Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 424/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior

prezumat în vigoare

Data actului
13 noiembrie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 859 din 3 decembrie 2003
Citează
8 acte
Structură
6 articole · 16.001 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 174/2001 13 decembrie 2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior

Are ca temei 1

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Fundația "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret" în Dosarul nr. 69/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , deoarece, prin

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , Curtea Constituțională a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale ordonanței de urgență criticate, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 69/2003, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior.

Excepția a fost ridicată de Fundația "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret", cu ocazia soluționării acțiunii formulate în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

contravine prevederilor constituționale ale art. 32 alin. (6), ale art. 53 alin. (1) și (2), ale art. 72 alin. (3) lit. m), precum și celor ale art. 138 alin. (1), întrucât prin această ordonanță "s-a instituit o taxă de 10% asupra veniturilor obținute din încasarea taxelor de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, precum și a celorlalte taxe percepute în procesul de învățământ, de la studenți, și o taxă de 40 % din aceleași venituri obținute de la studenții școlarizați peste cifra de școlarizare". În acest sens, arată că prin această ordonanță de urgență s-au dat reglementări de domeniul legii organice, care însă nu se justifică constituțional prin existența unui caz excepțional. Autorul excepției apreciază că "toate actele normative emise în domeniul învățământului trebuie să fie legi organice dezbătute în Parlament și bine justificate".

Instanța de judecată consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

este un act neconstituțional numai în raport cu dispozițiile art. 138 din Constituția României, întrucât, "nefiind motivată de existența unor situații de urgență, măsurile adoptate pe calea ordonanței de urgență privind taxele la bugetul de stat nu pot fi adoptate decât prin lege". În raport cu celelalte dispoziții constituționale invocate de autorul excepției, instanța apreciază că ordonanța este constituțională, deoarece "organizarea generală a învățământului și autonomia universitară se pot reglementa în concret și prin emiterea de ordonanțe de urgență, dacă situația de fapt o impune".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului , pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate a

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

a fost deja admisă prin

Decizia nr. 176/2003 , cu acel prilej Curtea Constituțională statuând că dispozițiile criticate sunt neconstituționale. Ca atare, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepția de neconstituționalitate a acestui articol a devenit inadmisibilă. În ceea ce privește dispozițiile art. 2-7 din ordonanță, consideră că acestea sunt constituționale, deoarece nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Avocatul Poporului consideră că "numai Curtea Constituțională are posibilitatea să aprecieze dacă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

a fost adoptată în condițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, sau era necesară adoptarea unei legi, în condițiile prevăzute de art. 138 din Legea fundamentală". Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 și 3 din ordonanță, reține ipoteza unui posibil caracter sancționator al taxei în cuantum de 40%, pe care instituțiile de învățământ superior au obligația de a o vărsa la bugetul de stat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174 din 13 decembrie 2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001.

Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:

"Art. 1. - Instituțiile de învățământ superior particulare au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, precum și a celorlalte taxe percepute în procesul de învățământ de la studenți.

Articolul 2

Instituțiile de învățământ superior de stat, pentru numărul de studenți școlarizați peste cifra de școlarizare aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.

Articolul 3

Instituțiile de învățământ superior particulare, pentru numărul de studenți școlarizați peste cifra de școlarizare, propusă de Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Academică și aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.

Articolul 4

Sumele prevăzute la art. 1-3 se utilizează pentru susținerea investițiilor, activităților de întreținere și de reparare a căminelor studențești.

Articolul 5

Instituțiile de învățământ superior au obligația să calculeze semestrial taxele prevăzute la art. 1-3 și să le vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare expirării semestrului.

Articolul 6

(1)

Pentru neachitarea în termen a taxelor prevăzute la art. 1-3 instituțiile de învățământ superior datorează majorări de întârziere în cuantumul prevăzut de lege pentru creanțele bugetare.

(2)

Majorările de întârziere prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat și se folosesc cu aceeași destinație.

Articolul 7

Metodologia de aplicare a măsurilor stabilite prin prezenta ordonanță de urgență se elaborează de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Finanțelor Publice și se aprobă prin ordin comun al celor două ministere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituția republicată:

- Art. 32 alin. (6): "Autonomia universitară este garantată.";

- Art. 56 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.";

- Art. 73 alin. (3) lit. n): "Prin lege organică se reglementează:[...]

n) organizarea generală a învățământului;";

- Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003. Cu acel prilej Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât "instituirea obligației de plată a taxei de 10% exclusiv de către universitățile particulare creează premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri [...]. Taxa în discuție este stabilită în afara cadrului general al impozitelor și taxelor, întrucât nu este justificată prin nici un fel de prestație a unei autorități publice, contravenind principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, consacrat de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, prin dispozițiile criticate se restrânge și dreptul de proprietate al instituțiilor de învățământ superior particulare, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la protecția proprietății private, precum și ale art. 49, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Ulterior pronunțării acestei decizii, Curtea a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , iar prin

Decizia nr. 281 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că "art. 1 din ordonanță, fiind declarat neconstituțional, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din aceeași ordonanță a rămas fără obiect".

În cauza de față critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul său, are la bază susținerea, pe de o parte, că reglementarea respectivă este de domeniul legii organice și, ca atare, nu putea fi adoptată prin ordonanță de urgență, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat un caz excepțional care să o justifice. Referitor la acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional, o asemenea limitare nefiind însă prevăzută de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență.

Cu privire la afirmația potrivit căreia Guvernul reglementează prin ordonanțe în domeniul rezervat legilor organice, critică raportată la prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. n), în jurisprudența sa Curtea a reținut că limitarea posibilității emiterii de ordonanțe de urgență numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevăzută de Constituție.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 32 alin. (6) din Constituție, deoarece autonomia universitară trebuie să funcționeze într-un cadru legal instituit, conform alin. (5) al aceluiași articol constituțional, potrivit căruia "Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii".

Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

nu contravin nici dispozițiilor art. 56 din Legea fundamentală, republicată, referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât obligația de a vărsa la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1 incumbă atât instituțiilor de învățământ superior de stat, cât și celor particulare. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 3/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni".

Referitor la critica privind înfrângerea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, republicată, conform cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, aceasta nu este întemeiată, întrucât aceste prevederi constituționale au semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe printr-un act normativ inferior ca forță juridică legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor. Interdicția nu privește însă și ordonanțele Guvernului, care se emit în baza dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă, efectele lor fiind aceleași cu cele ale legilor.

În sfârșit, menționăm că asupra constituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul său, Curtea Constituțională s-a pronunțat recent prin

Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 este inadmisibilă, iar în cazul celorlalte dispoziții din ordonanță, excepția este neîntemeiată.

Curtea apreciază că, în speță, nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței sale, astfel încât cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Fundația "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret" în Dosarul nr. 69/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2-7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2003.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.