Decizia nr. 228/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Cornel Țifescu în Dosarul nr. 20.009/3/2014 (2.352/2014) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.163D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate în sensul respingerii acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional în această materie. În acest sens face referire la

Decizia Curții nr. 714 din 9 decembrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 12 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 20.009/3/2014 (2.352/2014), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Mihai Cornel Țifescu în procedura de soluționare a apelului declarat cu privire la Sentința civilă nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014 prin care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a decis validarea Dispoziției nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamț.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că în data de 15 septembrie 2011 a formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 543/32/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, soluționat irevocabil sub imperiul

Legii nr. 10/2001

și al

Legii nr. 247/2005 . Astfel, prin Sentința civilă nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4.413 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să transmită dosarul reclamanților conținând Dispoziția nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamț și înregistrată la pârâtă cu nr. 22.105/CC, unui evaluator ori unei societăți de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, prin aceeași sentință, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului pârâtei. Arată autorul excepției că, în data de 8 februarie 2013, a notificat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea executării Sentinței civile nr. 195 din 16 noiembrie 2011, iar, în data de 5 decembrie 2013 a demarat procedura de executare silită. În data de 13 martie 2014, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a decis, în temeiul art. 17 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 165/2013 , validarea Dispoziției nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamț, și a emis Decizia de compensare nr. 673 din 13 martie 2014. În data de 12 iunie 2014 autorul excepției a formulat acțiune în anulare a Deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014, pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă, scopul declarat al acestei acțiuni fiind "împiedicarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a comite un abuz, întrucât emiterea Deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014 are drept consecință lăsarea fără obiect a punerii în executare silită a Sentinței nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, care ne îndrituiește la emiterea unui titlu de despăgubire" și care face obiectul unui dosar de executare silită. Mai arată autorul că, prin Sentința civilă nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, Tribunalul București, Secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare, cu motivarea că "prin Sentința civilă nr. 195/2011, pronunțată în Dosarul nr. 543/32/2011 al Curții de Apel Bacău, s-a stabilit obligația de a se emite decizie reprezentând despăgubiri, situație ce se încadrează în dispozițiile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , cum în mod corect a fost reținut de către pârâtă. Situația reclamanților nu se regăsește în dispozițiile

art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 ". Cu privire la Sentința civilă nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, a declarat apel autorul, excepția fiind invocată în soluționarea acestei căi ordinare de atac.

7. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, autorul arată că prevederile de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și art. 16. Susține că prevederile

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

creează o gravă discriminare între persoanele care au obținut titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

și persoanele care aveau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la evaluarea imobilelor și emiterea titlului de despăgubire, însă nu au obținut acest titlu din motive imputabile autorităților statului (face referire în acest sens la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente). Apreciază că cea de-a doua categorie de persoane, printre care se află și autorul excepției, deși deține hotărâri definitive și irevocabile, pronunțate sub imperiul

Legii nr. 10/2001

și al

Legii nr. 247/2005 , este forțată să se supună dispozițiilor noii legi, respectiv

Legea nr. 165/2013 , mai exact dispozițiilor art. 21 la care face trimitere art. 41 alin. (5). O asemenea soluție - apreciază autorul excepției - este profund inechitabilă și, totodată, aduce atingere principiului constituțional al neretroactivității legii civile. Cu privire la invocarea principiului constituțional al neretroactivității arată că dispozițiile

Legii nr. 165/2013

nu produc efecte juridice exclusiv în domeniul său temporal de acțiune, ci operează modificări cu privire la raporturi juridice consumate/intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării sale în vigoare, respectiv sub imperiul

Legii nr. 10/2001

și al

Legii nr. 247/2005 . Așadar, prin aplicarea textelor de lege criticate se ajunge la lipsirea de efecte juridice a Sentinței civile nr. 195/2011, la imposibilitatea punerii ei în executare. Invocă, în acest sens, atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, și Hotărârea din 7 iunie 2005, pronunțată în Cauza Fuklev împotriva Ucrainei, paragraful 84, cât și jurisprudența instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 404 din 10 aprilie 2008, nr. 830 din 8 iulie 2008, nr. 972 din 21 noiembrie 2012, nr. 460 din 13 noiembrie 2013 și nr. 88 din 27 februarie 2014. Apreciază că soluția conformă cu dispozițiile constituționale invocate nu poate fi decât în sensul evaluării imobilelor și emiterii titlului de despăgubire în baza

Legii nr. 247/2005 , titlul VII, lege sub imperiul căreia a rămas irevocabilă Sentința civilă nr. 195/2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, iar plata sumelor astfel stabilite să fie făcută potrivit dispozițiilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 .

8. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie opinează că prevederile

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

sunt clare, previzibile și aplicabile deopotrivă tuturor persoanelor îndreptățite aflate în situațiile reglementate de cele două texte de lege, după intrarea în vigoare a noii legi, astfel că nu se poate reține încălcarea principiului egalității în drepturi. Cu privire la principiul neretroactivității legii civile apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care dispozițiile noii legi de reparație se aplică dispozițiilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

este neîntemeiată.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), întrucât acestea produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acțiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate anterior intrării sale în vigoare. Noul act normativ nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Cât privește prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

apreciază că, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte doar o obligație de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, fără ca instanța să fi apreciat și asupra existenței sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, nu se poate pune în discuție neconstituționalitatea normelor criticate. Face referire la

Decizia Curții nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , însă, arată că, în prezenta cauză, există o hotărâre judecătorească privind o obligație de a face, mai exact obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a îndeplini anumite acte, respectiv transmiterea dosarului de despăgubire la evaluator, iar, ulterior, emiterea titlului de despăgubire. Ca atare, nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat asupra calității de persoană îndreptățită sau cu privire la întinderea dreptului de proprietate ce ar aparține autorului excepției, ci doar a emis o hotărâre judecătorească prin care autoritatea era obligată la îndeplinirea unor sarcini ce îi reveneau prin lege.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut: "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.[...] (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile și art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în favoarea autorului excepției a fost pronunțată, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să transmită dosarul conținând Dispoziția nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamț, unui evaluator ori unei societăți de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare și, totodată, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al

Legii nr. 247/2005 . Întrucât obligația stabilită în sarcina autorității în cauză nu a fost executată în termenul stabilit de instanță, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , soluționarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin aplicarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor, instituite prin

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 . De asemenea, Curtea observă că obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl constituie apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , prin care reclamantul, autor al prezentei excepții, a solicitat anularea deciziei de compensare emise de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , potrivit noilor reguli stabilite de acest act normativ.

17. În privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , Curtea reține că aceste norme nu au incidență în soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea constată că, în speță, nu este vorba despre sume de bani care, potrivit art. 41 alin. (1), au fost acordate cu titlu de despăgubiri, stabilite fie în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fie prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Din datele cuprinse la dosar, respectiv Încheierea din 12 iunie 2015 (actul de sesizare a Curții), rezultă că dosarul în cauză nu a fost aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se încadra în ipoteza normei art. 41 alin. (1) teza întâi și nici nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

prin care să se fi stabilit anumite sume cu titlu de despăgubiri cuvenite - ipoteza art. 41 alin. (1) teza a doua. Așa fiind, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

18. Cât privește dispozițiile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , potrivit cărora obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21 din lege, Curtea reține că acestea reglementează situația care se regăsește în speța de față, în care, printr-o hotărâre judecătorească ce era deja definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația de a transmite dosarul unui evaluator în vederea stabilirii valorii imobilului revendicat și de a emite titlul de despăgubire în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

19. Curtea observă că, anterior rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire (sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4.413 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), a intrat în vigoare, la 15 martie 2012,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, adică până la 15 septembrie 2012, iar mai apoi, prin

Legea nr. 117/2012

de aprobare a ordonanței de urgență menționate, până la 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din

Legea nr. 247/2005 . Față de această împrejurare, autorul excepției critică faptul că i s-au aplicat noile prevederi legale, respectiv noile modalități de calcul, fiind lipsită de eficiență juridică hotărârea definitivă și irevocabilă emisă în mod legal anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 .

20. Pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 , Curtea a statuat, de exemplu, prin

Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară necesară până la adoptarea de măsuri în vederea reformării legislației în domeniu și a modului în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație. Curtea a reținut că s-a avut în vedere adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. Curtea Constituțională a apreciat, cu același prilej, că Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu a negat existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu a refuzat punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic de la acel moment, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. Guvernul român nu a refuzat executarea hotărârilor judecătorești, ci a suspendat, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești în această materie, generate de inexistența, la acel moment, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

21. Curtea reamintește că, în prezenta cauză, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația de a transmite dosarul unui evaluator în vederea stabilirii valorii imobilului revendicat și de a emite titlul de despăgubire în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, fără ca instanța să se pronunțe asupra întinderii dreptului de proprietate, așadar fără să se oblige Comisia să emită o decizie pentru o anumită valoare determinată, în conformitate cu prevederile titlului VII din

Legea nr. 247/2005 . Curtea observă că o situație similară a fost reținută și în

deciziile nr. 714 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 5 februarie 2015, nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, nr. 328 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015, nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, nr. 805 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016, și nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 .

22. În jurisprudența anterior menționată Curtea a reținut că, deși evaluarea imobilului urmează să se facă, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , potrivit altor criterii, respectiv prin aplicarea grilei notariale valabile la acel moment, acest fapt nu poate reprezenta o atingere adusă de legiuitor asupra forței hotărârilor judecătorești. În înțelegerea acestei chestiuni trebuie avute în vedere prevederile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , care stabilesc cu privire la modalitatea concretă de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi.