Decizia nr. 555/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, art. 28 și art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare, precum și a prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 2
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 8
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 (prevederi anume) *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
- Decizia nr. 775/2006 7 noiembrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art.…
- Decizia nr. 179/2014 1 aprilie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 t…
- Decizia nr. 540/2014 15 octombrie 2014 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 187/…
- Decizia nr. 376/2015 26 mai 2015 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 1…
- Decizia nr. 108/2017 7 martie 2017 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a G…
Pune în aplicare 1
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
Are ca temei 7
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 (prevederi anume) *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 cadastrului și a publicității imobiliare
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
- Legea nr. 71/2011 3 iunie 2011 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina-Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Nagy Attila în Dosarul nr. 13.716/320/2016 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.910D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că existența unor acte normative diferite, pentru regiuni distincte ale țării, nu este de natură să creeze discriminări, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 205 din 9 iulie 2002 ,
nr. 653 din 10 iunie 2008
și
nr. 420 din 15 aprilie 2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 11 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 13.716/320/2016, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Nagy Attila într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în uzucapiune imobiliară.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale în temeiul cărora instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor
în speța dedusă soluționării sale, respectiv prevederile
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Se arată, în acest sens, că cetățenii domiciliați în regiunile din țară unde se aplică regimul de carte funciară reglementat de
sunt discriminați, deoarece acestora nu li se aplică prevederile
Codului civil din 1864
referitoare la uzucapiunea de 10 ani și care nu reglementează condiția ca proprietarul tabular să fie decedat. Se mai susține că menținerea, în anumite regiuni, a regimului de carte funciară reglementat de
echivalează cu restrângerea drepturilor similare conferite de
Codul civil din 1864 , în sensul că, în ipoteza aplicării acestor din urmă prevederi legale, ar fi putut opera uzucapiunea de 10 ani, chiar împotriva unui proprietar tabular nedecedat. În schimb, în ipoteza aplicării prevederilor
Decretului-lege nr. 115/1938 , uzucapiunea poate opera doar pentru o posesie exercitată timp de 20 de ani, împotriva unui proprietar tabular decedat. Se mai arată că, pentru aceleași motive, sunt neconstituționale și dispozițiile
art. 26,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 .
7.
Se mai susține că prevederile
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996
contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta sa referitoare la calitatea legii, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în
art. 2 ,
art. 64 și următoarele din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu stabilesc o dată exactă de abrogare a
Decretului-lege nr. 115/1938 , ci doar condiții care trebuie îndeplinite în vederea abrogării acestui din urmă act normativ. Se arată, în acest sens, că textul de lege criticat face o trimitere vagă la momentul abrogării acestui act normativ, prin constatarea de către alte instituții decât organul legislativ, respectiv oficiile de cadastru și publicitate imobiliară județene, a momentului ieșirii din vigoare. Se mai susține că, în acest mod, respectiv prin abrogarea la date diferite a
Decretului-lege nr. 115/1938 , în funcție de finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare județ, se încalcă principiul constituțional al statului unitar, ce presupune aplicarea unei legislații unitare pe întreg teritoriul țării.
8.
Tribunalul Mureș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se apreciază că menținerea în vigoare a dispozițiilor legale care stabilesc condițiile uzucapiunii, cuprinse în
Decretul-lege nr. 115/1938 , este justificată prin faptul că în anumite județe este aplicabil regimul de carte funciară, iar imobilul respectiv este înscris în cartea funciară. Se arată că textele de lege criticate nu reglementează diferențieri nejustificate între cetățeni, în funcție de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, invocând cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale,
precum și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul egalității. Se mai apreciază că aplicabilitatea tranzitorie a dispozițiilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul țării.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
10.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv
Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002 ,
Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008
și
Decizia nr. 420 din 15 aprilie 2010 , potrivit cărora din reglementarea
rezultă voința legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale
în regimul de carte funciară. De asemenea invocă
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul
și împlinite după intrarea în vigoare a
Legii nr. 7/1996 , acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în regim de carte funciară, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale
Decretului-lege nr. 115/1938 .
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile
art. 26,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938. Având în vedere că notele scrise depuse în susținerea excepției se referă și la dispozițiile
art. 72 alin. (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, Curtea reține ca obiect al excepției atât aceste din urmă dispoziții legale, cât și pe cele ale
art. 26,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare. În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat, cu valoare de principiu, că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (în acest sens,
Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006;
Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012).
14.
