Decizia nr. 334/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 78/2003 , excepție ridicată de Renasterea Creditului Romanesc - S.A. - CREDIT BANK în Dosarul nr. 2.224/2000 al Tribunalului Brașov - Secția civilă judecătorul sindic.

La apelul nominal răspund consilier juridic Florin Cristica pentru autorul excepției, consilier juridic Bogdan Oancea pentru Societatea Naționala de Transport Feroviar Marfa C.F.R. - S.A. - Sucursala Brașov și consilier juridic Adrian Morar pentru Direcția Regionala Vamală Brașov, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 . Se arata ca, asupra dispozițiilor art. 1, 3 și 4 din ordonanța de urgență, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 259/2003, admițând excepția. Art. 2 și 5 nu au fost însă supuse controlului de constituționalitate, urmând să se constate și neconstituționalitatea acestora.

Reprezentantul Societății Naționale de Transport Feroviar Marfa C.F.R. - S.A. - Sucursala Brașov solicita respingerea excepției, considerând ca dispozițiile criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21, 41 și 49 din Constituție.

Reprezentantul Direcției Regionale Vamale Brașov pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 259/2003 și a admis excepția privind dispozițiile

art. 1, 3 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 . În legătură cu celelalte prevederi din ordonanța de urgență, se arata ca acestea sunt constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 3 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

și, ca fiind neîntemeiată, referitor la celelalte dispoziții legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.224/2000, Tribunalul Brașov - Secția civilă judecătorul sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , excepție ridicată de Renasterea Creditului Romanesc S.A. CREDIT BANK.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

"încalcă în mod flagrant prevederile Constituției României în ceea ce privește restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de art. 49, protecția proprietății private, prevăzută de art. 41, accesul liber la justiție prevăzut de art. 21".

Conform susținerilor autorului excepției, ordonanța criticata suspenda orice procedura de execuție silită asupra imobilelor, precum și procedurile de faliment asupra debitorilor care dețin imobile pentru care exista cerere de atribuire în folosință gratuita. De asemenea, la art. 5 se prevede abrogarea alin. (5) al

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , în sensul că nu mai este nevoie de acordul prealabil al băncilor care au garanții asupra imobilelor pentru ca acestea să fie atribuite în folosință gratuita.

În susținerea excepției, se arata ca, în speta, "în cadrul procedurii de faliment se ajunsese în faza de vânzare la licitație a imobilelor debitoarei S.C. Avicola Codlea - S.A., ca exista persoane interesate sa achizitioneze aceste active în vederea repunerii lor în circuitul economic, creditorii și în special CREDIT BANK sunt privati de dreptul de a-și mai recupera creanțele din prețul care se va obține din cauza atribuirii acestor imobile în folosință gratuita pe perioada foarte mare de timp (5 ani)". Se mai arata ca CREDIT BANK, "în calitate de creditor ipotecar, are un drept garantat prin lege și, totodată, un interes legitim, respectiv acela de a-și recupera creanta. În același timp, procedura în care se realizează recuperarea creanței este reglementată de lege ( Legea nr. 64/1995 , republicată)". În argumentarea excepției, autorul acesteia arata, de asemenea, ca "se încalcă, astfel, și drepturile creditorilor subsecventi, adică ale creditorilor CREDIT BANK, care se afla, de asemenea, în procedura de faliment, acești creditori asteptand să își recupereze sumele de bani. Sunt privati de acest drept creditori importanti, printre ei fiind și Banca Naționala a României, care a acordat CREDIT BANK, conform O.U.G. nr. 26/2000, aprobată prin

Legea nr. 240/2001 , un credit în valoare de 363 miliarde lei în vederea despăgubirii deponentilor persoane fizice".

Prin suspendarea procedurilor de executare silită și de faliment, aflate sub controlul justiției, se arata în concluzia motivarii excepției, "este infrant principiul protecției proprietății private care se realizează prin garantarea creanțelor statului", precum și "principiul constituțional al accesului liber la justiție, consacrat de art. 21, în sensul că [creditorii sunt] împiedicați să se apere și să-și realizeze drepturile și interesele legitime pe calea justiției".

