Decizia nr. 155/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2003 , cu referire la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanța
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 38/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judici…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 82/2003 , cu referire la
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanța, excepție ridicată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onesti în Dosarul nr. 7.482/2002 al Tribunalului Bacau.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 17C/2003-27C/2003 și 30C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onesti în dosarele nr. 7.484, nr. 7.610, nr. 7.611, nr. 8.938-8.942, nr. 8.945, nr. 8.946 și nr. 8.948 ale Tribunalului Bacau și în Dosarul nr. 3.938 al Curții de Apel Bacau, toate din anul 2002.
La apelul nominal răspund reprezentanții Societății Comerciale "Midprest" - S.R.L. Onesti, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Partea prezenta și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor
Curtea, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 17C/2003-27C/2003 și 30C/2003 la Dosarul nr. 16C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentanții Societății Comerciale "Midprest" - S.R.L. Onesti solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arata ca prevederile legale criticate sunt tranzitorii, de aplicare a legii procesuale în timp, neavând caracter retroactiv. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, se apreciază ca aceasta, fiind o problemă de interpretare și aplicare a legii, competența de soluționare aparține instanțelor judecătorești.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, retine următoarele:
Prin încheierile din 19 septembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 7.482, nr. 7.484, nr. 7.610 și nr. 7.611, încheierile din 24 septembrie, pronunțate în dosarele nr. 8.938, nr. 8.940-8.942 și nr. 8.945, încheierile din 10 octombrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 8.939, nr. 8.946 și nr. 8.948, toate din anul 2002, pronunțate de Tribunalul Bacau, precum și prin Încheierea din 5 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.938/2002 de Curtea de Apel Bacau, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , cu referire la dispozițiile
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 30 din aceeași ordonanța, excepție ridicată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onesti.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în toate dosarele, autorul acesteia susține ca reglementarea admisibilității cererii de deschidere a procedurii prevăzute de
în raport cu un anumit cuantum al creanței față de bugetul de stat, condiție introdusă prin
Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , contravine principiului neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată sunt invocate în susținerea excepției și dispozițiile art. 78 din Constituție.
În conceptia autorului excepției, "admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii trebuie analizata în lumina actului normativ în vigoare la data la care a fost formulată și înaintată la tribunal cererea", iar "nu în temeiul unui text de lege care își produce efectele juridice la o dată ulterioară (01.08.2002)".
Tribunalul Bacau și Curtea de Apel Bacau considera ca textele de lege criticate nu încalcă nici o dispoziție constituțională. Se susține ca ordonanța Guvernului a fost publicată încă de la data de 2 februarie 2002, intrand în vigoare după 180 de zile, conferind astfel creditorilor posibilitatea legală să-și formuleze acțiuni în vederea deschiderii procedurii pentru recuperarea creanțelor.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, potrivit prevederilor
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , procedurile deschise (prin pronunțarea unei hotărâri de către judecătorul-sindic în conformitate cu prevederile
art. 31 din Legea nr. 64/1995 ) până la data intrării în vigoare a ordonanței vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale existente, anterioare modificărilor și completărilor aduse
prin respectiva ordonanța. Totodată, se considera ca acest text conține "dispoziții tranzitorii de aplicare a legii procesuale în timp și vizează proceduri deja deschise sub imperiul reglementărilor legale anterioare". De altfel, susține Guvernul, "speta de fața nu se încadrează în sfera de aplicare a dispozițiilor
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , întrucât, din punct de vedere tehnic formal, procedura vizând insolventa ...] fusese pornită prin formularea cererii introductive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Onesti, dar nu fusese deschisă. Deoarece
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
nu acoperă și cazul procedurilor pornite anterior intrării în vigoare a acestuia", se apreciază, în continuare, ca "soluționarea acestui conflict de aplicare a legilor în timp urmează a se realiza în conformitate cu principiile de drept comun consacrate de procedura civilă care, potrivit
art. 128 din Legea nr. 64/1995 , completează dispozițiile acestui ultim act normativ". Prin urmare, Guvernul considera ca, "întrucât cerința unui cuantum minim al creanței reprezintă o condiție a exercitării acțiunii reglementate de
Legea nr. 64/1995 , respectiv o condiție ce trebuie să fie îndeplinită de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta să poată fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decât prin raportarea la momentul sesizării instanței, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizării instanței legea nu prevedea cerința unui cuantum minim al creanței drept condiție necesară pentru exercitarea acțiunii, rezultă ca impunerea acesteia în cazul de fața ar constitui, într-adevăr, o aplicare retroactivă a dispozițiilor pct. 30 din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 ". Se apreciază de către Guvern ca în cauza este vorba de "o chestiune de aplicare de către instanța de judecată de fond, a principiului aplicării legii în timp, iar nu de constituționalitate a dispozițiilor legale invederate".