De asemenea, în legătură cu obiectul excepției, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor
art. 230 lit. g) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011: „La data intrării în vigoare a
Codului civil
se abrogă: (…) g)
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;“. Deși dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, având în vedere considerentele
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, având în vedere că ele sunt aplicabile cauzelor deduse soluționării instanței de judecată. Prevederile legale criticate au următorul conținut:
–
Articolul 26
din Decretul-lege nr. 115/1938 : „Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce sa făcut înscrierea.“;
–
Articolul 28
din Decretul-lege nr. 115/1938 : „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.“;
–
Articolul 29
din Decretul-lege nr. 115/1938 : „Regulile privitoare la prescripțiune se vor aplica prin asemănare la socotirea termenelor de uzucapiune, precum și la întreruperea și suspendarea ei.“;
–
Articolul 72
alin. (2) din Legea nr. 7/1996 : „(2) La data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, următoarele dispoziții legale: (...)
Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938
pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare; (...)“.
15.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3) , în ceea ce privește referirea la statul unitar,
art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta sa referitoare la calitatea legii, precum și
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938
reglementează în mod limitativ cazurile în care un drept real imobiliar poate fi dobândit fără înscriere în cartea funciară, respectiv dobândirea prin moștenire, accesiune imobiliară, vânzare silită sau expropriere. Potrivit tezei a doua din acest text de lege, actele de dispoziție, în legătură cu dreptul real astfel dobândit, nu sunt posibile decât după înscrierea dreptului. Analizând actul de sesizare a Curții, precum și înscrisurile atașate sesizării, respectiv Sentința civilă nr. 2.339 din 10 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 13.716/320/2016, Curtea reține că obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată l-a constituit cererea privind constatarea dobândirii
dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra unui imobil situat în Târgu Mureș, ca urmare a posesiunii utile și netulburate pentru o perioadă de 10 ani, în temeiul
art. 1895-1899 din Codul civil din 1864 . Instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, cu motivarea că, date fiind, pe de o parte, locul situării imobilului, unde a funcționat regimul de carte funciară reglementat de
Decretul-lege nr. 115/1938 , iar, pe de altă parte, data începerii cursului prescripției achizitive, dispozițiile legale aplicabile sunt cele corespunzătoare cuprinse în
art. 28 teza întâi din Decretul-lege nr. 115/1938 . Prin urmare, dispozițiile
art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938
nu îndeplinesc condiția de admisibilitate referitoare la legătură cu soluționarea cauzei, în sensul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului [a se vedea, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23,
Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26,
Decizia nr. 376 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau
Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20]. Or, prevederile
art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938
nu se referă la dobândirea unui drept real ca efect al uzucapiunii, astfel încât nu este aplicabil cauzei deduse soluționării instanței de judecată. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938
urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
17.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28
și
29 din Decretul-lege nr. 115/1938 , precum și ale
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , Curtea reține că, până la intrarea în vigoare a
Codului civil din 2009 , regimul dobândirii drepturilor reale imobiliare prin uzucapiune a fost reglementat prin două acte normative: pe de o parte,
Codul civil din 1864, titlul XX
- Despre prescripție, aplicabil în regiunile în care a funcționat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripțiuni și inscripțiuni (în care se operau transcrierea actelor juridice referitoare la proprietate și înscrierea anumitor mențiuni referitoare la ipoteci sau privilegii, în registre speciale, ținute de judecătorii), iar, pe de altă parte, în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea a operat în condițiile prevăzute în
art. 27
și
28 din Decretul-lege nr. 115/1938 .
18.
Prevederile
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , textul de lege criticat în prezenta cauză, reglementează două cazuri de uzucapiune extratabulară, respectiv uzucapiunea care operează în favoarea unei persoane care nu este înscrisă în cartea funciară. Potrivit acestui text de lege, în care cazul în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani, fie de la decesul titularului înscris în cartea funciară, fie de la data înscrierii declarației de renunțare a acestuia la dreptul tabular, atunci se va putea solicita instanțelor de judecată atât constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cât și înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare astfel dobândite. Totodată,
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 , textul de lege criticat în prezenta cauză, reglementează regulile privind calcularea termenelor prescripției achizitive, precum și întreruperea și suspendarea acestora, în sistemul cărții funciare instituit de acest act normativ.
19.
