Decizia nr. 227/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Roman Petru în Dosarul nr. 3.319/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 379D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituționalitate au un caracter pur formal. În subsidiar, susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

sunt redactate cu suficientă precizie pentru ca aleșii locali să își poată conforma conduita.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 28 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.319/30/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Petru Roman, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , deoarece sunt redactate defectuos, lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, considerându-se că aleșii locali au un „interes personal“ indiferent dacă aceștia pot anticipa că luarea unei decizii le-ar crea un beneficiu sau dezavantaj. Autorul excepției arată că, dacă prin luarea unei decizii, alesul local nu urmărește obținerea unui beneficiu în detrimentul interesului public, nu există „interes personal“ și nici conflict de interese, pentru că o asemenea decizie nu contravine supremației interesului public. De asemenea, susține că prevederile legale criticate nu se circumscriu condițiilor statuate de

art. 53 din Constituție , din perspectiva considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 , și că neclaritatea textului legal criticat conduce, la rândul său, la neclaritatea și imprevizibilitatea condițiilor restrângerii libertății individuale.

7.

Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că autorul excepției nu critică o contradicție directă între prevederile care formează obiectul excepției și dispozițiile constituționale invocate, și că, din acest punct de vedere, invocarea dispozițiilor generale ale

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală

este pur formală. De asemenea, prin textul legal criticat, se extinde atât sfera persoanelor în raport cu care se pune problema conflictului de interese, cât și sfera noțiunii de „interes personal“, care nu se mai referă doar la un interes pur patrimonial, ci include și posibilitatea anticipării unui prejudiciu sau chiar a unui dezavantaj pentru alesul local sau persoanele vizate de text. În același context, apare ca fiind relevantă interpretarea acestei noțiuni dată de instanța supremă în jurisprudența similară, unde s-a reținut că, în cazul „interesului personal“ de ordin administrativ, sancțiunea conflictului de interese „intervine chiar pentru simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității“ (spre exemplu, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.764 din 14 iunie 2013).

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 .

10.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivarea acesteia ține mai degrabă de modul de interpretare și aplicare a legii. Or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței de judecată care se pronunță asupra fondului cauzei și care este în măsură să aprecieze în privința normei juridice aplicabile fiecărei spețe dedusă judecății, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, potrivit dispozițiilor

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție . Reține, totodată, că dispozițiile legale criticate, care au ca scop asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, au fost instituite de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, dispozițiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, având următorul cuprins:

Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a)

soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;“.

14.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 23

privind libertatea individuală și în

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 150 din 17 martie 2016,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016,

Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016,

Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017 și

Decizia nr. 196 din 23 martie 2017 , nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunțării prezentei decizii.

16.

Astfel, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 , Curtea a reținut, în esență, că aceste prevederi legale definesc noțiunea de „interes personal într-o anumită problemă“, noțiune care este cuprinsă în

art. 74

referitor la obligația tuturor aleșilor locali de a depune declarația pe propria răspundere privind interesele personale. Referitor la sancțiunile pentru nerespectarea acestei dispoziții de lege, Curtea a reținut că, în cazul dispozițiilor

art. 74

și

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 ,

art. 82 alin. (1)

din aceeași lege prevede că: „Nerespectarea declarației privind interesele personale în termenul prevăzut la

art. 79

atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declarației“, iar în conformitate cu

art. 82 alin. (2) , „Refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului“. De asemenea,

art. 77 alin. (1)

din aceeași lege reglementează o sancțiune specifică pentru consilierii județeni și cei locali, și anume „Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii“, iar potrivit

art. 81

din aceeași lege, „Hotărârile adoptate cu nerespectarea dispozițiilor

art. 77

sunt nule de drept, potrivit dispozițiilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , cu modificările și completările ulterioare“.

17.

Curtea a mai reținut că prevederile

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

sunt redactate cu suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor lor - aleșii locali - să își conformeze conduita și să anticipeze consecințele ce pot rezulta din neîndeplinirea obligației de depunere a declarației privind interesele personale, astfel cum acestea sunt stabilite prin

art. 82 din Legea nr. 393/2004 . Instituirea obligației aleșilor locali de a-și face publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere are tocmai menirea de a evita starea de conflict de interese. Prin urmare, Curtea a constatat că „Interesul personal“ - noțiune cuprinsă de prevederile

art. 75 din Legea nr. 393/2004

- nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului și posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj, pentru sine sau soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociație sau fundație din care fac parte.

18.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că susținerile referitoare la încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție

privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor sunt neîntemeiate.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Distinct de acestea, Curtea precizează că a determina în concret dacă un ales local a încălcat regimul conflictelor de interese constituie un aspect referitor la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenție.

21.

În același timp, Curtea constată că pretinsa încălcare a prevederilor

art. 53 din Constituție

nu poate fi reținută, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauza de față.

22.

În final, Curtea constată că prevederile constituționale ale

art. 23

privind libertatea individuală nu au incidență în cauză.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Roman Petru în Dosarul nr. 3.319/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2017.