. În funcție de valoarea capitalului social înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar de către fiecare cooperativa de credit se va recalcula valoarea participatiei la capitalul casei centrale la care este afiliată. Diferențele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârșitul exercițiului financiar.";

- Art. 246 alin. 2: "Organizațiile cooperației de credit care nu solicita în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență autorizarea de către Banca Naționala a României în condițiile prevederilor secțiunii 1 sau a 2-a din cap. 1 al prezentului titlu se dizolva prin efectul legii și vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.";

- Art. 248 alin. 2: "Organizațiile cooperației de credit care nu remit, în forma și la termenele specificate, declarația prevăzută la art. 247 pierd dreptul de a solicita autorizarea de către Banca Naționala a României, se dizolva prin efectul legii și vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.";

- Art. 249: "În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență organizațiile cooperației de credit care sunt organizate și funcționează potrivit

Legii nr. 109/1996

și care au hotărât sa funcționeze în cadrul unei rețele în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență vor depune la Banca Naționala a României o cerere colectivă în conformitate cu prevederile art. 252.";

- Art. 252 alin. 1 lit. b): "În vederea obținerii avizului prealabil de constituire sau, după caz, de reorganizare, organizațiile cooperației de credit care au hotărât sa funcționeze în cadrul unei rețele, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, vor prezenta Băncii Naționale a României, prin persoanele împuternicite, următoarea documentație: [...]

b) procura autentică prin care organizațiile cooperației de credit desemnează una sau mai multe persoane să le reprezinte în relația cu Banca Naționala a României pe perioada derulării procesului de autorizare; aceste persoane îi vor reprezenta și pe membrii fondatori ai organizațiilor cooperatiste de credit care urmează să se înființeze.";

- Art. 254 lit. c): "Cererea de avizare prealabilă a constituirii sau, după caz, a reorganizării rețelei va fi respinsă dacă: [...]

c) una sau mai multe organizații ale cooperației de credit existente au înregistrat un nivel negativ al activului net, potrivit bilanțului contabil prevăzut la art. 252 alin. 1 lit. d) liniuța a 5-a, cu excepția situației prevăzute la art. 146 alin. (3).";

- Art. 262: "Organizațiile cooperației de credit care nu au obținut autorizația de funcționare potrivit prezentei secțiuni sau au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare se dizolva prin efectul legii și vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 109/1996 .";

- Art. 286: "La 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abroga: titlul III - Cooperativa de credit - banca populara; titlul IV - Casa teritorială a cooperativelor de credit; titlul VI - Casa cooperativelor de credit - CREDITCOOP, precum și celelalte dispoziții referitoare la organizațiile cooperației de credit din

Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificarea corespunzătoare a titlului acesteia, precum și orice alte dispoziții contrare.

Prevederile

Legii nr. 109/1996

rămân aplicabile în cazurile arătate la art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 262 și 287 din prezenta ordonanță de urgență, până la obținerea de către organizațiile cooperației de credit a autorizației de funcționare din partea Băncii Naționale a României sau, după caz, până la lichidarea acestora.";

- Titlul X: "Dispoziții tranzitorii".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (2), art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. f) și k), art. 74 alin. (1), art. 78, art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1) și (4) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, care prevăd:

- Art. 15 alin. (2): " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 25 alin. (2): "Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara.";

- Art. 37 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere.";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 72 alin. (3) lit. f) și k): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]

f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora; [...]

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;";

- Art. 74 alin. (1): "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";

- Art. 107 alin. (4): "Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.";

- Art. 114 alin. (1) și (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

I. O prima critica de neconstituționalitate vizează

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, în integralitatea sa. Sub acest aspect, se considera ca reglementand, în absenta unui caz excepțional, în domeniul rezervat legilor organice, ordonanța încalcă dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. f) și k), art. 74 alin. (1) și art. 114 alin. (1) și (4) din Constituție, precum și ale art. 107 alin. (4) din aceasta, prin aceea că nu este semnată de primul-ministru. Se mai susține ca ordonanța dispune "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare și funcționare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice care au înființat cooperativele de credit - bănci populare" și au calitatea de proprietari ai părților sociale. De asemenea, se considera ca neconstituționalitatea ordonanței rezultă și din faptul ca a fost publicată în Monitorul Oficial al României "fără a se face o precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament și/sau convocarea Parlamentului", precum și din încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât "Guvernul înlocuiește Parlamentul și reglementează prin ordonanțe de urgență".

