Decizia nr. 229/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 248/2003.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile legale a căror constituționalitate este criticata nu contravin principiului egalității în fața legii, întrucât art. 16 din Constituție are în vedere egalitatea cetățenilor în fața legii, nu egalitatea între persoanele fizice și persoanele juridice. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 21 din Constituție, se considera ca finalitatea principiului constituțional al accesului liber la justiție consta în prevenirea, în acest caz, a exercitării abuzive de către debitori a drepturilor de care beneficiază în cadrul procedurilor de executare silită.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 248/2003, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare într-o cauza civilă privind soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 și 21 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esenta, în motivare se arata ca prin condiționarea înregistrării cererii prin care s-ar contesta executarea silită de depunerea prealabilă a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei urmărite, textul a cărui neconstituționalitate se invoca restrânge în mod nejustificat dreptul contestatoarei de a se adresa justiției. Se arata, de asemenea, ca prin art. 16 din Constituție se instituie egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor în fața legii, egalitate care nu trebuie privită doar în mod abstract, ci în mod concret, ca prezenta în fața justiției și care privește atât persoanele fizice, cat și persoanele juridice.

Judecătoria Baia Mare considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece dispozițiile

art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

ingradesc accesul liber la justiție, asa cum este prevăzut de art. 21 din Constituție. Se arata ca, deși obligativitatea stabilirii unei cauțiuni și a limitei minime a cuantumului acesteia în vederea suspendării executării silite împiedica tendintele debitorilor creanțelor bugetare de tergiversare a executării silite, totuși aceasta condiție constituie o ingradire a accesului la justiție, respectiv la realizarea controlului judecătoresc al unor asemenea acte efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsura dispusă prin

art. 127 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

nu aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, care se referă la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul ca toți ar beneficia de aceleași drepturi. În continuare, Guvernul apreciază ca depunerea cauțiunii este necesară numai în cazul persoanelor juridice, atât datorită numărului sporit de cauze executionale în care acestea sunt implicate, cat și din motive de natura economică. În opinia Guvernului, prin instituirea acestei cauțiuni nu se poate afirma ca este obstructionat accesul liber la justiție, întrucât s-a avut în vedere tendinta spre abuzul de drept care se manifesta în procedurile de executare silită, care conduce la tergiversare și la întârzierea realizării drepturilor stabilite în baza unor titluri, în dăuna intereselor creditorilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2003 , prevederi al căror conținut este următorul:

- Art. 127 alin. (1) și alin. (2): "(1) Contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a trezoreriei statului.

(2) Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată."

În opinia autorului excepției, aceste prevederi contravin art. 16 și 21 din Constituție, prevederi potrivit cărora:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara." ;

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

De asemenea, mai invoca și încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine ca, în esenta, prin aceasta se susține ca

art. 127 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , potrivit căruia numai persoanele juridice care fac contestații la executare sunt obligate să depună o cauțiune egala cu 20% din cuantumul sumei, încalcă prevederile art. 16 și 21 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile art. 16 din Constituție, care consacra "Egalitatea în drepturi", se referă la cetățeni, instituind egalitatea acestora în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, de exemplu, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, s-a statuat ca textul constituțional al art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective față de care s-a promovat un tratament juridic diferențiat, numai dacă prin aceasta regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice. Asa fiind, dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt incidente în cauza.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate ingradesc accesul liber la justiție, Curtea observa ca depunerea cauțiunii stabilite prin

art. 127 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

are rolul de a frana acțiunile dilatorii ale persoanelor juridice în cadrul procedurii de executare silită, fără ca prin aceasta să fie incalcate prevederile art. 21 din Constituție. Cu privire la constituționalitatea instituirii unei cauțiuni, ca o condiție a sesizării instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, respingandu-se susținerile privind încălcarea dreptului de acces la justiție. Prin aceasta decizie s-a statuat ca accesul liber la justiție semnifica faptul ca orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care considera ca drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus nici unei condiționari, precum și ca "aceasta modalitate de reglementare, care reprezintă o opțiune a legiuitorului, este în conformitate cu dispozițiile constituționale privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești și exercitarea cu buna-credința a drepturilor subiective. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar conform art. 54, "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți".

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curții Constituționale.

Curtea urmează sa respingă și critica privind încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât autorul excepției nu formulează nici un motiv din care să rezulte contrarietatea dintre textul de lege considerat ca fiind neconstitutional și textul din convenție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 248/2003 al Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.