OG nr. 86/2003

În aeroporturile internaționale, în punctele de trecere a frontierei de stat, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, pot funcționa magazine care comercializează mărfuri românești și străine, în condițiile plății obligațiilor fiscale, prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Închirierea spațiilor comerciale din aeroporturile internaționale se va face prin licitație publică.

Amplasarea și amenajarea exterioară a magazinelor nu trebuie să permită introducerea și scoaterea de mărfuri din incinta acestora prin alte locuri decât cele stabilite de șeful punctului de trecere a frontierei de stat, împreună cu cel al biroului vamal de control și vamuire.

Introducerea și scoaterea de mărfuri din aceste magazine se vor face numai sub supravegherea autorităților prevăzute la alin. (3).

În vederea introducerii mărfurilor în magazine, persoanele juridice deținătoare ale acestora sunt obligate să solicite biroului vamal, în competența căruia funcționează magazinul, acordarea regimului vamal de antrepozit.

Antrepozitarea vamală se va face în condițiile

Legii nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare.

Comercializarea mărfurilor se poate face numai către pasagerii care călătoresc înspre o destinație internationala, precum și către membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri.

Comercializarea mărfurilor este condiționată de prezentarea de către cumpărător a cărții de îmbarcare sau a biletului de avion și a pasaportului și de înregistrarea electronică a datelor cuprinse în acestea. Excepție fac numai membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri, care vor prezenta numai pasaportul.

Mărfurile vor fi comercializate numai în ambalaje și în cantități uzuale comerțului cu amănuntul, destinate consumului individual sau familial.

Toate mărfurile destinate vânzării trebuie să aibă aplicată pe ele sau pe ambalaj o eticheta autocolanta cu următorul text: "EXPORT".

Prețurile de vânzare ale mărfurilor vor fi exprimate în euro și vor fi afișate la vedere.

Justificarea vânzărilor se face prin bonuri fiscale sau facturi.

Bonurile fiscale vor conține următoarele date: denumirea, adresa/sediul și codul fiscal ale agentului economic emitent; logotipul și seria aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea bunurilor livrate; cantitățile; prețurile unitare; valoarea; valoarea totală.

Facturile vor fi utilizate pentru produsele de folosință îndelungată prevăzute prin hotărâre a Guvernului privind obligațiile ce revin agenților economici - persoane fizice sau juridice - în comercializarea produselor de folosință îndelungată destinate consumatorilor și care se regăsesc în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță. Pe lângă informațiile conținute în bonurile fiscale, facturile vor evidenția în plus marca, tipul, seriile produselor vândute, precum și alte elemente cerute de reglementările în vigoare.

Pentru mărfurile românești care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se pot încheia fie contracte de comision, fie contracte de vânzare-cumpărare.

Pentru mărfurile românești comercializate se vor întocmi formalitățile privind exportul în primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor care au făcut obiectul unor astfel de contracte.

Declarațiile vamale de export vor fi însoțite de o lista specificativa, în care se vor evidenția numerele bonurilor fiscale și/sau ale facturilor, după caz, în baza cărora au fost vândute mărfurile.

Prin derogare de la prevederile legale în vigoare în materie, pentru mărfurile românești supuse accizelor, comercializate prin astfel de magazine, se datorează accize.

Pentru mărfurile străine care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se va proceda la antrepozitare, în condițiile scutirii de la plata garantarii drepturilor de import.

Introducerea și scoaterea mărfurilor din antrepozite se vor efectua numai sub supraveghere vamală.

Evidenta intrărilor și iesirilor de mărfuri se va efectua potrivit protocolului încheiat cu autoritatea vamală în baza normelor legale aplicabile.

În primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor străine se vor întocmi formalitățile vamale aferente importurilor și se vor efectua plățile privind obligațiile fiscale la bugetul de stat, respectiv taxele vamale, accizele, taxa pe valoarea adăugată, comisionul vamal.

