Decizia nr. 248/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Modifică 1
- Decizia nr. 159/1998 10 noiembrie 1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 lit. a) din Legea…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 13/2001 26 ianuarie 2001 (prevederi anume) privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, excepție ridicată de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin în Dosarul nr. 497/2001 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 497/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin într-o cauza al carei obiect îl constituie contestația împotriva deciziei Direcției Generale a Vamilor București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice contravin prevederilor constituționale ale art. 21, art. 48 alin. (1) și art. 11 alin. (1), precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, susține ca dispozițiile legale criticate ingradesc accesul liber la justiție al persoanei, în sensul că aceasta este obligată sa parcurga o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă în care dreptul la apărare, principiul contradictorialității, cel al publicității și oralitatii sunt incalcate, deoarece procedura menționată nu reglementează obligația citarii contestatorului. Autorul excepției mai considera ca textele de lege criticate ingradesc dreptul persoanei de a beneficia de judecată într-un termen rezonabil, prin faptul că nu prevăd o sancțiune pentru situația tergiversarii soluționării contestațiilor, termenele stipulate având doar un caracter formal. De asemenea, prin soluționarea plângerii de către aceleași autorități care au constatat fapta se ingradeste, cel puțin pe durata procedurii prealabile, dreptul la o judecata independenta și impartiala.
Tribunalul Tulcea apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, "prin noua reglementare introdusă de acest act normativ, se reduce procedura administrativă de contestare a măsurilor impuse prin actele de control ale Ministerului Finanțelor Publice, la un singur nivel". De asemenea, instanța remarca faptul ca, din detaliată reglementare a procedurii administrative, a conținutului și obiectului contestației, din instituirea obligativitatii motivarii atât a contestației, cat și a deciziei de soluționare a contestației, continuta în noua reglementare, în raport cu vechea reglementare, se contureaza clar caracterul jurisdicțional al procedurii de contestare.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arata că nu poate fi reținută critica privind neconcordanta dintre textul de lege criticat și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece aceasta din urma nu impune termene de soluționare, ci face referire la termene rezonabile, înțelegand prin aceasta ca se are în vedere o soluționare grabnica a cauzei. Considera ca obiecția autorului excepției privind aspectul tergiversarii soluționării contestațiilor pe cale administrativă nu tine cont de prevederile
art. 10 alin. (1^1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introdus prin
Legea nr. 506/2001 , și nici de cele ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Mai mult, Guvernul considera ca, față de reglementarea anterioară, procedura de soluționare a contestațiilor în cadrul procedurii administrative este mult mai simplificata și mai redusă, limitându-se doar la o singura cale de atac. Guvernul arata că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea liberului acces la justiție, de vreme ce chiar în
art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2001
se prevede posibilitatea atacarii deciziilor direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, precum și a deciziilor Ministerului Finanțelor Publice la instanțele de contencios administrativ competente. De altfel, în acest sens este citata și jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 90 din 19 martie 2002 și Decizia nr. 159 din 30 mai 2002.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Se constata însă ca, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin
pentru aprobarea acestei ordonanțe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, textele legale criticate au fost modificate și completate, pastrandu-se însă soluția legislativă criticata. Aceste texte de lege au următorul conținut:
- Art. 4: "(1) Contestația se depune, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.
(2) Contestațiile trimise prin posta se socotesc formulate în termen, dacă au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poștal înainte de împlinirea acestuia.";
- Art. 5: "(1) Contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de până la 500 milioane lei se soluționează de organele specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul.
(2) Contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de 500 milioane lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor întocmite de organele de control din cadrul aparatului central al Ministerului Finanțelor Publice, indiferent de suma, se soluționează de organele specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
(3) Guvernul este autorizat sa actualizeze cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) și (2)."
Cuantumul sumelor prevăzute de
art. 5 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
a fost reactualizat, potrivit dispozițiilor alin. (3) din același articol, prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.296 din 20 decembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001, la 5 miliarde lei.
- Art. 6: "(1) Organele care au încheiat actul atacat înaintează dosarul contestației organului de soluționare competent, prevăzut la art. 5, în termen de 5 zile de la înregistrarea contestației.
