Decizia nr. 50/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepție ridicată de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecătoriei Bicaz.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale. Apreciază că nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.460/2001, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepție ridicată de Mihai Gh. Nemtisor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât aceste dispoziții, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisă numai proba cu înscrisuri, creează o diferența de tratament pentru același obiect al proprietății, respectiv terenurile. În opinia autorului excepției se creează o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetație forestieră, unul având probe scrise, iar celălalt, din motive de forta majoră sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare. Se mai susține ca Ocolul silvic Tarcau nu deține date cu privire la persoanele de la care au fost preluate terenurile împădurite, rolurile agricole pentru acea perioada (anul 1948) nu se găsesc ori nu erau întocmite, iar regimul de publicitate reală a cărților funciare nu era aplicabil în zona, astfel ca este supus la "o probatio diabolica, fără a fi mai puțin proprietar decât alții".

Instanța de judecată apreciază excepția ca fiind neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Autorul excepției invoca neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 , asa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 . Aceasta ordonanța a fost aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificări, pastrandu-se însă soluția legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , acest text are următoarea redactare: "La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producție, registrul agricol, evidentele cooperativei agricole de producție, ale amenajamentelor silvice și pastorale, precum și alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva."

Principala critica de neconstituționalitate se referă la faptul ca aceste dispoziții, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisă numai proba cu înscrisuri, creează o diferența de tratament pentru același obiect al proprietății, respectiv terenurile. În opinia autorului excepției se creează o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetație forestieră, unul având probe scrise, iar celălalt, din motive de forta majoră sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare.

Curtea constata ca asupra constituționalității acestui text s-a pronunțat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituționalitatea Legii pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

Cu acel prilej Curtea a stabilit ca reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor și raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. Cele doua ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate nu vizează situații identice, deoarece exista numeroase și importante diferențe între regimul juridic al terenurilor agricole și al celor forestiere (de exemplu: modul în care au intrat în patrimoniul statului sau, după caz, în proprietatea fostelor cooperative agricole de producție, persoanele cărora le-au putut aparține anterior și, ca urmare, cu privire la beneficiarii reconstituirii, particularitățile economice și sociale ale terenurilor etc.) Astfel, terenurile agricole au intrat, cu sau fără titlu, în proprietatea statului sau a cooperativelor de producție, iar ulterior, în decursul timpului, unele dintre acestea au făcut obiectul unor schimburi impuse de acte de comasare, au fost transmise în administrarea unor unități de stat sau în folosință unor organizații obștești ori a unor unități cooperatiste; o parte dintre aceste terenuri și-au schimbat de-a lungul timpului categoria de folosință, de exemplu, prin includerea în perimetrul construibil al localităților și atribuirea lor pentru construcții civile sau industriale; altele au făcut obiectul unor importante investiții etc. Aceasta stare de fapt, existenta la momentul adoptării

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate să se prevadă printre mijloacele de proba și proba cu martori, tocmai în scopul identificarii suprafețelor de teren și a foștilor proprietari. Or, dispoziția criticata vizează o alta situație, aceea a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Curtea Constituțională a stabilit, de altfel, printr-o jurisprudenta constanta, ca legiuitorul este îndreptățit sa adopte soluții diferite pentru situații ce se deosebesc între ele, în măsura în care prevederile legale se aplică, fără nici o discriminare, tuturor celor aflați în aceeași situație. Astfel, prin Decizia nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, s-a statuat ca "principiul egalității în drepturi a cetățenilor implica un tratament egal pentru situații identice sau similare și nicidecum același tratament pentru situații diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrară egalității în drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situații care, prin natura lor, nu sunt identice".

Curtea constata ca atât soluția, cat și considerentele din decizia menționată sunt valabile și în aceasta cauza, neexistand elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepție ridicată de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecătoriei Bicaz.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2003.