Decizia nr. 137/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, , cu modificările ulterioare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Romeo Badiu în Dosarul nr. 6.519/2002 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.519/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de inculpatul Romeo Badiu într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, deoarece controlul ierarhic, ca principiu ce guvernează activitatea procurorilor, este incompatibil cu substituirea procurorului ierarhic superior în activitățile ce revin prin lege procurorului ierarhic inferior, nefiind de conceput ca procurorul ierarhic superior sa și controleze și să-și aroge și dreptul de a efectua lucrări și desfășura activități ce revin celui pe care-l controlează.
Judecătoria Galați a opinat ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale supuse controlului sunt în concordanta cu dispozițiile Legii fundamentale, având în vedere ca principiul controlului ierarhic se referă la functionalitatea Ministerului Public, instituind exercitarea controlului din interior asupra activității procurorilor pe linie ierarhica, în condițiile stabilite de lege.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "Constituția doar enunta principiul controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor, urmând ca legea sa stabilească conținutul concret al acestui principiu, ceea ce face însăși
Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, prin art. 27 și art. 28, care reglementează atribuțiile Ministerului Public. Subordonarea pe linie ierarhica este cea care diferentiaza statutul procurorilor de cel al judecătorilor. În temeiul acestei subordonari, legea prevede că procurorul poate să suspende, sa infirme actele procurorilor din subordine, sa dea dispoziții acestora și, mai mult, sa îndeplinească atribuțiile procurorilor din subordine, în acord cu dispozițiile constituționale și cu principiul potrivit căruia cine poate mai mult poate și mai puțin. Este greu de imaginat cum procurorul ierarhic superior poate exercita controlul asupra lucrărilor procurorului, fără ca el însuși să aibă competența de a le efectua".
Avocatul Poporului considera ca "dispozițiile legale criticate prevăd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare din atribuțiile procurorilor din subordine, iar prevederile art. 131 alin. (1) din Constituția României reglementează cele trei principii care guvernează activitatea procurorilor, și anume: principiul legalității, principiul imparțialității și principiul controlului ierarhic". Din acest din urma principiu rezultă "legătură între magistrații ce compun Ministerul Public" și, "în virtutea acestei legături, procurorii sunt obligați să se supună sefilor lor, adică să efectueze sau să se abțină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora".
Controlul ierarhic permite procurorului ierarhic superior să efectueze el însuși actele și lucrările procurorilor din subordine și ar fi de neconceput ca aceasta substituire sa nu fie posibila. Legiuitorul a instituit însă o serie de limitări ale controlului ierarhic, care trebuie realizat în conformitate cu legea.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conținut:
- Art. 28 alin. 3 teza întâi: "Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine [...]."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1), care au următorul conținut:
- Art. 131 alin. (1): "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate sunt incluse în capitolul I - "Dispoziții comune" al titlului III - "Ministerul Public" și prevăd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuțiile procurorilor din subordine.
În opinia autorului, posibilitatea parchetului de pe lângă tribunal de a efectua activitatea de supraveghere pentru o infracțiune care, conform dispozițiilor din Codul de procedură penală, urmează a fi judecata în prima instanța de judecătorie și de a sesiza instanța prin rechizitoriu echivaleaza cu adăugarea la principiile constituționale ale activității procurorilor, menționate mai sus, a încă unui principiu, acela al subordinii ierarhice, caracteristic organizării și funcționarii vechii procuraturi, care a fost înlăturat o dată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991.
În examinarea criticilor formulate, Curtea retine ca principiul subordonarii ierarhice sau al unității de acțiune a membrilor Ministerului Public constituie o aplicare a prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție și semnifica legătură existenta între membrii Ministerului Public, în virtutea căreia sunt obligați să se supună sefilor lor, adică să efectueze sau să se abțină de la efectuarea unor acte care intră în competența lor, din ordinul acestora.
În virtutea organizării ierarhice, dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor din subordine și sa suspende ori sa infirme actele și dispozițiile acestora, dacă sunt contrare legii.
Acest principiu diferentiaza acțiunea magistraților procurori de cea a magistraților judecători și se justifica prin rolul Ministerului Public în asigurarea aplicării unitare a legii.
Asadar, dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine art. 131 alin. (1) din Constituție și nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedura, pe care legiuitorul are libertatea sa o adopte, în conformitate cu art. 125 alin. (3) din Constituție. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituțional invocat, ci, dimpotriva, dezvolta principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanție a respectării dispozițiilor constituționale.
În sfârșit, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, prin Decizia nr. 293 din 5 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 4 decembrie 2002, în sensul că nu contravine Legii fundamentale.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele
își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 , republicată, urmează a fi respinsă.
Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) și al art. 131 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Romeo Badiu în Dosarul nr. 6.519/2002 al Judecătoriei Galați.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2003.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.