(2) Dosarul contestației conține copii de pe actul atacat și de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestația în original și documentele depuse de contestator, precum și referatul motivat cu propunerile de soluționare, semnat de conducătorul organului care a încheiat actul atacat.";
- Art. 7: "(1) Contestațiile se soluționează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(2) Decizia se semnează de directorul general al direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, sau de directorul general al direcției specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, după caz, sau de înlocuitorii acestora.";
- Art. 8: "(1) Decizia prin care se soluționează contestația cuprinde trei părți: preambulul, considerentele sau motivarea și dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde denumirea organului investit cu soluționarea, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul contestatorului, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare, obiectul cauzei și sinteza susținerilor părților.
(3) Considerentele sau motivarea cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competența.";
- Art. 9: "(1) Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau parțial actul atacat, atunci când din analiza documentelor existente la dosarul contestației nu se poate determina cu claritate baza impozabilă.
(4) În situația prevăzută la alin. (3) urmează să se încheie un nou act de control sau de impunere, care va viza strict aceeași perioadă și aceeași baza impozabilă care au făcut obiectul contestației, act împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac prevăzută de prezenta ordonanță de urgență.";
- Art. 10: "(1) Organul de soluționare a contestației prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când exista indiciile săvârșirii unei infracțiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanță de urgență.
(1^1) Decizia de suspendare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competența. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluția instanței este definitivă și irevocabilă.
(2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.";
- Art. 11: "(1) Decizia se comunică prin posta la domiciliul sau la sediul contestatorului, declarat prin contestația formulată, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și la organul al cărui act se ataca.
(2) În situația în care contestatorul și-a schimbat domiciliul sau sediul fără a aduce la cunoștința organului de soluționare acest lucru, decizia se comunică organului fiscal al cărui act se ataca.
(3) Decizia emisă ca urmare a soluționării contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac."
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei."
De asemenea, autorul excepției susține ca prevederile legale criticate contravin și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale al cărui conținut este următorul:
Articolul 6
: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 506/2001 , a fost instituită o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice. Aceasta procedura este criticata de autorul excepției, care invoca în acest sens încălcarea principiului liberului acces la justiție consacrat în art. 21 din Constituție, precum și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei, drept prevăzut în art. 48 alin. (1) din Constituție. De asemenea, potrivit autorului excepției, dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 11, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul dreptului persoanei de a beneficia de judecată într-un termen rezonabil, deoarece nu este prevăzută o sancțiune pentru situația tergiversarii soluționării contestațiilor.
Nici una dintre criticile de neconstituționalitate invocate de autorul excepției nu poate fi reținută.
Astfel, atât timp cat, potrivit art. 12 din aceeași ordonanța, deciziile date de organele administrative de jurisdicție în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar hotărârile instanțelor sunt supuse recursului, apare ca neîntemeiată critica ce privește încălcarea liberului acces la justiție și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
De altfel, Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, s-a mai pronunțat cu privire la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale arătând ca, de principiu, instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constituționale. În acest sens este și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Existenta unei astfel de proceduri a fost acceptată și de jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a statuat ca: "Ratiuni de flexibilitate și eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei." (cazul Le Compte, Van Leuven și De Meyre contra Belgiei, 1981).
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției privind încălcarea de către
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
a cerinței unui termen rezonabil pentru desfășurarea procedurii prevăzute în art. 6 paragraful 1 din Convenție. În acest sens, se observa ca autorul excepției își întemeiază critica pe faptul ca prin reglementarea criticata nu sunt prevăzute sancțiuni aplicabile în cazul tergiversarii soluționării contestațiilor.
Acest fapt însă, asa cum reiese din prevederile
art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. [...]", precum și din jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999), excedeaza competentei Curții Constituționale, care nu poate îndeplini rolul de "legislator pozitiv".
De altfel, Curtea a reținut în jurisprudenta sa ca nici sub alte aspecte dispozițiile legale criticate nu încalcă cerința unui termen rezonabil. Astfel, prin Decizia nr. 159 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002, s-a statuat ca alin. (1^1) al
art. 10 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introdus prin
Legea nr. 506/2001 , care permite accesul la justiție al persoanelor nemultumite de decizia de suspendare, are tocmai menirea de a aduce la îndeplinire exigențele prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv sub aspectul soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
De asemenea, Curtea observa ca, față de reglementarea anterioară a procedurii de soluționare a contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, reglementare ce prevedea trei proceduri intermediare similare, criticate ca impiedicand desfășurarea unui "proces echitabil" și într-un termen rezonabil, potrivit conceptiei Convenției, noua procedura este mult mai simplificata, limitându-se la o singura cale de atac în cadrul procedurii administrative prealabile.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4-11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin în Dosarul nr. 497/2001 al Tribunalului Tulcea.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.