Prin derogare de la prevederile legale în vigoare, pentru mărfurile străine comercializate prin astfel de magazine se vor întocmi și formalitățile specifice exportului.

Pe declarațiile vamale de export se vor face următoarele mențiuni:

a) destinatar: "persoane fizice aflate în trafic extern";

b) condiții de plată: "numerar" sau "card electronic";

c) moneda plății: "devize cotate de Banca Naționala a României".

Comercializarea altor mărfuri decât cele stabilite prin prezenta ordonanță, precum și neemiterea bonurilor fiscale sau a facturilor pentru mărfurile comercializate constituie contravenții și se sancționează cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei și 100.000.000 lei.

Amenda se aplică agenților economici care desfășoară activitatea de comercializare a mărfurilor în condițiile prezentei ordonanțe.

În cazul în care contravenientul săvârșește încă o dată fapta prevăzută la alin. (1), pe lângă amenda se aplică și sancțiunea complementara a încetării activității desfășurate de agentul economic în astfel de magazine.

Constatarea contravențiilor, precum și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, unităților sale teritoriale și Direcției Generale a Vamilor.

Prevederile prezentei secțiuni se completează cu dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu completările ulterioare.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004 se instituie sistemul de antrepozitare fiscală.

Sistemul de antrepozitare fiscală se aplică produselor cuprinse în următoarele grupe de produse: alcool și băuturi alcoolice, produse din tutun și uleiuri minerale.

Producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea produselor accizabile prevăzute la alin. (2).

Producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune de fabricare, procesare sau modificare sub orice formă a acestora.

Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile emise de Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate fiscală competența.

În vederea obținerii autorizației pentru ca un loc sa funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competența, în modul și sub forma prevăzute în norme.

Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:

a) amplasarea și natura locului;

b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 14.

Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație din partea proprietarului, prin care se confirma permisiunea de acces pentru personalul cu atribuții de control.

Autorizația va conține următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile și natura activității;

d) capacitatea maxima de depozitare în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operațiuni de depozitare;

e) nivelul garanției financiare;

f) perioada de valabilitate a autorizației;

g) orice alte informații relevante pentru autorizare.

În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscală competența.

Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris o dată cu motivele luării acestei decizii.

În cazul în care autoritatea fiscală competența a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceasta decizie, conform prevederilor legislației în vigoare.

Pentru obținerea autorizațiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1 ianuarie 2004, persoanele care intenționează să fie antrepozitari autorizați pot depune la Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003, cereri în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3).

Emiterea autorizațiilor de antrepozite fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului Finanțelor Publice prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Autorizațiile se eliberează în termen de 30 de zile de la data depunerii documentației complete.

Ministerul Finanțelor Publice va emite în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, norme metodologice de aplicare a prevederilor secțiunii privind sistemul de antrepozitare fiscală, care vor fi supuse aprobării Guvernului.

Toate autorizațiile emise în cursul anului 2003 în baza

Legii nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor sunt valabile până la data de 31 decembrie 2003.

În cazul agenților economici autorizați potrivit prevederilor

Legii nr. 521/2002 , ale căror autorizații expira după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, valabilitatea acestor autorizații se prelungește de drept până la data de 31 decembrie 2003, cu condiția plății taxei de autorizare legale, calculată proporțional cu perioada de valabilitate rămasă.

Se înființează Agenția Naționala de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, denumita în continuare Agenție.

Cheltuielile curente și de capital se finanțează de la bugetul de stat.

Agenția are sediul central, la înființare, în municipiul București, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, și funcționează cu unități subordonate. Sediul se va putea modifica prin hotărâre a Guvernului.

Agenția este condusă de un secretar de stat care are și calitatea de președinte.

Președintele Agenției este ordonator secundar de credite și reprezintă Agenția în relația cu terții.

Agenția își desfășoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor venituri bugetare, pentru care este competența potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluționare a contestațiilor și dezvoltarea unor relații de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistența.

