Decizia nr. 166/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Dumitru Leonard Calin în Dosarul nr. 9.434/2001 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca dispozițiile legale criticate nu contravin nici uneia dintre prevederile constituționale invocate în susținerea excepției. Art. 60 din Codul familiei nu conține prevederi discriminatorii. Situația copilului rezultat din căsătorie fiind diferita de cea a copilului din afară căsătoriei, este firesc ca acestora sa li se aplice regimuri juridice diferite. Totodată se susține că nu sunt relevante în cauza convențiile internaționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 9.434/2001, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Dumitru Leonard Calin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) prin crearea unei discriminări, pe planul drepturilor procesuale, între copilul din afară căsătoriei și copilul din căsătorie, ale art. 26 alin. (2), deoarece copilul rezultat din afară căsătoriei este împiedicat sa promoveze o acțiune prin care să solicite stabilirea filiației sale firești, ale art. 44 alin. (3), deoarece finalitatea urmărită de lege este ocrotirea copilului și egalitatea în drepturi a copilului din căsătorie cu cel din afară ei, precum și a celor ale art. 45 alin. (1), întrucât copilul este lipsit de posibilitatea de a mai introduce acțiunea în stabilirea paternității în scopul de a se pune de acord situația de drept cu cea reală.

De asemenea, autorul excepției invoca, în susținerea acesteia, și încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a Convenției europene asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei, ratificate de România.

Se mai considera, în susținerea excepției, ca, la data adoptării Codului familiei, la redactarea art. 60 s-a avut în vedere situația existenta, care, în prezent, este cu totul schimbată, ținându-se seama de progresele remarcabile ale științei medicale, în special în ce privește expertiza ADN. De asemenea, autorul excepției apreciază ca drepturile copilului sunt grav afectate de instituirea termenului prevăzut de textul criticat, întrucât mama minorului sau reprezentantul legal poate să ignore interesele acestuia și sa nu introducă în termen acțiunea de stabilire a paternității copilului din afară căsătoriei, cu consecințe grave pentru acesta. În susținerea excepției autorul acesteia face referire la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului - în cazul Kroon și alții împotriva Olandei.

Judecătoria Iași considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în susținerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca termenul pentru introducerea acțiunii în stabilirea paternității prevăzut de textul de lege criticat este justificat, nefiind incalcate prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale, cu referire la Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, care a respins excepția de neconstituționalitate având ca obiect același text de lege. În legătură cu hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului invocată în motivarea excepției - cazul Kroon și alții împotriva Olandei -, Avocatul Poporului arata ca hotărârea respectiva se referă la alta situație, respectiv la titularii dreptului de a promova acțiunea în tagada paternității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 din Codul familiei, care au următorul cuprins: "Acțiunea în stabilirea paternității din afară căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului.

Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătorești, termenul de un an pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității din afară căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă.

În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tata ori dacă acesta din urma a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii."

Critica de neconstituționalitate a acestui text de lege este motivată prin încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 26, art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1), texte care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 26 alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";

- Art. 44 alin. (3): "Copiii din afară căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.";

- Art. 45 alin. (1): "Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată.

Curtea retine ca invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție este irelevanta, întrucât dispozițiile art. 60 din Codul familiei, care reglementează, numai pentru copilul din afară căsătoriei, acțiunea în stabilirea paternității, nu au nici o legătură cu situația copilului rezultat din căsătorie în cazul căruia nu se pune, sub nici o formă, problema pornirii acțiunii în stabilirea paternității. Pe de altă parte, textul criticat nu stabilește, prin el însuși, nici o inegalitate sau discriminare, toți copiii din afară căsătoriei având acces de a intenta acțiune în stabilirea paternității, cu respectarea condițiilor prevăzute de text.

În legătură cu susținerea autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca este neîntemeiată, întrucât textul criticat da expresie acestor prevederi constituționale tocmai prin reglementarea condițiilor de exercitare a acțiunii de stabilire a paternității copilului din afară căsătoriei.

Invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție este irelevanta, întrucât acest text se referă la egalitatea de statut juridic dintre copiii rezultați din căsătorie și cei din afară căsătoriei a căror filiatie față de tata a fost stabilită, iar nu la condițiile în care numai copiii din aceasta din urma categorie pot porni acțiunea în stabilirea paternității.

Referitor la susținerea potrivit căreia textul de lege criticat ar fi contrar dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Constituție, Curtea retine ca este neîntemeiată deoarece regimul special de protecție și de asistența, instituit de stat pentru copii și tineri, nu exclude stabilirea, prin lege, a unor condiții pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității de către copilul minor din afară căsătoriei, prin reprezentanții săi legali.

De altfel, textul art. 60 din Codul familiei a mai format obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea Constituțională, sesizată cu o excepție de neconstituționalitate în a carei motivare se invoca încălcarea art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, a respins-o ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002.

Totodată, prin Decizia nr. 81 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 25 martie 2003, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, prin care se invoca încălcarea dispozițiilor art. 21 și 44 din Constituție.

În ambele decizii Curtea a reținut, în esenta, ca instituția prescripției, în general, și termenele prevăzute au ca finalitate facilitarea accesului liber la justiție, prin asigurarea climatului de ordine indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se eventualele efecte perturbatoare asupra stabilitatii și securității raporturilor juridice. De asemenea, cu privire specială la termenul de un an prevăzut de textul criticat, Curtea a reținut ca acesta are ca ratiuni: necesitatea de a nu lipsi copilul de întreținerea la care este îndreptățit din partea tatălui; valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului; evitarea unor eventuale incidente și santaje.

Referitor la invocarea încălcării art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 81/2003, Curtea Constituțională a avut în vedere ca textul constituțional se referă la situații subsecvente stabilirii filiației copilului și nu indreptateste susținerea ca pornirea acțiunii în stabilirea paternității pentru copilul din afară căsătoriei ar trebui permisă oricând.

În privinta ratiunilor care stau la baza instituirii termenului prevăzut de textul art. 60 din Codul familiei, precum și a temeiurilor pentru care nu s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, considerentele care au stat la baza celor două decizii ale Curții Constituționale sunt valabile și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Referitor la invocarea de către autorul excepției a celor două convenții europene, Curtea retine ca atât dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cat și cele ale art. 5 din Convenția asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei, dispoziții expres invocate, dar și celelalte prevederi ale celor două convenții sunt irelevante în cauza, deoarece nu se referă la situația reglementată de textul de lege criticat.

Astfel, dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au ca obiect respectul vieții private și familiale, fără nici un fel de legătură cu reglementarea care formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, art. 5 din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei, la care România a aderat prin

Legea nr. 101 din 16 septembrie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, se referă la obligația statelor de a admite, în acțiunile referitoare la filiația paterna, probele științifice susceptibile sa stabilească sau sa îndepărteze paternitatea.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Kroon și alții împotriva Olandei, 1994, Curtea constata ca este irelevanta în cauza. Aceasta hotărâre se referă la un caz în legătură cu imposibilitatea legală pentru o femeie căsătorită de a contesta paternitatea soțului asupra copilului ei pentru a permite astfel o recunoaștere de către tatăl biologic.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Dumitru Leonard Calin în Dosarul nr. 9.434/2001 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.