În concluzie, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca " art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
nu vizează procedurile pornite anterior intrării sale în vigoare, astfel încât invocarea sa în cazul de fața nu este pertinenta".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002
pentru modificarea și completarea
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată și modificată prin
Legea nr. 82 din 13 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, cu referire la dispozițiile
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , modificate și completate prin
art. I pct. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , texte care au următorul cuprins:
-
Articolul IV
din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 : "(1) Procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse
prin prezenta ordonanță.
(2) Fac excepție de la aplicarea prevederilor alin. (1) procedurile pentru care operează suspendarea solicitată de instituția publică implicata, în conformitate cu prevederile art. III.";
-
Articolul 29
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat și completat prin
art. I pct. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 82 din 13 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003: "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, în următoarele condiții: [...] b) în celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;"
În raport cu conținutul motivarii excepției de neconstituționalitate, Curtea retine că nu se vizează întregul conținut al dispozițiilor
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , ci numai dispozițiile alin. (1) ale art. IV din ordonanța, dispoziții asupra cărora Curtea se va pronunța.
În esenta, din modul în care a fost formulată excepția rezultă ca motivarea excepției de neconstituționalitate are la baza o posibila interpretare "per a contrario" a celor două texte, care ar avea ca urmare examinarea admisibilității cererii de deschidere a procedurii prevăzute de
în raport cu dispozițiile actuale ale
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , care prevăd condiția unui plafon minim valoric al creanței, asa cum a fost pusă în discuție de către instanța, iar nu în raport cu dispozițiile în vigoare la data introducerii cererii, anterior datei de 2 august 2002, când dispozițiile în cauza ale
Ordonanței Guvernului nr. 38/2002
au intrat în vigoare.
Dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, invocate în susținerea excepției, prevăd ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". A fost invocată totodată și încălcarea art. 78 din Constituție, care are următorul cuprins: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
conține dispoziții tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite în temeiul
și vizează, potrivit opțiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementărilor anterioare.
Articolul 29
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat și completat prin
art. I pct. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , a introdus condiția unui plafon minim valoric al creanței, pentru creditorii menționați la alin. (1).
Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevăzute de
Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor criticate ale
Ordonanței Guvernului nr. 38/2002 , în cazul în care judecătorul-sindic nu a pronunțat încă încheierea de deschidere a procedurii (devenită sentinta prin
art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
care a modificat
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 ), în funcție de condiția plafonului valoric cu privire la cuantumul creanței, introdusă prin art. I pct. 30 din ordonanța care a modificat dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , pusă în discuție de către instanțe, este, în mod evident, asa cum subliniaza și Guvernul în punctul sau de vedere, o problemă de interpretare și aplicare în timp a legii, asupra căreia, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) teza ultima din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța, fiind de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.
Sub acest aspect, jurisprudenta Curții Constituționale a statuat în mod constant că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, și Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
Pe de altă parte, Curtea observa ca și în situația în care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situației procedurilor pornite, care nu fuseseră încă deschise la data intrării în vigoare a ordonanței criticate, excepția este inadmisibila, întrucât conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legală supusă controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește invocarea art. 78 din Constituție, în susținerea neconstitutionalitatii prevederilor criticate, Curtea constata ca aceasta este nerelevanta în soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile constituționale care se referă la intrarea în vigoare a legii nu au legătură cu textele de lege criticate.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
pentru modificarea și completarea
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată și modificată prin
Legea nr. 82/2003 , cu referire la
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanța, excepție ridicată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onesti în dosarele nr. 7.482, nr. 7.484, nr. 7.610, nr. 7.611, nr. 8.938-8.942, nr. 8.945, nr. 8.946 și nr. 8.948 ale Tribunalului Bacau și în Dosarul nr. 3.938 al Curții de Apel Bacau, toate din anul 2002.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.