Decizia nr. 43/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 18.128/3/2015. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.786D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.
3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.787D/2015, nr. 1.797D/2015, nr. 1.798D/2015 și nr. 2D/2016, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarele nr. 24.219/3/2015, nr. 5.208/3/2015, nr. 17.586/3/2015 și nr. 17.745/3/2015. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, precum și asupra cererii formulate de partea Gheorghița Nicola prin care aceasta solicită judecarea în lipsă.
4. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.787D/2015, nr. 1.797D/2015, nr. 1.798D/2015 și nr. 2D/2016 la Dosarul nr. 1.786D/2015, care a fost primul înregistrat.
5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale reflectată în
Decizia nr. 833/2015 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
6. Prin încheierile din data de 25 noiembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 18.128/3/2015 și nr. 24.219/3/2015, încheierile din data de 24 noiembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 5.208/3/2015 și nr. 17.586/3/2015, și Încheierea din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 17.745/3/2015, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de instanță cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect anularea unor acte emise în temeiul
Legii nr. 165/2013 .
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate Tribunalul București - Secția a IV-a civilă susține că textul criticat instituie, în principiu, o cale de atac împotriva deciziilor emise de entitățile implicate în procedura restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și, implicit, împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, atât cu privire la invalidarea măsurilor, cât și cu privire la acordarea de puncte în compensare. Ca urmare a modalității în care a fost stabilită instanța competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la sediul entității emitente, s-a creat situația în care toate deciziile de invalidare și de compensare prin puncte pentru toate legile reparatorii în materia proprietății și pentru toată țara vor fi contestate numai la Tribunalul Municipiului București, deoarece Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în municipiul București. Autorul excepției arată că, pe de o parte, dosarele în această materie necesită, pentru soluționare, un probatoriu relativ complex, eventualele expertize trebuind să se realizeze prin comisie rogatorie, imobilele în cauză aflându-se pe tot teritoriul țării, iar, pe de altă parte, părțile vor fi nevoite să se deplaseze în București sau să angajeze apărători, ceea ce va presupune costuri suplimentare față de situația alternativă și firească în care competența ar fi fost atribuită tribunalelor în raza cărora se află imobilele în cauză.
8. În continuare, apreciază că scopul vizat de normele constituționale ale art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1) și (2) este acela de a asigura un sistem judiciar omogen și elaborat ca o structură articulată, atât pe verticală (prin prisma exercitării căilor de atac), cât și pe orizontală (printr-o acoperire uniformă a teritoriului țării). De asemenea, prevederile constituționale ale art. 124 și 126 trebuie citite în lumina garanțiilor generale asigurate prin art. 16 și 21 din Constituție și prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
9. Plecând de la aceste premise, instanța susține că trebuie verificat dacă normele procedurale edictate de către legiuitor sunt disproporționate cu obiectivul urmărit, transformând dreptul într-unul iluzoriu/teoretic. În acest sens, prin
deciziile nr. 266 din 7 mai 2014
și nr. 462 din 17 septembrie 2014, instanța de contencios constituțional a dezvoltat un test de proporționalitate, potrivit căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Aplicând cele reținute la cauza de față, instanța apreciază că, deși in abstracto măsura legislativă este adecvată scopului urmărit, prin efectele pe care le creează aceasta nu reprezintă o măsură adecvată și necesară. În acest sens, tribunalul reține că, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă (dreptul comun în materia competenței teritoriale a instanței care soluționează cereri privind persoane juridice de drept public, acestea din urmă aflate în postura de pârât), se stabilește drept instanță competentă, alternativ, fie cea de la domiciliul/sediul reclamantului, fie cea de la sediul pârâtului. De aceea, tribunalul apreciază că opțiunea legiuitorului pentru această măsură, prin prisma finalității sale, nu era necesară pentru atingerea scopului urmărit. Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că dispozițiile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , în măsura în care stabilesc o competență teritorială exclusivă în sarcina Tribunalului București, nu satisfac cerințele de constituționalitate și convenționalitate cu privire la egalitatea în drepturi și liberul acces la instanță, soluția legislativă aleasă nerespectând condiția necesității și proporționalității.
