Decizia nr. 300/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 9 lit. a), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza ultimă cu trimitere la art. 10 alin. (1) și
art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 6.702/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.232D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției.
4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.251D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Elena Naghi, Ilie Coman, Aneta Soponaru și Marin Coman în Dosarul nr. 6.442/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.254D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 1.025/99/2013* al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 1.270D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Alecxandrina Violeta Petrov, Vasile Stoicev, Aurora Spânu și Eugenia Sandu în Dosarul nr. 22.144/299/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
5. La apelul nominal răspunde autoarea excepției în Dosarul nr. 1.270D/2015, Sandu Eugenia, personal și în calitate de mandatar pentru ceilalți autori, cu procură depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepțiilor de neconstituționalitate.
7. Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autoarea excepției prezentă în Dosarul nr. 1.270D/2015 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.251D/2015, nr. 1.254D/2015 și nr. 1.270D/2015 la Dosarul nr. 1.232D/2015, care a fost primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției, Sandu Eugenia, care susține neconstituționalitatea măsurii de eșalonare, pe o perioadă de 5 ani, a plății despăgubirilor prevăzute de lege.
9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
10. Prin Încheierea din 1 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.702/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza ultimă cu trimitere la art. 10 alin. (1) și
art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 2.622 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unor despăgubiri, acordate în temeiul
11. Prin Decizia civilă nr. 790/CA din 18 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.442/118/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Naghi, Ilie Coman, Aneta Soponaru și Marin Coman cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 2.590 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța într-o cauză având ca obiect obligarea la plata unor despăgubiri, stabilite în temeiul
12. Prin Încheierea din 30 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.025/99/2013*, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței nr. 2.041 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași într-o cauză având ca obiect plata unor despăgubiri, stabilite în temeiul
13. Prin Încheierea din 14 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 22.144/299/2014, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alecxandrina Violeta Petrov, Vasile Stoicev, Aurora Spânu și Eugenia Sandu într-o cauză având ca obiect pretenții.
14. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că aplicarea prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
în situația proceselor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii este de natură a aduce atingere principiului neretroactivității legii, precum și principiului egalității armelor, prin modificarea unor reguli de procedură privind plata despăgubirilor, în cursul desfășurării procesului. Prin intervenții legislative succesive, care vizează fie suspendarea obligației de plată, fie impunerea unor noi proceduri și termene de eșalonare a plății aplicabile proceselor în curs, având ca obiect refuzul de a executa efectiv plata, se anihilează practic tocmai scopul legii, acela de finalizare a cererilor, și sunt afectate drepturi și principii fundamental valabile, inclusiv în faza de executare a creanței, și anume dreptul la un proces echitabil și neretroactivitatea legii.
15. Totodată, autorii susțin că aplicarea
cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești și suprimarea temeiului juridic prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pot fi asimilate unei intervenții a legiuitorului în timpul derulării unor proceduri jurisdicționale aflate în derulare, la care însuși statul este parte, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Totodată, susțin încălcarea dreptului de proprietate privată, având în vedere prejudiciul suferit din cauza lipsei îndelungate a despăgubirii persoanelor care au fost lipsite de bunurile lor.
16. De asemenea, în opinia autorilor excepțiilor, este vădit neconstituțională eșalonarea despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, având în vedere că măsurile instituite prin
nu se pot justifica prin amenințarea adusă bugetului de stat, dat fiind că România nu se află în niciuna din situațiile de excepție la care fac referire dispozițiile art. 53 din Constituție.
17. Autorii mai susțin că persoanele îndreptățite la despăgubiri sunt titulare ale unui drept de creanță, care constituie un "bun", astfel încât acestea pot pretinde că au cel puțin "o speranță legitimă" de a redobândi efectiv dreptul de proprietate. Faptul că statul - debitor își execută creanța eșalonat, într-o perioadă de 5 ani, reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești. Astfel, deși nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora,
instituie o eșalonare pe o perioadă de 5 ani, termen care nu este unul rezonabil, afectând dreptul fundamental la proprietate. Mai mult, durata de eșalonare a plății creanțelor nu respectă exigențele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar efectele dreptului de proprietate nu pot fi împiedicate, anulate sau amânate pe o perioadă lungă de timp. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, spre exemplu, hotărârile din 29 august 1996, 26 septembrie 1996, 19 martie 1997, pronunțate în cauzele Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40,
Hotărârea din 17 iunie 2003 , pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, hotărârile din 24 februarie 1992, 27 iunie 2000, 6 aprilie 2000, pronunțate în cauzele Pierazzini împotriva Italiei, paragraful 16, Frydlender împotriva Franței, paragraful 43, Comingersoll împotriva Portugaliei, paragraful 19.
18. Autorii mai arată că statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive, într-un interval de timp rezonabil. Sunt invocate în acest sens hotărârile din 27 mai 2004 și 15 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, și Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34-35. Mai mult, o omisiune din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative. Se invocă în acest sens hotărârile din 27 mai 2004 și 29 septembrie 2005, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragrafele 26 și 31, și Tacea împotriva României, paragrafele 27, 39 și 40.
