Decizia nr. 424/2003

Articolul 2

Instituțiile de învățământ superior de stat, pentru numărul de studenți școlarizați peste cifra de școlarizare aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.

Articolul 3

Instituțiile de învățământ superior particulare, pentru numărul de studenți școlarizați peste cifra de școlarizare, propusă de Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Academică și aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.

Articolul 4

Sumele prevăzute la art. 1-3 se utilizează pentru susținerea investițiilor, activităților de întreținere și de reparare a căminelor studențești.

Articolul 5

Instituțiile de învățământ superior au obligația să calculeze semestrial taxele prevăzute la art. 1-3 și să le vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare expirării semestrului.

Articolul 6

Articolul 7

Metodologia de aplicare a măsurilor stabilite prin prezenta ordonanță de urgență se elaborează de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Finanțelor Publice și se aprobă prin ordin comun al celor două ministere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituția republicată:

- Art. 32 alin. (6): "Autonomia universitară este garantată.";

- Art. 56 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.";

- Art. 73 alin. (3) lit. n): "Prin lege organică se reglementează:[...]

n) organizarea generală a învățământului;";

- Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003. Cu acel prilej Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât "instituirea obligației de plată a taxei de 10% exclusiv de către universitățile particulare creează premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri [...]. Taxa în discuție este stabilită în afara cadrului general al impozitelor și taxelor, întrucât nu este justificată prin nici un fel de prestație a unei autorități publice, contravenind principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, consacrat de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, prin dispozițiile criticate se restrânge și dreptul de proprietate al instituțiilor de învățământ superior particulare, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la protecția proprietății private, precum și ale art. 49, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Ulterior pronunțării acestei decizii, Curtea a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , iar prin

Decizia nr. 281 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că "art. 1 din ordonanță, fiind declarat neconstituțional, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din aceeași ordonanță a rămas fără obiect".

În cauza de față critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul său, are la bază susținerea, pe de o parte, că reglementarea respectivă este de domeniul legii organice și, ca atare, nu putea fi adoptată prin ordonanță de urgență, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat un caz excepțional care să o justifice. Referitor la acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional, o asemenea limitare nefiind însă prevăzută de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență.

Cu privire la afirmația potrivit căreia Guvernul reglementează prin ordonanțe în domeniul rezervat legilor organice, critică raportată la prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. n), în jurisprudența sa Curtea a reținut că limitarea posibilității emiterii de ordonanțe de urgență numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevăzută de Constituție.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 32 alin. (6) din Constituție, deoarece autonomia universitară trebuie să funcționeze într-un cadru legal instituit, conform alin. (5) al aceluiași articol constituțional, potrivit căruia "Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii".

Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

nu contravin nici dispozițiilor art. 56 din Legea fundamentală, republicată, referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât obligația de a vărsa la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1 incumbă atât instituțiilor de învățământ superior de stat, cât și celor particulare. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 3/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni".

Referitor la critica privind înfrângerea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, republicată, conform cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, aceasta nu este întemeiată, întrucât aceste prevederi constituționale au semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe printr-un act normativ inferior ca forță juridică legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor. Interdicția nu privește însă și ordonanțele Guvernului, care se emit în baza dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă, efectele lor fiind aceleași cu cele ale legilor.

În sfârșit, menționăm că asupra constituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul său, Curtea Constituțională s-a pronunțat recent prin

Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 este inadmisibilă, iar în cazul celorlalte dispoziții din ordonanță, excepția este neîntemeiată.

Curtea apreciază că, în speță, nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței sale, astfel încât cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Fundația "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret" în Dosarul nr. 69/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2-7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2003.