Decizia nr. 431/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se prezintă avocat Viorel Dragomir, pentru autoarea excepției, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepției arată că lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât autoarea acesteia nu a motivat-o, încălcând astfel dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.071/2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Magdalena Szabo cu ocazia soluționării unei cereri de amânare a executării pedepsei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate nu sunt corelate cu prevederile

art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 , dispoziții potrivit cărora "asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani". De aici, autoarea excepției deduce că dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ar trebui modificate în sensul

Legii nr. 19/2000 . În fapt, autoarea excepției de neconstituționalitate, condamnată la 2 ani închisoare, beneficiase de o amânare a executării pedepsei până la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că excepția invocată privește o problemă de corelare a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală cu dispozițiile

art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , care poate face obiectul unor propuneri de lege ferenda, dar nu al unei excepții de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă, deoarece nu vizează încălcarea unui text din Constituție, ci corelarea cu o prevedere cuprinsă într-o lege. Se invocă și prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili competența și procedura de judecată, precum și cele ale art. 128, referitoare la stabilirea căilor de atac.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, excepția ca inadmisibilă, deoarece nu intră în atribuțiile Curții Constituționale examinarea concordanței dintre diferitele dispoziții legale, ci numai concordanța cu principiile și normele constituționale. Totodată, în exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri: [...]

b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea".

Autoarea excepției, condamnată la 2 ani închisoare, și care a obținut amânarea executării pedepsei până la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale, consideră că dispozițiile criticate nu sunt corelate cu cele ale

art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 , care prevăd că asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, Curtea observă că, astfel cum rezultă atât din conținutul încheierii de sesizare, cât și din cererea formulată în susținerea excepției, autoarea acesteia nu a indicat în fața instanței de judecată nici o prevedere din Constituție care ar fi încălcată prin dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sunt neconstituționale numai acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege orice sesizare trebuie motivată.

Coroborând aceste texte legale cu dispozițiile art. 144 lit. c), astfel cum au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429 din 23 octombrie 2003, devenite art. 146 lit. d) după republicarea Constituției în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, precum și cu cele ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispoziției legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Așa fiind, nemotivarea excepției de neconstituționalitate și neindicarea de către autorul unei excepții cel puțin a normei constituționale în raport cu care acesta consideră că textul criticat este neconstituțional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar însemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil câtă vreme de esența controlului pe calea excepției de neconstituționalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevăzute de lege.

În sensul celor arătate, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum și prin

Decizia nr. 49 din 23 martie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.

Prin urmare, Curtea urmează să respingă, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată.

În sfârșit, referirea pe care autoarea excepției o face la neconcordanța dintre prevederile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe de o parte, și cele ale

art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 , pe de altă parte, nu are relevanță în cauză, întrucât eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi diferite nu intră sub incidența controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2003.