10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Guvernul apreciază că, în realitate, se solicită modificarea și completarea dispozițiilor de lege criticate. Or, instanța de contencios constituțional a statuat constant în jurisprudența sa că nu poate analiza critici de neconstituționalitate ce urmăresc, în realitate, modificări legislative ale textelor de lege, deoarece controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității dispozițiilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea. De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, interpretarea și aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanțelor de judecată, precum și al instituțiilor chemate să aplice legea, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
12. Avocatul Poporului apreciază că, analizate dintr-o perspectivă mai largă, problemele expuse de Tribunalul București în motivarea excepției de neconstituționalitate relevă, mai degrabă, aspecte ce țin de aplicarea normelor criticate raportate la o eventuală situație de fapt, dar și de administrarea justiției, și anume încărcarea excesivă a completurilor de judecată în urma activității desfășurate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin emiterea unor decizii. Un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
13. Prevederile de lege criticate sunt menite să contureze cu claritate cadrul legal al exercitării accesului liber la justiție al beneficiarilor
Legii nr. 165/2013 . În plus, dispozițiile legale criticate stabilesc un criteriu obiectiv în stabilirea competenței instanței de judecată care soluționează contestațiile împotriva acestor decizii, și anume sediul entității emitente a deciziei, în acord cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, apreciază că nu este nesocotit nici principiul egalității în fața legii, întrucât normele criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui discriminări.
14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conținut: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."
17. Instanța de judecată susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 126 referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice. Astfel, prin
Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 *), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , reținând că acestea reprezintă norme de procedură prin care este reglementată competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității de a soluționa contestația împotriva deciziilor emise de entitățile învestite de lege. În continuare, Curtea reține că, potrivit
art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 , Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este entitatea învestită de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, iar potrivit art. 17 din lege are, în principal, următoarele competențe: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii; dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor; asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile; ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi. În exercitarea atribuțiilor sale, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 21 alin. (9) și art. 25 din lege, emite decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv sau decizie de invalidare.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016.
──────────
19. De asemenea, Curtea a observat, pe de o parte, că dispozițiile
art. 34 din Legea nr. 165/2013
prevăd anumite termene de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înaintea intrării în vigoare a legii - 20 mai 2013 - și a celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a legii, iar, pe de altă parte, că decizia emisă cu respectarea prevederilor art. 34, precum și refuzul autorității de a soluționa cererea pot fi atacate, potrivit
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 , la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
20. Curtea a reținut că din coroborarea dispozițiilor din
Legea nr. 165/2013
mai sus menționate rezultă că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății vor putea fi contestate numai la secția civilă a Tribunalului Municipiului București. Curtea constată că astfel se reglementează competența exclusivă a unei singure instanțe cu privire la soluționarea acestor cauze.
21. Cu privire la modul de stabilire a competenței instanțelor de judecată, Curtea a observat că aceasta nu este singura situație în care legiuitorul a reglementat o competență exclusivă a unei instanțe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) și
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia ori contestația împotriva adeverinței prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din aceeași ordonanță de urgență se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. De asemenea, potrivit
art. 283 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București -Secția de contencios administrativ și fiscal.
22. O atare soluție legislativă vizând competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a anumitor cauze a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate, Curtea constatând, de exemplu prin
Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, și
Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că o astfel de reglementare este în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituției sau din actele normative internaționale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală.
23. Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu prin
Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.
24. În continuare, Curtea a reținut că
Legea nr. 165/2013
a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Cu acel prilej, instanța europeană a constatat că prevederile legislative complexe și modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară neconstantă și au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce privește interpretarea noțiunilor esențiale referitoare la drepturile foștilor proprietari, ale statului și ale terților dobânditori ai bunurilor imobile naționalizate (paragraful 221). De asemenea, instanța europeană a apreciat că obiectivele impuse prin hotărârea pe care a pronunțat-o ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire existent, cu privire la care s-au constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (paragraful 232).
25. Astfel, Curtea Constituțională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiției, prin reglementarea criticată legiuitorul român a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.
26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea apreciază că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarele nr. 18.128/3/2015, nr. 24.219/3/2015, nr. 5.208/3/2015, nr. 17.586/3/2015 și nr. 17.745/3/2015 și constată că dispozițiile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015