Decizia nr. 248/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Mădălina Nicmoruș, Virgil Nicmoruș, Grigorie Cricopolo, Rozalia Cricopol și Gabriela Constantin în Dosarul nr. 45.326/299/2014 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.173D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorii excepției au transmis note scrise prin care susțin admiterea excepției de neconstituționalitate, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 855 din 10 decembrie 2015

și nr. 173 din 29 martie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 45.326/299/2014, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mădălina Nicmoruș, Virgil Nicmoruș, Grigorie Cricopolo, Rozalia Cricopol și Gabriela Constantin cu prilejul soluționării apelului împotriva Încheierii din 7 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București într-o cauză având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Legii nr. 164/2014

sunt neconstituționale, deoarece creează situații discriminatorii pentru aceleași categorii de persoane, termenul de 5 ani pentru care a fost reeșalonată plata despăgubirilor nu este unul rezonabil, iar elementele cuprinse în expunerea de motive a actului normativ criticat nu sunt de natură să justifice adoptarea acestui act normativ. Astfel, se susține că

Legea nr. 164/2014

creează situații discriminatorii în cadrul aceleiași categorii de persoane, și anume persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul

Legilor nr. 9/1998

și

nr. 290/2003 , întrucât unele dintre aceste persoane au încasat deja sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire, într-un termen rezonabil sau chiar în termenul instituit de legile menționate, iar altele vor încasa aceste despăgubiri în mod eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, așa cum prevede

Legea nr. 164/2014 . De asemenea, apreciază că dispozițiile

Legii nr. 164/2014

creează o discriminare între persoanele îndreptățite la despăgubiri, în ceea ce privește regimul probator referitor la proprietățile abandonate, la termenele și modalitatea de soluționare a cererilor de despăgubire. Astfel, până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , persoanele îndreptățite puteau dovedi dreptul lor de proprietate cu înscrisuri și/sau martori, în timp ce, potrivit noii reglementări, dovada dreptului de proprietate se poate face exclusiv prin înscrisuri care atestă existența dreptului la despăgubiri, acestea putând fi doar completate cu declarații ale martorilor. Arată că, în privința procedurii de soluționare, beneficiarii

Legii nr. 290/2003

dețineau un titlu executoriu din momentul în care Comisia județeană emitea hotărârea de acordare a despăgubirilor. În prezent, hotărârea Comisiei județene este supusă controlului de legalitate al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, autoritate publică care validează sau nu hotărârea, iar termenele prevăzute pentru soluționarea cererilor sunt, pe de o parte, excesive (între 9 și 36 de luni, în funcție de numărul cererilor de despăgubire), raportate la caracterul rezonabil al termenului de soluționare al oricărei cereri, iar, pe de altă parte, sunt insuficiente și arbitrare față de cetățean.

7. În continuare, autorii excepției consideră că dispozițiile

Legii nr. 164/2014

aduc atingere dreptului de proprietate privată prin faptul că actualizarea creanței se realizează doar până la data de 18 decembrie 2014, în condițiile în care eșalonarea are loc în perioada 2015-2019.

8. Cu privire la termenul de eșalonare a plăților despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, autorii susțin că această nouă eșalonare reprezintă o atingere adusă substanței dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite, întrucât beneficiarii

Legii nr. 290/2003

sunt titularii unui drept de creanță suficient de bine stabilit, pentru a beneficia de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum rezultă și din jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea statului constituie atingeri aduse

art. 44 din Constituție. Or, măsurile instituite prin Legea nr. 164/2014

nu se pot justifica prin amenințarea adusă bugetului de stat, dat fiind că România nu se află în niciuna din situațiile de excepție la care fac referire dispozițiile art. 53 din Constituție. Mai mult, o omisiune din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative. În acest sens invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 mai 2004 și 29 septembrie 2005, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragrafele 26 și 31, și Tacea împotriva României, paragrafele 27, 39 și 40.

9. În final, autorii excepției apreciază că proiectul

Legii nr. 164/2014

a fost elaborat și adoptat nerespectându-se procedurile privind participarea cetățenilor și asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative și la procesul de luare a deciziilor, încălcându-se, astfel, prevederile constituționale ale art. 31, 52 și 53, precum și dispozițiile

art. 7 și 8 din Legea nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică.

10. Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, din perspectiva respectării exigenței "termenului rezonabil". Astfel, în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Horsnby împotriva Greciei, Șandor împotriva României, Burdov împotriva Rusiei și Săcăleanu împotriva României), instanța judecătorească reține că atât întârzierea executării, cât și plata eșalonată a drepturilor stabilite printr-un titlu executoriu pot fi justificate în circumstanțe speciale, însă condiția este ca acestea să nu afecteze însăși substanța dreptului de acces la instanță, protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, instanța nu contestă faptul că măsurile dispuse prin

Legea nr. 164/2014

urmăresc un scop de utilitate publică, respectiv promovarea unei modalități de plată care să permită în același timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite, dar și respectarea țintei de deficit bugetar anual. Însă, reeșalonarea unor debite ale statului, pe o durată de 5 ani, în condițiile în care acestea mai fuseseră eșalonate potrivit 8 alin. (2) din

Legea nr. 9/1998 ,

art. 38 alin. (5) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998

în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, a făcut ca momentul realizării dreptului intimaților să dobândească un caracter incert și imprevizibil, fiind afectată, însăși substanța sa.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, potrivit căreia prin mecanismul de actualizare a sumelor ce trebuie plătite de către stat cu indicele prețurilor de consum se asigură executarea integrală a despăgubirii, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. Totodată, arată că adoptarea unor măsuri de eșalonare contribuie la rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - plata eșalonată a despăgubirilor în cauză. În plus, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională. În raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție menționează că dispozițiile ce fac obiectul prezentei excepții nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate, stabilită de legiuitor. Criticile cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale în discuție raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție nu pot fi reținute, deoarece încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Dispozițiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi. Apreciază că prevederile art. 31 și 53 din Constituție, invocate de autorii excepției, nu sunt incidente în cauza de față, nefiind vorba de încălcarea dreptului la informație ori restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 10 și 11 din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale, sens în care arată că prevederile supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare, având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din Legea veche ( Legea nr. 290/2003 , cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite) și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 21 ianuarie 2015 și reține că intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să creeze discriminări sau o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 44 din Constituție precizează că dreptul de proprietate privată nu apare ca fiind iluzoriu, în condițiile în care este supus unor condiții și limitări, în temeiul legii. Este adevărat că stabilirea unor noi termene ar putea fi echivalată cu o ingerință din partea legiuitorului în materia dreptului de proprietate privată, însă, aceasta răspunde exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor. Referitor la criticile de neconstituționalitate ce privesc soluția legiuitorului de eșalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani și suspendare a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile prevăzute în titlurile de plată emise în condițiile

Legii nr. 164/2014 , apreciază că aceasta nu este de natură să aducă atingere normelor constituționale, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate, și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, atât timp cât dreptul de proprietate nu este suprimat. Această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul și nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare. În privința celorlalte critici de neconstituționalitate ale prevederilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 164/2014

precizează că acestea nu pot fi reținute, normele indicate fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorii acesteia critică, în realitate, atât

Legea nr. 164/2014 , în ansamblul său, cât și, în special, prevederile art. 10 și 11 din acest act normativ, care au următorul cuprins:

- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.

(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";

- Art. 11: "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.

(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 31 privind dreptul la informație, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 164/2014 , în ansamblul său, și cele ale art. 10 și 11 din acest act normativ au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin

Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu acest obiect.

17. Cu acel prilej, referitor la invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația anterioară ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice și juridice la respectarea bunurilor, lasă în competența statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative concrete și a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

19. Curtea a constatat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora.

20. În ceea ce privește critica eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu

art. 44 din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , precitată, a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.

21. Curtea a constatat că dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată așadar de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la

Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 9/1998 .

22. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eșalonarea pe o durată de 5 ani a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este constituțională. De asemenea, prin

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.

23. Prin urmare, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

24. Cu privire la critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, potrivit

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , Curtea, prin

Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.

25. De asemenea, prin

Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , precitată, Curtea nu a reținut nici critica potrivit căreia nu au fost respectate procedurile privind participarea cetățenilor și asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a proiectului de lege, devenit

Legea nr. 164/2014 , întrucât din urmărirea procesului legislativ se poate constata că proiectul de lege a fost publicat pe site-ul Senatului României la data de 3 iulie 2014, astfel încât a fost accesibil cetățenilor interesați de procesul de elaborare a acestui act normativ.

26. În final, Curtea nu a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, în sensul art. 53 din Constituție și, prin urmare, a statuat că aceste dispoziții din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în

Decizia nr. 173 din 29 martie 2016

își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mădălina Nicmoruș, Virgil Nicmoruș, Grigorie Cricopolo, Rozalia Cricopol și Gabriela Constantin în Dosarul nr. 45.326/299/2014 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că prevederile

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 10 și art. 11 din acest act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.