Decizia nr. 380/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tab Cons" S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 18.085/2002, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tab Cons" - S.R.L. Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu acorda "prezumția de nesavarsire a faptei contravenționale".

Judecătoria Timișoara apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

este neîntemeiată, întrucât prezumția de nevinovatie operează în procesul penal în favoarea inculpatului, conform art. 23 alin. (8) din Constituție și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or procedura de judecată reglementată de

art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

vizează un proces civil în care instanța urmează sa verifice temeinicia și legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, sarcina probei revenind celui care emite o pretentie în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca prezumția de nevinovatie cunoaște o consacrare expresă în cuprinsul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar aceasta operează numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni. De asemenea, dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție instituie prezumția de nevinovatie în cazul persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, prezumția operand numai în cursul unui proces penal.

Se apreciază ca prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 23 alin. (8) din Constituție nu au relevanta în cauza, deoarece procesul în care se judeca plângerea formulată împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii în condițiile

art. 31 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este un proces civil.

Pe de altă parte, procedura prevăzută de cap. IV din ordonanța respecta toate cerințele impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorul plângerii având asigurat în acest mod un proces echitabil.

Prin urmare, se apreciază ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale.

Guvernul arata ca, potrivit

art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , contravenientul are la dispoziție căile de atac pentru a contesta sancțiunea aplicată, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii putându-se face plângere la instanța, în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia. În cadrul procesului, contravenientul are dreptul de a fi asistat de avocat și poate formula orice apărare pe care o considera necesară. Conform

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cadrul procesului pot fi administrate orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs, ceea ce constituie o garanție a dreptului la apărare și a accesului liber la justiție.

Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, este neîntemeiată.

Avocatul Poporului constata ca prezumția de nevinovatie, în conformitate cu art. 23 alin. (8) din Constituție, este proprie doar procesului penal, în acest sens Curtea Constituțională pronunțând Decizia nr. 317/2001. În speta însă, întocmirea procesului-verbal are ca obiect constatarea unei contravenții și nu a unei infracțiuni, iar procesul în care s-a invocat excepția este de natura contravențională, motiv pentru care regulile constituționale privind prezumția de nevinovatie nu sunt aplicabile.

Referitor la încălcarea prevederilor dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se considera ca textele de lege criticate nu constituie un impediment pentru părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționeaza un proces echitabil. Astfel, potrivit

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, care suspenda executarea și este judecata în mod public de o instanța independenta și impartiala, stabilită prin lege.

În consecința, prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , sunt considerate ca fiind constituționale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.

Autoarea excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile internaționale cuprinse în:

- Art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]"

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca unele dintre dispozițiile ordonanței criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate tot sub aspectul folosirii termenului de contravenient înainte ca instanța de judecată sa pronunțe o soluție definitivă în acest sens, exemplu fiind Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, prin care Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

Cu acel prilej s-a reținut ca, "deși legiuitorul a dezincriminat contravențiile, potrivit

art. 34 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , instanța competența să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora, asa cum susține autorul excepției, sarcina probei aparține celui care afirma ceva în instanța. Astfel, alin. 1 al textului de lege menționat stabilește, fără distincții, ca instanța competența să soluționeze plângerea verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanța, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile alin. (2) al art. 34 din ordonanța prevăd ca hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie". Posibilitatea recunoscută oricărei persoane, identificata ca fiind autor al unei contravenții și sancționată ca atare printr-un proces-verbal încheiat de organul competent, de a se plange împotriva acestuia instanței judecătorești, declansand în acest mod faza judiciară a sancțiunii administrative, în care beneficiază de toate garanțiile impuse de dreptul la un proces echitabil, demonstreaza lipsa de consistenta a criticii cu un atare obiect. Asa fiind, și sub acest aspect prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la apărare.

Într-adevăr, nici art. 33 alin. (1) și nici art. 34 alin. (1) din ordonanța dedusă controlului, texte care reglementează procedura de judecată, inclusiv administrarea probatoriilor de către instanța investită prin plângere sa exercite controlul de legalitate și temeinicie asupra procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, nu conțin nici o dispoziție care să evidențieze o inegalitate de arme între părțile în litigiu și cu atât mai puțin un dezechilibru manifest de natura celui invocat de autorul excepției.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tab Cons" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2003.