Decizia nr. 307/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, excepție ridicată din Comisia pentru protecția copilului Galați în Dosarul nr. 3.762/C/2002 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.762/C/2002, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată. Excepția a fost ridicată de Comisia pentru protecția copilului Galați într-o cauza civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicată, contravin art. 48 alin. (2) din Constituție, precum și principiului separației puterilor în stat. În esenta, arata ca textul de lege criticat creează posibilitatea atacarii actelor emise de Comisia pentru protecția copilului potrivit normelor de drept comun, iar nu în condițiile și limitele stabilite de

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , ca lege organică, actele acestei comisii, ca autoritate a administrației publice, fiind acte administrative. De asemenea, autorul excepției susține ca

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicată, infrange principiul constituțional al separației puterilor de stat, deoarece permite instanței de drept comun ca, substituindu-se comisiei pentru protecția copilului, sa stabilească măsuri de ocrotire care sunt de competența organului administrativ.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca prevederile

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicată, nu numai ca asigura accesul părții interesate la căile de atac împotriva hotărârilor comisiei pentru protecția copilului, dar și creează o cale mai lesnicioasa de realizare a intereselor copilului. În sprijinul acestui punct de vedere este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 282/2002.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul, apreciind excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arata ca "prin posibilitatea atacarii actelor administrative emise de Comisie, la instanța judecătorească de drept comun, nu se poate vorbi despre limitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate administrativă de a se adresa justiției", atâta vreme cat "acest drept este conținut de însuși textul legal a cărui neconstituționalitate se invoca". În acest sens face trimitere și la soluțiile Curții Constituționale pronunțate în Decizia nr. 282/2002 și în Decizia nr. 38/2003. De asemenea, considera ca scopul controlului judiciar exercitat de instanța de drept comun "este tocmai acela al anulării unui act administrativ care prejudiciază interesele unei persoane", astfel ca apar ca eronate susținerile autorului excepției de neconstituționalitate. De asemenea, apreciază ca asigurarea prin textul de lege criticat a principiilor accesului la justiție și controlului judecătoresc asupra actelor unui organ administrativ nu poate fi interpretată ca aducând atingere separației puterilor în stat, deoarece, "pe de o parte, acestea sunt, la rândul lor, principii constituționale, iar, pe de altă parte, ceea ce în mod clasic este denumit separație a puterilor în stat înseamnă, de fapt, echilibrul acestor puteri, controlul reciproc și nicidecum lipsa interdependentei, a oricărui control, arbitrariu".

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca, "pentru a forma obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ, este necesar ca actul prin care o persoană fizica sau juridică se considera vătămată într-un drept al său sa întrunească doua condiții: să fie un act administrativ și legea sa nu prevadă o alta cale judiciară de atac [...], or, potrivit

Legii nr. 108/1998

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , hotărârea comisiei poate fi atacată potrivit normelor de drept comun". În susținerea acestui punct de vedere sunt invocate Decizia nr. 282/2002 și Decizia nr. 38/2003 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, precizând ca acestea nu încalcă prevederile statuate în art. 48 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al instituției Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, dispoziții ce au următoarea redactare: "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competența, potrivit normelor de drept comun."

În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale ale art. 48 alin. (2): "Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică." De asemenea, invoca încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prevederile

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituțională a statuat ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 48 din Constituție. Cu acel prilej instanța constituțională a reținut ca, spre deosebire de

art. 29 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

(în redactarea inițială), care prevedea ca "Hotărârea Comisiei pentru protecția copilului poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ", în

art. 34 aceeași ordonanța (în redactarea data prin Legea nr. 108 din 2 iunie 1998 ) s-a prevăzut ca "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competența, potrivit normelor de drept comun". Acest fapt însă nu a fost considerat ca aducând atingere prevederilor art. 48 din Constituție. În acest sens, Curtea a reținut ca "noua opțiune a legiuitorului asigura accesul părții interesate la căile de atac împotriva hotărârilor Comisiei pentru protecția copilului". Mai mult, tot cu acel prilej, s-a arătat ca folosirea căilor de atac în procedura de drept comun asigura o cale mai lesnicioasa de realizare a intereselor copilului.

Deoarece în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

De asemenea, Curtea considera că nu sunt întemeiate nici argumentele autorului excepției care privesc încălcarea de către prevederile legale criticate a principiului separației puterilor în stat. Într-adevăr, prin

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicată, se asigura accesul la justiție și controlul judecătoresc asupra actelor unui organ administrativ, principii constituționale ce nu fac însă decât sa dea expresie principiului separației puterilor în stat, care cuprinde în esenta sa ideea de echilibru și control reciproc între autorități, iar nu separarea rigida a atribuțiilor acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, excepție ridicată de Comisia pentru protecția copilului Galați în Dosarul nr. 3.762/C/2002 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2003.