19. În acest context legislativ, măsura de eșalonare instituită prin actul normativ criticat nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoana îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Deși legiuitorul a avut probabil în vedere un scop legitim al măsurii criticate, și anume promovarea unei modalități de plată care să permită în același timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite, instituirea unui termen de 5 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului (creanțele fiind deja exigibile) nu satisface exigențele unui termen rezonabil, constituind, din acest punct de vedere, o ingerință disproporționată asupra dreptului.
20. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate, de asemenea, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 10 iulie 2008, pronunțată în Cauza Rafinăriilor grecești împotriva Greciei, Hotărârea din 27 mai 2003, pronunțată în Cauza Crișan împotriva României, Hotărârea din 19 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Matache și alții împotriva României, Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Viașu împotriva României.
21. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate fiind în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) și art. 52 din Constituție.
22. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât mecanismul intern de stabilire a modalității de acordare a despăgubirilor în temeiul prevederilor
intră în marja de apreciere a statului.
23. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
24. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care precizează că normele de procedură criticate se aplică numai pentru viitor, și nu retroactiv, reținând că unul dintre principiile ce guvernează ordinea de drept statuează că normele de procedură se aplică imediat cu privire la toate cauzele pendinte în momentul intrării lor în vigoare. Menționează că problema de drept a plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, iar Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale care prevăd măsuri de eșalonare. Reține, în esență, că, prin mecanismul de actualizare a sumelor ce trebuie plătite de către stat cu indicele prețurilor de consum, se asigură executarea integrală a despăgubirii, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. Totodată, măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - plata eșalonată a despăgubirilor în cauză. În plus, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză națională și internațională. Consideră de asemenea că prevederile de lege ce fac obiectul excepției nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate, stabilită de legiuitor. Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi.
25. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.232D/2015, consideră că prevederile art. 3 alin. (2) teza ultimă cu trimitere la art. 10 alin. (1) și
art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2014
sunt constituționale. Invocând jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013
și
Decizia nr. 181 din 1 aprilie 2014 , precizează, în plus, că prevederile
art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2014
nu încalcă conceptul de "termen rezonabil" și nici principiul neretroactivității legii. În dosarele nr. 1.251D/2015, nr. 1.254D/2015 și nr. 1.270D/2015, Avocatul Poporului consideră, în esență, că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
sunt constituționale, precizând că normele de lege criticate sunt aplicabile tuturor destinatarilor după intrarea acesteia în vigoare și având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,
Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legea veche, cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite, și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, intervenția unui act normativ nou prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
și al
nu este de natură să creeze discriminări. Referitor la criticile de neconstituționalitate ce privesc soluția legislativă de eșalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani, precum și suspendarea oricărei proceduri de executare silită, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013
și arată că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate privind dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate privată, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 . De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, din moment ce conținutul și limitele dreptului de proprietate și creanțelor asupra statului sunt stabilite de lege, legiuitorul poate să instituie noi modalități de plată a despăgubirilor, și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței judecătorești nu este suprimat.
26. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
28. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2), art. 9 lit. a), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederile de lege criticate având următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 9 lit. a): "Actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este, după caz:
a) hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;";
- Art. 10 alin. (1), (4) și (6): "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. [...]
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. [...]
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.";
- Art. 11 alin. (1): "Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora."
29. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor.
30. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea deciziile nr. 855 și nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, deciziile nr. 14 și 15, ambele din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,
Decizia nr. 120 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016,
Decizia nr. 133 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, și
Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016). Astfel, Curtea a reținut, în esență, că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
31. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.
32. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , formulată din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 44 și art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).
33. Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
34. În plus, astfel cum rezultă din expunerea de motive la
Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit
și
35. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,
Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale. De asemenea, prin
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.
36. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.
37. De asemenea, referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
38. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor în materie, pronunțate de instanța de contencios constituțional, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
39. Distinct de acestea, referitor la dispozițiile
art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014 , Curtea reține că acestea califică hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003 , emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, drept actul administrativ prin care se stabilesc dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora. Astfel, prin măsurile adoptate nu sunt aduse restrângeri ale dreptului de proprietate al beneficiarilor, deoarece statul român nu numai că nu refuză plata despăgubirilor către persoanele îndreptățite potrivit
Legii nr. 290/2003 , ci, dimpotrivă, recunoaște existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise în temeiul
și se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute în hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
40. În final, deoarece nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, în sensul art. 53 din Constituție, Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt, sub niciun aspect, încălcate. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 52 din Constituție referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu au incidență în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.
41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 6.702/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, de Elena Naghi, Ilie Coman, Aneta Soponaru și Marin Coman în Dosarul nr. 6.442/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 1.025/99/2013* al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și de Alecxandrina Violeta Petrov, Vasile Stoicev, Aurora Spânu și Eugenia Sandu în Dosarul nr. 22.144/299/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 9 lit. a), art. 10 alin. (1), (4) și (6) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 mai 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.