Decizia nr. 73/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic

pct. 2 din Legea nr. 251/2011

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Iuliu Marius Căpuzu în Dosarul nr. 21.618/281/2013/a2 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 204D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituționalității dispozițiilor criticate atât prin raportare la

art. 21 din Constituție , cât și la

art. 20

și

art. 148

din aceasta.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea civilă nr. 76 din 12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 21.618/281/2013/a2, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic

pct. 2 din Legea nr. 251/2011

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Iuliu Marius Căpuzu cu ocazia soluționării unei cereri cu privire la reexaminarea taxei judiciare de timbru.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

are un preambul în care se precizează că aceasta a fost adoptată deoarece România avea obligația transpunerii

Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

privind îmbunătățirea accesului la justiție, având în vedere că accesul la justiție - expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii - trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept. Or, modificarea, prin dispozițiile criticate, a pragului impus pentru acordarea ajutorului public judiciar, respectiv de la 500 lei la 300 lei (venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, fixat pentru a beneficia de ajutor public judiciar), este neconstituțională, deoarece unui număr mare de cetățeni li se îngrădește accesul liber la justiție (inclusiv autorului excepției), ceea ce este contrar

art. 21 alin. (2) din Constituție .

7.

Totodată, se solicită analiza constituționalității prevederilor criticate din perspectiva lipsei de corelare cu cele ale

art. 7

din același act normativ, având în vedere că accesul la justiție trebuie să fie efectiv, precum și evoluția salariului minim, a costurilor vieții și a taxelor pentru accesul la justiție. Astfel, arată că dispozițiile

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

vizează o „sumă fixă independentă de salariul minim“, în timp ce dispozițiile

art. 7

din același act normativ vizează o „sumă variabilă legată de salariul minim“.

8.

Judecătoria Ploiești - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

vizează îmbunătățirea accesului la justiție, iar, pe de altă parte,

art. 8 alin. (3)

din aceeași ordonanță de urgență instituie posibilitatea acordării ajutorului public judiciar și în alte situații decât cele prevăzute la

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 .

9.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile articolului unic

pct. 2 al Legii nr. 251/2011

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 8 decembrie 2011.

15.

Având în vedere că, potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așadar, dispozițiile

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2011, care au următorul cuprins: „(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la

art. 6

persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

(2)

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.“

16.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (2)

referitor la neîngrădirea accesului liber la justiție.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 54 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , această ordonanță de urgență transpune

Directiva Consiliului 2003/8/CE

de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 26 din 31 ianuarie 2003, ce prevalează asupra dispozițiilor conținute în acordurile bilaterale și multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv: a) acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adițional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Moscova în 2001, și b)

Convenția

privind facilitarea accesului internațional la justiție, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.

18.

Curtea observă că prevederile

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare. Astfel, prin

Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că prevederile legale criticate conțin elementele necesare identificării practice a situațiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar în materie civilă.

Astfel, dispozițiile

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reglementează criteriile în funcție de care beneficiul de ajutor public judiciar în formele prevăzute la

art. 6

din aceasta se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%. De asemenea,

alin. (3)

al aceluiași articol are în vedere și alte cazuri în care ajutorul public judiciar se poate acorda, proporțional cu nevoile solicitantului, în ipoteza acestei norme fiind prevăzută și situația în care există diferențe de cost al vieții dintre statul membru în care solicitantul își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România, diferențe de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.610 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

19.

Totodată, Curtea, în jurisprudența sa, a observat că prevederile

art. 7

și

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege acelor persoane care îndeplinesc condițiile legale, reținând că aceasta reprezintă opțiunea legiuitorului, care stabilește, astfel, sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului. În acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă, însă, un drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie (a se vedea

Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015 , paragrafele 15-17, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015).

20.

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reprezintă o garanție suplimentară a accesului efectiv la justiție, fiind adoptată pentru îmbunătățirea accesului la justiție și pentru a se acorda sprijin din partea statului persoanelor care sunt parte într-un litigiu și se află într-o dificultate materială.

21.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă necorelare a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

cu cele ale

art. 7

din același act normative, cu privire la limita instituită de legiuitor pentru acordarea ajutorului public judiciar, Curtea a observat că aceste aspecte țin de opțiunea legiuitorului, care stabilește sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului, cât și criteriile în funcție de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015 , paragraful 17, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, sau

Decizia nr. 69 din 18 februarie 2016 , paragraful 16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 4 aprilie 2016).

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23.

Distinct de acestea, în ceea ce privește menționarea, prin notele scrise depuse direct la dosarul instanței de contencios constituțional, respectiv adăugarea și a altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, temeiuri care nu au fost reținute în încheierea de sesizare pronunțată de instanța judecătorească, este inadmisibilă.

24.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iuliu Marius Căpuzu în Dosarul nr. 21.618/281/2013/a2 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.