În legătură cu susținerea referitoare la imposibilitatea reglementării prin ordonanțe de urgență în domeniul rezervat legilor organice, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca aceasta interdicție privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare și rezultă direct din dispozițiile constituționale ale art. 114 alin. (1), care stabilește ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitoare la ordonanțele de urgenta ale Guvernului. Sub acest aspect, ordonanța criticata nu contravine textului constituțional invocat, iar interesul public ce a stat la baza adoptării ei a fost garantarea economiilor populației, în condițiile în care

Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit, cu modificările ulterioare, nu stabilea garanții prudentiale pentru cooperativele de credit, care erau exceptate de la regimul de autorizare și supraveghere al Băncii Naționale a României. Asa fiind, critica urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia ordonanța reglementează "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare și funcționare a persoanei juridice". Din dispozițiile ordonanței rezultă ca schimbarea formei de organizare a cooperativelor de credit nu se face în baza voinței legiuitorului, ci conform voinței membrilor acestor cooperative, înființate în temeiul

Legii nr. 109/1996 , cu modificările ulterioare, care au posibilitatea de a opta pentru noile forme de organizare. În condițiile în care schimbarea formei de organizare a cooperativei de credit este expresia voinței membrilor care au constituit-o, nu se încalcă, asa cum susține autorul excepției, dreptul lor de proprietate asupra părților sociale și nici nu "se suprima dreptul de dispoziție al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare și funcționare a persoanei juridice ce au înființat-o".

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 107 alin. (4) din Constituție, constând în lipsa semnăturii primului-ministru, Curtea retine din punctul de vedere al Guvernului ca "la data semnării ordonanței de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-și exercită atribuțiile (situație reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală)".

O alta critica de neconstituționalitate se întemeiază pe susținerea potrivit căreia din Monitorul Oficial al României nu rezultă ca ordonanța ce face obiectul excepției ar fi fost depusa la Parlament, ceea ce contravine art. 114 alin. (4) din Constituție. Aceasta critica urmează a fi înlăturată. Din însuși faptul publicării reiese ca, în prealabil, ordonanța a fost depusa la Parlament, astfel cum prevăd art. 78 și art. 114 alin. (4) din Constituție, invocate chiar de autorul excepției.

În sfârșit, și motivul de neconstituționalitate rezultând din încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin aceea ca "Guvernul înlocuiește Parlamentul și reglementează prin ordonanțe de urgență", urmează a fi respins. Din conținutul art. 114 alin. (4) din Constituție, care prevede că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu", rezultă ca ordonanțele de urgenta sunt supuse controlului parlamentar, ceea ce face ca Parlamentul sa nu-și piardă calitatea de unic organ legiuitor.

II. Cea de a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262,

art. 286 și ale titlului X din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 .

Astfel, se sustine ca dispozițiile din ordonanța cuprinse în art. 6 alin. 1, care instituie obligația cooperativelor de credit de a se afilia la o casa centrala a cooperativelor de credit, în art. 20, cu privire la constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale prin plata unor cotizatii, precum și în art. 94 alin. 2, referitoare la subscrierea și vărsarea de părți sociale în valoare de minimum 20% din capitalul social al cooperativelor, încalcă art. 41 alin. (2) din Constituție, referitor la ocrotirea proprietății private.

Analizând susținerile formulate, Curtea constata ca, dimpotriva, prin dispozițiile de lege menționate se ocrotește dreptul de proprietate atât al cooperativelor de credit, cat și al membrilor cooperatori, iar prin cotizatia datorată se constituie o rezervă mutuala prin care casa centrala a cooperativelor de credit garantează obligațiile cooperativelor și, pe aceasta cale, proprietatea lor.

În opinia autorului excepției, în esenta, prevederile art. 8 alin. 1, art. 13 și art. 23 din ordonanța ingradesc libera circulație a capitalurilor și restrang exercițiul dreptului la libera circulație și exercițiul dreptului de asociere al cetățenilor, în mod discriminatoriu, în funcție de localitatea din țara în care și-au stabilit domiciliul și în funcție de raza teritorială de operare a cooperativei de credit, și limitează autonomia cooperativei de credit, precum și formarea și consolidarea proprietății private cooperatiste. Se considera ca, astfel, se încalcă dispozițiile art. 25 alin. (2) și art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) din Constituție.

