Decizia nr. 304/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Paraschiva Badici în Dosarul nr. 13.913/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal, pentru autorul excepției, răspunde avocatul Ileana Frigioiu. Lipsește Floarea Petculescu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părții prezente solicita admiterea excepției pentru motivele invocate în fața instanței judecătorești.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 13.913/2002, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Excepția a fost ridicată de Paraschiva Badici într-o cauza civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asa cum reiese aceasta din încheierea de ședința prin care Curtea Constituțională a fost sesizată, deoarece nu au fost depuse note scrise la dosar, se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale care privesc dreptul de proprietate.

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care sunt invocate prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, ce lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate. Astfel, în acest caz, inalienabilitatea temporară instituită asupra bunurilor prevăzute de lege este justificată de împrejurarea ca aceste bunuri sunt dobândite în condiții specifice și nu aduce atingere caracterului de drept absolut al dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul, invocand dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) teza a doua, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legea este cea care stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate. De altfel se observa ca, în jurisprudenta sa, prin Decizia nr. 169/1999 și Decizia nr. 238/2000, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, prilej cu care s-a constatat ca aceste dispoziții legale sunt constituționale.

Avocatul Poporului apreciază, în lumina acelorași prevederi constituționale ale art. 41 alin. (1) teza a doua, ca

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al instituției Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, notele scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, dispoziții ce au următoarea redactare:

- Art. 9 ultimul alineat: "Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."

Asa cum reiese din încheierea de ședința prin care Curtea Constituțională a fost sesizată, autorul excepției nu indica prevederile constituționale ce sunt incalcate de textul legal criticat, arătând doar ca acesta contravine normelor constituționale care privesc dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prevederile

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 , a statuat ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție. Într-adevăr, asa cum s-a arătat cu acel prilej, prevederile tezei întâi din textul constituțional menționat nu pot fi disociate de prevederile imediat următoare ale tezei a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Asa fiind, intră în puterea Parlamentului, ca "unica autoritate legiuitoare a tarii", conform art. 58 alin. (1) din Constituție, dreptul de a decide instituirea unei asemenea interdicții temporare de înstrăinare, interdicție care, de altfel, era cunoscută de autorul excepției încă din momentul în care acesta a optat pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței deținute până în acel moment în calitate de chiriaș.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Paraschiva Badici în Dosarul nr. 13.913/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2003.