Decizia nr. 255/2018

Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenței se întrunește valabil în prezența majorității membrilor în funcție, dar nu mai puțin de 3 dintre aceștia, și adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor. Plenul adoptă hotărâri asupra chestiunilor de natură economico-administrativă la solicitarea președintelui.

Fiecare comisie este formată din 3 membri ai plenului. Președintele Consiliului Concurenței stabilește componența comisiei pentru fiecare caz în parte și îl desemnează pe unul dintre membri pentru a conduce lucrările acesteia.

[…]

(5)

Plenul Consiliului Concurenței va putea delega exercitarea atribuțiilor prevăzute la

alin. (4) lit. a) ,

b)

și

c)

unei comisii formate din 3 membri ai plenului Consiliului Concurenței.

15.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 76 alin. (1)

privind adoptarea legilor,

art. 102 alin. (2)

privind cooperarea Guvernului cu organismele sociale și

art. 115 alin. (4)-(6)

referitor la condițiile în care pot fi adoptate ordonanțe de urgență.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 289 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 11 iulie 2017,

Decizia nr. 152 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din data de 20 iunie 2017, și

Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017.

17.

Cu acele prilejuri, referitor la Consiliul Concurenței, Curtea a observat că

Legea fundamentală

nu nominalizează explicit, nu cuprinde reglementări exprese referitoare la această autoritate administrativă autonomă și nici nu impune reglementarea organizării sau funcționării sale prin norme de natura legii organice, ale cărei domenii, stabilite prin

art. 73 alin. (3) din Constituție , sunt de strictă interpretare și aplicare. În același timp, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 117 alin. (3) din Constituție , potrivit cărora autoritățile administrative autonome se pot înființa prin lege organică, sunt de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 10 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007), fără a putea fi extinse și cu privire la organizarea și funcționarea unor asemenea autorități. Exigența constituțională privind reglementarea prin lege organică vizează, așadar, doar înființarea Consiliului Concurenței, ca autoritate administrativă autonomă, iar această exigență a fost respectată, având în vedere că

Legea concurenței nr. 21/1996

a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice [majoritate prevăzută de

art. 74 alin. (1) din Constituție , devenit

art. 76 alin. (1) din Constituția republicată

în anul 2003]. Astfel, potrivit

art. 14 alin. (1) din cap. IV

intitulat „Consiliul Concurenței“ din

Legea nr. 21/1996, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, „Se înființează Consiliul Concurenței, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi“.

18.

Referitor la condițiile de cvorum și pentru luarea deciziilor de către Plenul Consiliului Concurenței, Curtea a constatat că acestea reprezintă aspecte privind funcționarea Consiliului Concurenței, fără a reglementa cu privire la statutul acestei autorități.

19.

Prin

Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, Curtea a reținut că reglementarea statutului Consiliului Concurenței se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în fața sa, vizate de obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare. Curtea a precizat că statutul Consiliului Concurenței de autoritate administrativă autonomă și reglementarea acestuia prin lege organică rezultă din

art. 117 alin. (3) din Constituție

privind înființarea prin lege organică a autorităților administrative autonome, nereferindu-se, așadar, la organizarea și funcționarea sa.

20.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut distincția între noțiuni precum „organizare“, „funcționare“, „statut“. Astfel, prin

Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014

asupra propunerii legislative privind revizuirea

Constituției României , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, la paragraful 228, Curtea a constatat că propunerea vizează completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementează domeniul organizării, funcționării sau statutului unor autorități publice. Cu privire la aceste aspecte, a se vedea și

Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 7 martie 2018, paragraful 31 și următoarele.

21.

Ca atare, Curtea a observat că, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, se pornește de la o premisă greșită, aceea că reglementările referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței țin de domeniul legii organice, premisă care, așa cum s-a arătat mai sus, nu își găsește temei în niciuna dintre dispozițiile Constituției. Pe cale de consecință, în condițiile în care

Constituția

nu cuprinde dispoziții referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Concurenței - autoritate administrativă autonomă, ci doar în legătură cu înființarea sa prin lege organică, Curtea nu a reținut criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate.

22.

De asemenea, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete caracter organic, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de

Constituție

legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 548 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008,

Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, și

Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017). De aceea, Curtea a statuat că printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau neapartenența unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea și

Decizia nr. 53 din 18 mai 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994,

Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, și

Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015). În acest context, Curtea a reținut că procedurile în fața Consiliului Concurenței sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare, să le modifice prin intermediul unei ordonanțe a Guvernului.

23.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 , Curtea, prin

Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016 , a reținut că urgența adoptării acestui act normativ a fost motivată potrivit preambulului său și notei de fundamentare. Astfel, actul normativ criticat a fost adoptat având în vedere necesitatea adaptării legislației naționale în domeniul ajutorului de stat la

legislația Uniunii Europene și necesitatea creării unui cadru legislativ care să garanteze îndeplinirea condiționalităților ex-ante impuse de Comisia Europeană României pentru accesarea fondurilor europene în perioada de programare 2014-2020. Guvernul a motivat că prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență se dorește implementarea unui mecanism de control, la nivel național, prin care să se stabilească atribuțiile și obligațiile furnizorilor, beneficiarilor și ale Consiliului Concurenței în implementarea măsurilor de natura ajutorului de stat și de minimis pentru a se facilita absorbția fondurilor europene și a se evita recuperarea acestora. Considerând că se impune luarea unor măsuri urgente în vederea creării unui cadru legislativ la nivel național care să răspundă solicitărilor Comisiei Europene atât în domeniul ajutorului de stat, cât și în domeniul fondurilor europene, este necesară adoptarea acestei ordonanțe de urgență care să reglementeze modul în care fondurile publice (naționale și europene), destinate mediului de afaceri, sunt folosite.

24.

În acest context nu se poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 102 alin. (2)

privind cooperarea Guvernului cu organismele sociale, care au fost invocate în corelare cu cele ale

art. 115 alin. (4) din Constituție , întrucât autoarea nu motivează, în concret, în ce mod au fost încălcate prevederile constituționale ce reglementează principiul transparenței decizionale la nivelul Guvernului, al cooperării acestuia cu societatea civilă, respectiv care obligații constituționale ce decurg din acest text nu au fost respectate.

25.

Referitor la critica de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014

în raport cu

art. 115 alin. (5) din Constituție , potrivit căruia „Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la

articolul 76 alineatul (1) “, Curtea a constatat că actul normativ nu cuprinde norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în legătură cu înființarea Consiliului Concurenței ca autoritate administrativă autonomă (a se vedea

Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016 ).

26.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție , potrivit cărora ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, din cele prezentate mai sus, având în vedere că nu s-a reținut afectarea sau încălcarea condițiilor impuse de acest text pentru a putea fi adoptate ordonanțe de urgență, nu se poate constata pretinsa încălcare a acestora.

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Danone Producție și Distribuție Produse Alimentare - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.244/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996 , precum și ale

Legii nr. 20/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2018.