Din examinarea acestor sustineri, Curtea retine ca dispozițiile art. 8 alin. 1, potrivit cărora membrul cooperator trebuie să domicilieze în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, nu încalcă libera circulație a capitalurilor și nici nu sunt în contradictie cu definitia de asociație autonomă data cooperativelor de credit prin art. 2 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 97/2000. Condiția prevăzută de textul de lege criticat rezultă din principiul teritorialitatii care sta la baza organizării cooperativelor de credit și nu este contrară dispozițiilor constituționale invocate. Tot astfel, prevederile art. 13, referitoare la cazurile de încetare a calității de membru cooperator al unei cooperative de credit, printre care și schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei, fiind consecința simetriei juridice în raport cu prevederile art. 8 alin. 1, nu încalcă textele din Constituție menționate. În legătură cu neconstituționalitatea art. 23 se susține ca raza teritorială de operare a unei cooperative de credit, stabilită potrivit acestui text, este mai mica decât a oricăror agenți economici care pot acorda împrumuturi în baza

Legii nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare. Sub aspectul criticat, Curtea retine ca, pentru protecția persoanelor care devin membri ai cooperativelor de credit, legiuitorul a înțeles sa restrângă aria de operare a cooperativei în raport cu cea a unei bănci, din motive prudentiale, ceea ce nu contravine art. 25 alin. (2) și art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) din Constituție.

Pentru considerentele arătate, criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la art. 8 alin. 1, art. 13 și

art. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

urmează a fi respinse ca neintemeiate.

O alta critica de neconstituționalitate privește art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2 și art. 262 din ordonanța, în temeiul cărora organizațiile cooperației de credit, organizate în baza

Legii nr. 109/1996 , cu modificările ulterioare, care nu solicita sau nu obțin autorizarea Băncii Naționale a României, se dizolva sau pierd dreptul de a solicita aceasta autorizare, ceea ce, în opinia autorului excepției, "contravine

art. 100 din Legea nr. 99/1999 ".

Critica nu poate fi reținută, întrucât nu intră în competența Curții examinarea conformitatii dintre diferite dispoziții legale, ci numai concordanta cu principiile și normele constituționale. În acest sens este jurisprudenta constanta a Curții, din care menționăm, de exemplu, Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999.

Pentru aceleași considerente urmează a fi respinsă și susținerea potrivit căreia art. 252 alin. 1 lit. b) din ordonanța criticata, care prevede că organizațiile cooperației de credit sunt obligate sa desemneze, prin procura autentică, una sau mai multe persoane care să le reprezinte în relația cu Banca Naționala a României, pe perioada derulării procesului de autorizare, contravine

art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954

privind persoanele fizice și persoanele juridice.

În opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 254 lit. c) în redactarea din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , precum și cele ale art. 286 sunt contrare principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constituție, precum și art. 78 din aceasta, care dispune ca legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

Examinând susținerile formulate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții care, prin natura lor, retroactiveaza.

În sfârșit, o ultima critica de neconstituționalitate privește prevederile titlului X din ordonanța, denumit "Dispoziții tranzitorii". Potrivit criticii, aceste prevederi, "reglementand obligația organizațiilor cooperației de credit de a-și schimba forma juridică de organizare și funcționare în organizații cooperatiste de credit", contravin art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (6) din Constituție.

Aceste critici nu pot fi reținute. Titlul X al ordonanței prevede dreptul organizațiilor cooperației de credit de a opta pentru reorganizare ca organizații cooperatiste de credit sau pentru schimbarea formei juridice în societate comercială pe acțiuni, în ambele situații cu autorizarea Băncii Naționale a României. Consecința nerespectării acestor prevederi este dizolvarea organizației cooperației de credit. Potrivit

Legii bancare nr. 58/1998 , cu modificările ulterioare, în România activitatea bancară se desfășoară prin Banca Naționala a României, prin bănci și prin alte persoane juridice autorizate sa desfășoare activități bancare, iar potrivit art. 90 din lege, "Instituțiile, altele decât băncile, abilitate prin lege sa desfășoare activități bancare, se supun autorizării, supravegherii prudentiale și reglementărilor Băncii Naționale a României". Cooperativele de credit, înființate în baza

Legii nr. 109/1996 , cu modificările ulterioare, deși desfasurau activități bancare, nu erau supuse exigențelor cu privire la autorizarea constituirii și a supravegherii prudentiale din partea Băncii Naționale a României. Asa fiind, prin prevederile titlului X din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

"băncile populare" sunt obligate sa opteze pentru una din formele de organizare aici reglementate și supuse autorizării Băncii Naționale a României, sub sancțiunea dizolvării. Aceasta sancțiune a dizolvării nu este de natura sa desfiinteze proprietatea privată a organizațiilor cooperatiste de credit, ci sa o supună unui regim constituțional de funcționare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 272/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , excepție ridicată de Cooperativa de credit - Banca populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262,

art. 286 și ale titlului X din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200/2002 , excepție ridicată de același autor în dosarul menționat.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2002.