Agenția este responsabilă, atât la nivel central, cat și la nivel teritorial, în numele și în contul statului, de aplicarea legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului de stat, precum și veniturile altor autorități și instituții publice centrale sau ale Comunității Europene, a căror administrare îi este conferita prin acte normative sau convenții, exclusiv veniturile datorate în vama.

Drepturile de natura salariala care decurg din activitățile de control și colectare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale vor fi acordate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, personalului Agenției, personalului Ministerului Finanțelor Publice, cat și personalului din instituțiile care gestionează bugetele pentru care se face colectarea din sumele aferente ale bugetului respectiv.

Prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, ministrului sănătății și ministrului muncii, solidarității sociale și familiei vor fi aprobate norme de aplicare a prevederilor alin. (1).

Agenția se înființează la data de 1 octombrie 2003 și devine operationala de la data de 1 ianuarie 2004.

Agenția va funcționa până la data de 1 ianuarie 2004 cu un număr maxim de 50 de posturi.

Persoanele angajate pe această perioadă vor desfășura operațiuni legate de organizarea și funcționarea Agenției.

Cheltuielile de înființare a Agenției și de salarizare a personalului Agenției pentru anul 2003 se suporta din bugetul Ministerului Finanțelor Publice.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.

Contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1) se cuvin în continuare bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, după caz, și sunt reglementate prin dispozițiile legale specifice.

Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă, Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale și unitățile din subordinea acestora vor efectua cheltuieli în limita aprobată prin buget și a creditelor bugetare deschise, în condițiile legii.

Persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația sa declare contribuțiile sociale datorate, lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Declararea se face la unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice unde sunt luate în evidenta ca plătitori de impozite și taxe.

Termenul de declarare a contribuțiilor sociale constituie și termen de plată.

Modelul și conținutul declarației privind obligațiile de plată pentru contribuțiile sociale se aproba prin ordin al ministrului finanțelor publice. Prevederile legale referitoare la întocmirea și depunerea declarațiilor de impozite și taxe pentru veniturile datorate bugetului de stat sunt aplicabile și obligațiilor de plată reprezentând contribuții sociale.

Persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația să se înregistreze ca plătitori de contribuții sociale conform legislației privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe.

Penalitățile de orice fel, altele decât dobânzile și penalitățile de întârziere, se fac venit la bugetul de stat.

Contestațiile formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, abilitate, potrivit legii, sa încheie acte de control sau de impunere privind contribuțiile sociale, se soluționează de către organele specializate ale Ministerului Finanțelor Publice potrivit dispozițiilor legale în vigoare în aceasta materie.

Contestațiile formulate împotriva măsurilor dispuse prin acte de control sau de impunere întocmite de către organele de control abilitate, potrivit actelor normative speciale care reglementează contribuțiile sociale, se soluționează de către organele specializate ale Ministerului Finanțelor Publice, începând cu data preluării activității de către acest minister.

Pentru creanțele bugetare reprezentând contribuții sociale datorate până la data de 1 ianuarie 2004, procedurile de realizare a creanțelor, aflate în derulare la această dată, vor fi continuate de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care se subroga în drepturile și obligațiile instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3), după caz, în calitate de creditor bugetar, și le succeda de drept în aceasta calitate, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de reorganizare judiciară și faliment, Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3), după caz, și dobândesc calitatea procesuala a acestora, începând cu data de 1 ianuarie 2004, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare la sistemele de asigurări sociale, activitatea de colectare a contribuțiilor rămâne în sarcina instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3), după caz, până la o dată ce va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului.

Obligațiile angajatorilor de depunere a Declarației privind evidenta nominală a asiguraților și obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale, Declarației privind obligațiile de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și listele nominale privind persoanele pentru care se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și personalul care intra/iese în/din activitate și a Declarației la bugetul asigurărilor pentru șomaj rămân supuse prevederilor legale care reglementează contribuțiile sociale.