Tribunalul Brașov - Secția civilă - judecătorul sindic "apreciază ca intemeiata excepția de neconstituționalitate invocată". În motivarea acestei opinii, se retine ca, "prin dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , este restrâns exercițiul dreptului creditoarei CREDIT BANK, creditor garantat, de a recupera pe calea executării silite colective creanțele pe care le deține asupra acestui debitor la care statul este acționar majoritar, fiind incalcate dispozițiile art. 49 din Constituția României, nefiind întrunite condițiile prevăzute la art. 49 alin. (1)". Prin aceleași dispoziții ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , considera instanța, "este infrant principiul garantarii recuperării creanțelor, întrucât suspendarea durează pe o perioadă determinata de 5 ani, valoarea reală a tuturor creanțelor depreciindu-se pe această perioadă de timp, în contextul în care

Legea nr. 64/1995 , republicată, nu permite modificarea creanțelor, ulterior afișării tabelului definitiv prevăzut de art. 98". În consecința, se apreciază ca "sunt incalcate dispozițiile art. 41 din Constituția României privitoare la protecția proprietății private, care se realizează prin garantarea creanțelor asupra statului".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

instituie unele măsuri de suspendare a procedurilor executionale pornite de creditori asupra obiectivelor sus-menționate, în vederea stimulării unei cereri reale de atribuire a folosinței (gratuite) și pentru investiții.

În punctul de vedere al Guvernului se mai arata ca soluțiile prevăzute în actul normativ criticat nu sunt în contradictie cu dispozițiile art. 21 (accesul liber la justiție) și ale art. 49 (restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție, atâta timp cat prin măsura suspendării nu se ingradeste, în drept, accesul liber la justiție și nici nu se aduce vreo atingere existenței dreptului sau a libertății. Mai mult, susține Guvernul, "din ordonanța de urgență se desprinde cu claritate temporalitatea măsurii, care nu este menita sa aducă atingere substanței unor drepturi, inclusiv dreptului de proprietate".

Pe de altă parte, se arata ca la art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului sunt prevăzute cazurile de încetare a executării silite, ceea ce contrazice și maniera exclusivista pe care o abordeaza creditoarea în motivarea excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului considera ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

este constituțională. În susținerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului invoca faptul ca în cauza este vorba "de o acțiune de interes național de punere în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate pentru care exista cereri de atribuire în folosință gratuita", iar, pe de altă parte, "creditorii nu au un drept de proprietate asupra imobilelor debitorului, ci, cel mult, pot avea constituite garanții reale asupra acestor imobile, ceea ce nu conferă un drept de proprietate". De asemenea, apreciază Avocatul Poporului, "faptul ca statul este acționar majoritar la societatea comercială în cauza nu poate fi invocat de creditori pentru recuperarea creanțelor, întrucât acestea nu au fost garantate de către stat, prin organele abilitate, ci de către o persoană juridică ce a garantat cu propriul patrimoniu".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinței gratuite și a investițiilor în imobilele ce fac obiectul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 78 din 12 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, texte care au următorul cuprins:

"- Art. 1: (1) În vederea stimulării cererii de atribuire a folosinței gratuite și a investițiilor în imobilele ce fac obiectul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 387/2002 , la data încheierii contractului prevăzut la

art. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare, se suspenda orice procedura de executare silită pornită de creditori și orice oferta de vânzare asupra imobilelor a căror folosință gratuita a fost acordată sau urmează să fie acordată prin contract.

(2) În cazul imobilelor ce fac obiectul unor contracte deja încheiate în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare, măsura suspendării procedurilor de executare silită pornite de creditori se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Termenul de prescripție a dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor față de debitorii care au în patrimoniu imobile a căror folosință gratuita a fost acordată prin contract se suspenda pe durata în care procedurile de executare silită asupra acestor imobile au fost suspendate conform alin. (1) și (2).

