Decizia nr. 193/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 1.880/62/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 348D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează probleme referitoare la interpretarea și aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.880/62/2015, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Excepția a fost ridicată de recurenta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov, cu prilejul soluționării recursului împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect obligația de „a face“.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

sunt neconstituționale în măsura în care, prin formularea insuficient de clară, care afectează exigența de claritate și predictibilitate a legii, încalcă dreptul la petiționare în sensul că nu oferă petiționarilor garanția că nu vor fi privați de beneficiul concret al dreptului lor, prin primirea unui răspuns la petiții care nu atinge întreaga problematică a acestor petiții și care nu oferă o soluție clară de acceptare sau de respingere a cererilor/propunerilor petiționarului. Dreptul constituțional de petiționare include obligația autorităților publice de a răspunde la petițiile primite, iar sensul acestei obligații nu poate fi decât acela al comunicării unui răspuns adecvat, care, pe de o parte, trebuie să acopere în totalitate conținutul petiției și, pe de altă parte, trebuie să lămurească în mod neechivoc petiționarul, dacă petiția/cererea/ propunerea sa este aprobată sau este respinsă de autoritatea publică. O adresă a unei autorități publice poate fi considerată drept „răspuns“, în sensul

art. 51 din Constituție , numai dacă îndeplinește în mod necesar și riguros două condiții: condiția de a se referi exact la întregul conținut al petiției care a declanșat-o și determinat-o și condiția de a lămuri, de a soluționa favorabil sau nefavorabil petiția. Prin urmare, o soluționare formală, amorfă și evazivă a petițiilor, respectiv o soluționare care ignoră total sau parțial petițiile, prin care acestea nu sunt nici admise, nici respinse în mod clar, nu este în concordanță cu litera și cu spiritul dreptului fundamental de petiționare. Mai mult, insecuritatea juridică generată de prevederile legale criticate afectează și exercitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Petiționarul trebuie să primească un răspuns clar de unde să reiasă dacă cererile/sesizările pe care le adresează autorității publice sunt luate în considerare și sunt soluționate sau nu de către respectivele autorități. În lipsa unui astfel de răspuns, dreptul de petiționare ar fi golit de eficiență. În cauză, autoarea excepției susține că adresa răspuns primită din partea autorității publice sesizate nu poate fi considerată „răspuns“ la petiția pe care a formulat-o, deoarece nu se referă la toate cele 16 cereri punctuale din petiție și pentru că nu soluționează nici favorabil, nici nefavorabil aceste cereri, în sensul

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 , dând astfel naștere unei manifestări asimilabile „tăcerii autorității publice“, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

6.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiile supremației

Constituției

și a legii și nici dreptul de petiționare, ci instituie garanții pentru exercitarea acestui drept.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivele expuse în susținerea criticii de neconstituționalitate pun în evidență aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, de modalitatea concretă în care norma legală a fost aplicată la cazul particular, elemente care nu intră în competența instanței de control constituțional, ci a instanțelor judecătorești.

9.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece un eventual comportament indezirabil al autorităților publice, inclusiv răspunsuri pe care petiționarii le consideră incomplete sau neconcluzive în spețe concrete nu pot face obiectul controlului de constituționalitate. Aceste aspecte țin de aplicarea legii, nu privesc conținutul textului de lege ca atare. Or, Curtea Constituțională judecă numai în drept, iar interpretarea și aplicarea defectuoasă a legii nu constituie temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instituțiile publice sau instanțele judecătorești, excepțiile de neconstituționalitate care nu se referă la normele juridice, ci la aplicarea acestora, fiind respinse de Curtea Constituțională ca inadmisibile, în temeiul

art. 2 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată, deoarece excedează competenței instanței de contencios constituțional (a se vedea

deciziile nr. 14 din 9 februarie 1999

și

nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 ).

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 233/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002. Aceste prevederi legale au următorul conținut: „(1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.“

13.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

referitoare la obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor și în

art. 51

privind dreptul de petiționare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motivele expuse în susținerea criticii de neconstituționalitate pun în evidență aspecte ce țin cu strictețe de interpretarea și aplicarea legii, de modalitatea concretă în care norma legală a fost aplicată la cazul particular, elemente care nu intră în competența instanței de control constituțional, ci a instanțelor judecătorești.

15.

De asemenea, Curtea observă că prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

au mai făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 530 din 5 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 18 august 2016, prin care instanța de contencios constituțional a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

16.

Cu acel prilej, în urma analizei unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a reținut că prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

prevăd obligația autorităților și instituțiilor publice sesizate cu o petiție de a răspunde petiționarului în termen de 30 de zile, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

17.

În considerarea criticilor de neconstituționalitate, astfel cum au fost formulate în susținerea excepției, Curtea a constatat că autoarea acesteia este nemulțumită, în realitate, de modalitatea în care autoritatea publică pârâtă în speță, căreia ia adresat o petiție, a înțeles să-și îndeplinească obligația prevăzută de

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 , context în care a apreciat că textul de lege criticat ar fi trebuit să fie mult mai detaliat, în sensul de a obliga autoritatea la un răspuns în scris, cât mai complet, cuprinzător. Or, acest aspect nu reprezintă o problemă de constituționalitate în sine a dispozițiilor legale criticate, ci o chestiune de interpretare și aplicare a legii de către autoritățile publice pârâte, asupra căreia, în temeiul

art. 126 din Constituție , instanța de judecată are competența exclusivă să se pronunțe cu prilejul soluționării litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 87 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, sau

Decizia nr. 825 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012).

18.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în

Decizia nr. 530 din 5 iulie 2016 , precitată și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 1.880/62/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.