Debitorii, plătitori de contribuții sociale, persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator, sunt obligați sa întocmească pe propria răspundere și să depună până la 15 februarie 2004 la unitățile subordonate Ministerului Finanțelor Publice la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe declarații-inventar privind contribuțiile sociale în sold la 31 decembrie 2003 și neachitate până la data de 31 ianuarie 2004, inclusiv accesoriile aferente, pe ani fiscali.

Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a obligațiilor bugetare cuprinse în declarațiile-inventar prevăzute la alin. (1) se întrerup la data de 31 ianuarie 2004, după această dată urmând să curgă un nou termen de prescripție.

Nedepunerea declarației-inventar în termenul prevăzut la alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei. Constatarea contravenției și aplicarea amenzii se fac de către organele abilitate, potrivit legii, din Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate acestuia.

Modelul declarației-inventar se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, ministrului sănătății și ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, se aproba protocolul-cadru de preluare a activităților prevăzute la art. 27 alin. (1), precum și termenele stabilite de comun acord pentru predarea-primirea dosarelor fiscale, a documentelor referitoare la activitățile preluate, precum și a bunurilor mobile.

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, prin ordin al ministrului finanțelor publice, se aproba norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei secțiuni.

Debitorii, care au încheiate convenții în temeiul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 491/2002 , cu modificările și completările ulterioare, și care, până la 30 septembrie 2003, fac dovada achitării ratelor și a obligațiilor bugetare curente cu termene de plată până la această dată, precum și a constituirii garanției și plății oricăror alte obligații bugetare ce nu fac obiectul convenției încheiate, prin derogare de la prevederile

art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 491/2002 , cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de menținerea valabilității înlesnirilor la plata acordate cu toate efectele prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Pentru plata cu întârziere a ratelor și a obligațiilor bugetare curente de către debitorii care se încadrează la alin. (1), organul fiscal competent calculează și comunică acestuia până la următorul termen de plată din grafic diferența de dobânda și penalitatea de întârziere aferentă, care se vor achită până la data de 20 decembrie 2003.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004 nu se mai acorda înlesniri la plata obligațiilor bugetare în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 491/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Cererile pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, însoțite de documentația aferentă întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pot fi depuse de către debitori numai până la data de 1 decembrie 2003 inclusiv.

Înlesnirile la plata acordate în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 491/2002 , cu modificările și completările ulterioare, se derulează în termenii și în condițiile stabilite până la recuperarea integrală a obligațiilor bugetare restante ce au făcut obiectul inlesnirii respective.

Alineatul (2) al articolului 49 din

Ordonanța Guvernului nr. 57/2002

privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 30 august 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 324/2003 , se abroga.

Alineatul (2) al articolului 73 din

Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 324/2003 , se modifica și va avea următorul cuprins:

"(2) Importurile realizate de unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 7 și art. 8 lit. A, necesare activităților de cercetare-dezvoltare, beneficiază de exceptarea de la plata taxelor vamale potrivit prevederilor Tarifului vamal de import al României."

Aplicarea prevederilor alin. (3) al

art. 49 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 324/2003 , se suspenda până la 31 decembrie 2004. Pe perioada suspendării, din bugetul de stat se aloca fonduri pentru acțiuni de cercetare-dezvoltare și inovare finanțate pe bază de programe, precum și pentru celelalte cheltuieli, stabilite în condițiile legii, asigurându-se o creștere permanenta a acestora.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului este mandatat sa subventioneze prin bugetul propriu, din sumele alocate anual cu aceasta destinație de la bugetul de stat, pe o perioadă de 5 ani, 25% din dobânda aferentă creditelor contractate de producătorii agricoli pentru achiziționarea de tractoare și mașini agricole.

Condițiile și procedura de acordare a subventiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Ministerul Finanțelor Publice împreună cu alte ministere sau autorități ale administrației publice centrale coordonatoare ale activităților economice sunt autorizate sa emita scrisori de confort.

Scrisoarea de confort reprezintă documentul prin care emitentul își asuma obligații de diligenta pentru respectarea angajamentelor contractuale.