Decizia nr. 240/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată, excepție ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca statutul magistraților consultanți diferă în mod esențial de cel al celorlalte categorii de magistrați, ceea ce impune instituirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constituție sau reglementărilor internaționale. În considerarea deosebirilor privitoare la condițiile de numire, durata și încetare a funcției și la atribuțiile acestora, legiuitorul a înțeles sa creeze o categorie aparte de magistrați, cu atribuții substanțial diferite față de cele ale judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți, atribuții cărora le corespund, în mod firesc, drepturi cu conținut diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul Constituției sau al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.415/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, excepție ridicată de Elisei Constantin prin cererea de chemare în judecata a Tribunalului Mures.
În motivarea excepției, autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și al art. 38 alin. (1) din Constituție, întrucât îi "afectează grav statutul profesional", discrimineaza pe magistrații consultanți în raport cu ceilalți magistrați "prin excluderea de la beneficiul calității de magistrat" și le "ingradesc nejustificat dreptul la munca în calitate de magistrat și libertatea de alegere a profesiei de magistrat".
Tribunalul Mures apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, iar dispozițiile
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, discrimineaza pe magistrații consultanți în raport cu ceilalți magistrați și le ingradesc dreptul la munca, precum și libertatea de alegere a profesiei de magistrat.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Arata, în acest sens, ca "problema ridicată nu este una de neconstituționalitate, ci de opțiune a legiuitorului care are posibilitatea de a stabili ce persoane sunt considerate magistrați". Magistrații consultanți au un statut diferit și se afla într-o situație diferita față de magistrați, atât sub aspectul atribuțiilor și competentelor lor, cat și în ceea ce privește condițiile de numire și de eliberare. Între prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție și dispozițiile
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, nu exista nici o legătură.
Avocatul Poporului considera ca dispozițiile
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, nu instituie nici o discriminare. După cum a statuat în mod constant și Curtea Constituțională, principiul egalității nu înseamnă uniformitate și nu este lezat atunci când legiuitorul stabilește un tratament juridic diferit în situații diferite. Aceste dispoziții "sunt în deplina concordanta cu normele constituționale, potrivit cărora justiția este în exclusivitate o funcție a statului, care se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". Activitatea de judecată se înfăptuiește exclusiv de membrii instanțelor judecătorești, adică de judecători, întrucât doar cu privire la aceștia se proclama prin art. 123 alin. (2) din Constituție ca sunt independenți și se supun numai legii. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 322/2001, a stabilit ca magistrații consultanți îndeplinesc doar o activitate de asistența la soluționarea de către judecător a cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, cu vot consultativ, iar nu o activitate de judecată, rezervată exclusiv judecătorilor. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție, întrucât "alegerea locului de muncă înseamnă opțiunea persoanei pentru un anume loc de muncă sau pentru o anumită funcție, pentru care are nivelul corespunzător de pregătire profesională și care este disponibilă".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, dispoziții potrivit cărora "Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție".
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere."
Examinând excepția de neconstituționalitate și conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale, Curtea retine următoarele:
Articolul 42
din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată, enumera categoriile profesionale care au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților: judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție. De asemenea, potrivit
art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000
privind structura personalului Curții Constituționale, magistrații-asistenți de la aceasta instituție "fac parte din Corpul magistraților, în sensul prevăzut prin titlul IV din
Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Pe de altă parte, legislația actuala recunoaște o parte dintre drepturile acordate magistraților anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu aceștia. Spre exemplu, potrivit
art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, modificat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii este asimilat magistraților. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistrații, recunoscandu-li-se, în consecința, anumite drepturi ale acestora, și consilierii juridici din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, personalul de specialitate juridică din Centrul de Pregătire și Perfecționare a Grefierilor și a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialiștii de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticoruptie, precum și personalul de specialitate al Institutului Național de Criminologie.
Un statut similar cu cel al judecătorilor ce compun instanțele judecătorești au și magistrații Curții de Conturi. În jurisprudenta sa constanta, Curtea Constituțională a reținut ca magistrații Curții de Conturi, care exercită activitatea jurisdicțională a acesteia, nu sunt judecători, în sensul constituțional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdicțională, iar nu o activitate de judecată (a se vedea deciziile nr. 64/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, și nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).
În considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție și mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și de privatiunile inerente fiecărei funcții în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității persoanelor în fața legii și a autorităților publice, garantat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
În ceea ce privește funcția de magistrat consultant, aceasta a fost creata în urma modificării și completării
pentru organizarea judecătorească, republicată, prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcții, în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluționează, în prima instanța, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului magistrat atributul de "consultant", legiuitorul a evidențiat de la început statutul diferit al acestei categorii față de ceilalți magistrați.
Astfel, condițiile de numire a magistraților consultanți sunt diferite de condițiile generale de acces în magistratura.
Articolul 69
^1 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, introdus prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede că "Magistrații consultanți sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel puțin 2 ani și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) și alin. 2". Potrivit
art. 1 din Legea nr. 109/1997
privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin
Legea nr. 58/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, "Consiliul Economic și Social este instituție publică de interes național, tripartita, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel național dintre patronat, sindicate și Guvern și a climatului de stabilitate și pace socială", reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vieții politice și sociale, iar nu interesele generale ale societății.
Eliberarea din funcție a magistraților consultanți este, de asemenea, supusă unor condiții diferite față de cele care se aplică celorlalte categorii de magistrați.
Articolul 69
5 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, introdus prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede că "Magistrații consultanți pot fi eliberați din funcție de ministrul justiției, în condițiile art. 92, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, ei pot fi eliberați din funcție ca urmare a reducerii numărului de posturi de magistrați consultanți, în raport cu volumul de activitate", în vreme ce alte categorii de magistrați se bucura de inamovibilitate.
În cazul aplicării sancțiunilor disciplinare, magistrații consultanți beneficiază de calea de atac a contestației împotriva acestor sancțiuni, îndreptată la secția de contencios administrativ a curții de apel în circumscripția căreia funcționează cel sancționat [ art. 69^3 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare], în mod similar cu funcționarii publici ( art. 74 din Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste două categorii, magistraților enumerati la
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, li se aplică, în materie disciplinară, prevederile
art. 124-129 din Legea nr. 92/1992 , republicată.
În plus,
art. III alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002
stabilește caracterul temporar al dispozițiilor privitoare la magistrații consultanți, prevăzând ca "Magistrații consultanți vor funcționa potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență până la instituirea tribunalelor muncii, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit
art. 69^2 alin. 4 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, și ca o măsura de protecție instituită în favoarea magistraților consultanți, caracterul temporar al acestei funcții este însoțit de suspendarea contractelor de muncă sau, după caz, a raporturilor de muncă și de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate își desfășoară activitatea în aceasta calitate. Cu totul alta este situația celorlalte categorii de magistrați (judecători, procurori sau magistrați-asistenți), pentru care
art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, prevede că "Funcția de magistrat este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior". Prin urmare, magistraților consultanți li se oferă beneficiul legal al rezervarii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncă, spre deosebire de magistrații enumerati la
art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cărora le este interzis cumulul funcției de magistrat cu alte funcții publice sau private, tocmai pentru a avea garanția imparțialității și independentei acestora în raport cu alte instituții, organe sau persoane.
Asadar, dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistrații consultanți se afla într-o situație esențial diferita față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sanctionarii disciplinare a magistraților consultanți diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați, iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanța, conflicte de muncă.
Curtea constata ca situația diferita în care se afla magistrații consultanți justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cat și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați.
Cu privire la susținerile conform cărora dispozițiile legale criticate ingradesc dreptul la munca, garantat de art. 38 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca acestea sunt, de asemenea, neintemeiate. Statutul fiecărei profesii, precum și drepturile și îndatoririle celor care o exercită se stabilesc în raport cu specificul profesiei respective. Profesia de magistrat consultant este diferita de cele exercitate de cei care fac parte din corpul magistraților, iar limitarea drepturilor magistraților consultanți, în comparatie cu cele ale celorlalte categorii de magistrați, nu înseamnă lezarea libertății de alegere a locului de muncă și a profesiei.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată, excepție ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu ────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.