- Art. 2: (1) Măsura suspendării procedurilor de executare silită pornite de creditori încetează în următoarele cazuri:

a) la data introducerii unor cereri de executare silită de către creditorii persoane fizice sau juridice asupra imobilelor a căror folosință gratuita a fost atribuită în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare;

b) la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare; valoarea creanțelor creditorilor se diminuează în acest caz proporțional cu partea care se distribuie acestora din prețul obținut din vânzarea imobilelor, conform ordinii de preferinta stabilite prin lege, activul în cauza rămânând liber de sarcina;

c) în cazul în care, la expirarea contractului pentru atribuirea folosinței gratuite a imobilelor, acestea nu au fost vândute, iar drepturile de creanta ale creditorilor nu au fost valorificate din alte bunuri aparținând debitorilor.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la data reluării procedurilor de executare se reiau totodată și calculul majorărilor, penalitatilor și/sau dobânzilor aferente debitelor rămase de plată, precum și cursul prescripției drepturilor de creanta.

- Art. 3: (1) Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și în cazul imobilelor aparținând debitorilor aflați în procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în procedura de dizolvare și lichidare prevăzută de

Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru imobilele la care exista cerere de atribuire și care îndeplinesc condițiile prevăzute în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare.

(2) Documentația aferentă imobilelor menționate la alin. (1) va fi predată comisiei constituite în baza prevederilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 216/2002 , în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanței.

- Art. 4: De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspenda dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanșarea procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosință gratuita, conform prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificările ulterioare, pe toată perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosinței gratuite.

- Art. 5: La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abroga alin. (5) al

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, cu modificările ulterioare."

Dispozițiile alin. (5) al

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, abrogate prin

art. 5 al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aveau următorul cuprins: "(5) Atribuirea imobilelor prevăzute la alin. (1), (2) și (3), care au fost ipotecate la obținerea unor împrumuturi de la băncile comerciale, se face la cererea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), cu acordul prealabil al băncilor finanțatoare respective".

Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței de urgenta a Guvernului se bazează pe susținerea ca, prin măsurile de suspendare a procedurii executării silite și a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, acest act normativ încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 41 privind protecția proprietății private, precum și pe cele ale art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Dispozițiile

art. 1, 3 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

au mai fost supuse controlului de constituționalitate pe cale de excepție. Astfel, prin Decizia nr. 259 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 28 iulie 2003, Curtea Constituțională a admis excepția, declarandu-le neconstituționale. În consecința, întrucât decizia de constatare a neconstitutionalitatii a intervenit după data sesizării Curții (prin Încheierea din 10 februarie 2003), potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila.

Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Obiectul reglementării acestui text îl constituie cazurile de încetare a măsurii de suspendare a procedurilor de executare silită pornite de creditori (măsura stabilită în partea finala a art. 1 al aceleiași ordonanțe, care a fost declarata neconstitutionala). De altfel, acest text a devenit inaplicabil ca urmare a constatării neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 . Cat privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a), abrogarea acestor dispoziții a intervenit ulterior sesizării Curții Constituționale, excepția devenind inadmisibila.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , prin care se abroga un alineat al

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , Curtea constata ca acest text nu are relevanta pentru soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. În consecința, sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția este inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, ale art. 2 alin. (1) lit. a), ale

art. 3 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002

privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinței gratuite și a investițiilor în imobilele ce fac obiectul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 168/2001

privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, ingrasarii și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 78/2003 , excepție ridicată de Renasterea Creditului Romanesc S.A. - CREDIT BANK în Dosarul nr. 2.224/2000 al Tribunalului Brașov - Secția civilă - judecătorul sindic.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , excepție ridicată de același autor, în același dosar.

3. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , excepție ridicată de același autor, în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2003.