De asemenea, Curtea reține că
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
a reglementat un singur sistem de publicitate imobiliară, la nivelul întregii țări, respectiv cel al cărții funciare, fiind aplicabilă uzucapiunea de drept comun, astfel cum este reglementată în
Codul civil din 1864 , respectiv
Codul civil din 2009 . În absența unor dispoziții tranzitorii cuprinse în
prin
Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008, Înalta Curtea de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a pronunțat în legătură cu dispozițiile legale aplicabile în cazul acțiunilor care au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în teritoriile în care s-au aplicat prevederile
Decretului-lege nr. 115/1938 , în materia prescripțiilor achizitive împlinite după intrarea în vigoare a
Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Prin această decizie, Înalta Curte a reținut că, având în vedere prevederile
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , potrivit cărora dispozițiile
își încetează aplicabilitatea la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ, legea veche ( Decretul-lege nr. 115/1938 ) ultraactivează în întregul ei, acțiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor. În consecință, s-a reținut că, pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul
Decretuluilege nr. 115/1938 , acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret chiar și după data intrării în vigoare a
Legii nr. 7/1996 . De asemenea, prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut, în legătură cu raportul dintre legea veche (normele cuprinse în
art. 27
și
28 din Decretul-lege nr. 115/1938 ) și legea nouă (prevederile
Codului civil din 1864
referitoare la uzucapiune), că, în absența unor dispoziții tranzitorii, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor
art. 69 alin. (2)
și
(3)
cu referire la
art. 56 alin. (1)
și
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006. Potrivit
art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată , numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea
Decretul-lege nr. 115/1938 , iar, în conformitate cu dispoziția
alin. (3)
al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări intervine și abrogarea acestui decret. Astfel, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, Înalta Curte a subliniat voința neîndoielnică a legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale
în regimul de carte funciară.
20.
Curtea reține, în acest context, că prevederile
art. 69 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 7/1996, republicată , au preluat, cu modificări, dispozițiile
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , textul de lege criticat care formează obiectul excepției de neconstituționalitate. În prezenta cauză, critica de neconstituționalitate privește, în esență, faptul că, prin menținerea în vigoare a prevederilor
Decretului-lege nr. 115/1938 , se aduce atingere egalității în drepturi, aplicânduli-se unor cetățeni un statut juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ.
21.
În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27,
art. 28
și
art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 , prin raportare la dispozițiile
art. 16 din Constituție
și cu o motivare identică celei formulate și în prezenta cauză. Prin această decizie, Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, așa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv și rațional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispozițiilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al țării. De asemenea, Curtea a mai reținut că aplicarea concomitentă a celor două reglementări, cărțile funciare și registrele de transcripțiuni și inscripțiuni, în regiuni diferite ale țării, nu demonstrează existența unei discriminări între cetățeni. Aceasta întrucât coexistența temporară a unor reglementări ce reflectă rezultatul unei evoluții istorice se aplică în mod egal tuturor cetățenilor, iar nu în funcție de persoana uneia sau a celeilalte părți, într-un act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, determinant fiind doar locul situării imobilului. Or, egalitatea în drepturi a cetățenilor nu este cu nimic afectată atunci când legea se aplică diferit unor subiecte de drepturi și obligații aflate în situații diferite.
22.
În legătură cu susținerile referitoare la faptul că, în temeiul prevederilor
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , abrogarea
se realizează la date diferite, în funcție de finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare județ, ceea ce contravine principiului constituțional al statului unitar român, Curtea reține că, în jurisprudența menționată, a statuat că existența unor acte normative aplicabile numai în anumite zone ale țării nu este de natură să afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spațiu a respectivelor acte. Ca efect al aplicării
Legii nr. 7/1996 , este în curs de realizare unificarea legislativă a regimului de publicitate imobiliară, care urmează să se aplice pe întreg teritoriul țării, dar, din cauza complexității condițiilor tehnice, nu dintr-o dată, ci treptat. Esențial în această materie este faptul că, în ceea ce privește coexistența în spațiu a două ori chiar a mai multe reglementări legale, există o singură autoritate legiuitoare de la care emană acestea, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care privește dreptul internațional public - și nici despre existența unor reglementări multiple întrun stat federal (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002).
23.
De asemenea, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că prevederile
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996
contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta sa referitoare la calitatea legii, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în
art. 2 ,
art. 64 și următoarele din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, deoarece nu stabilesc o dată exactă de abrogare a
Decretului-lege nr. 115/1938 , ci doar condiții care trebuie îndeplinite în vederea abrogării acestui din urmă act normativ. În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv,
Decretul-lege nr. 115/1938 . Prin urmare, textul de lege criticat reglementează în mod expres momentul abrogării implicite a
Decretului-lege nr. 115/1938 , în funcție de finalizarea lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară, astfel încât nu pot fi reținute susținerile autorului excepției. Faptul realizării operațiunilor tehnice de cadastru de către oficiile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară nu echivalează cu învestirea acestora cu atribuția de abrogare a unui act normativ, atribuție ce aparține în mod exclusiv legiuitorului.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Nagy Attila în Dosarul nr. 13.716/320/2016 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile
art. 28
și
29 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, precum și ale
art. 72 alin. (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.