Decizia nr. 468/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 386/2003 , prin care s-a constatat constituționalitatea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 12.250/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Daniel Avram, inculpat în dosarul menționat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și înșelăciune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispoziția legală criticată contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție referitoare la dreptul la apărare, deoarece procedura de audiere a martorilor în faza de urmărire penală nu este publică și nici contradictorie, participarea la audiere fiind limitată în conformitate cu art. 172 din Codul de procedură penală. Se arată că inculpatul, în faza de urmărire penală, nu este prezent niciodată la administrarea probei, respectiv audierea martorilor, Codul de procedură penală nefăcând nici o referire la existența unui astfel de drept, în consecință acesta nu poate exercita dreptul la apărare prin a pune întrebări și a cere explicații martorilor. Se susține că apărătorul inculpatului poate participa la audierea martorilor în faza de urmărire penală, în condițiile art. 172 din Codul de procedură penală, dar rolul său este limitat, neputând exercita un rol activ, constând în posibilitatea de a cenzura direct proba respectivă, specific procedurii contradictorialității. Se arată că textul criticat ar fi constituțional doar în cazul în care "proba a fost administrată în faza de urmărire penală, în prezența învinuitului, a inculpatului sau a apărătorului acestuia, precum și în cazul în care aceștia au fost înștiințați cu privire la efectuarea audierii".

Exprimându-și opinia asupra excepției, Judecătoria Oradea arată că prevederile criticate sunt neconstituționale, încălcând dreptul la apărare al inculpatului. Se susține că "învinuitul sau inculpatul are dreptul, conform art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, să fie asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă acestuia la cunoștință acest drept. Administrarea probelor în faza de urmărire penală se face de către organele de urmărire penală, iar apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. Când asistența juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezența apărătorului la ascultarea inculpatului". Se arată că din aceste dispoziții legale rezultă posibilitatea ca probele să fie administrate în faza de urmărire penală în lipsa inculpatului sau a apărătorului acestuia, fără a se respecta condițiile de contradictorialitate ale administrării probelor. În această situație citirea declarației de martor în fața instanței, dacă ascultarea martorului nu este posibilă, urmând a se ține seama de aceasta la judecarea cauzei, încalcă dreptul la apărare al inculpatului.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție, este neîntemeiată. Se arată că legea procesual penală română permite audierea martorilor în toate etapele procesuale. Potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, inclusiv la audierea martorilor în cursul urmăririi penale, iar cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul ia cunoștință de declarațiile martorilor și poate cere confruntarea cu aceștia. De aceea, dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat. Procedura instituită de legiuitorul român este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia este permisă folosirea declarațiilor martorilor date anterior judecății, chiar dacă inculpatul nu a asistat la această audiere, cu condiția să fi fost respectate drepturile apărării. Se invocă și jurisprudența Curții Constituționale, anume

Decizia nr. 151/2002 , prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție. Se arată că este în interesul aflării adevărului să se țină seama de declarațiile martorului legal audiat în faza de urmărire penală, aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața judecătorului pentru a da o nouă declarație. Se susține că inculpatul a avut posibilitatea să ia cunoștință de cuprinsul declarației date de martor în cursul urmăririi penale, iar dacă se consideră prejudiciat, poate folosi împotriva hotărârii judecătorești căile de atac prevăzute de lege. Se arată că legea prevede toate garanțiile procesuale pentru realizarea dreptului la apărare al inculpatului, iar dispozițiile criticate nu contravin, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea acestui drept. În acest sens se invocă deciziile nr. 151/2002 și nr. 275/2003 pronunțate de Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși este criticat art. 327 din Codul de procedură penală în întregul său, din motivarea excepției rezultă că această critică vizează doar dispozițiile alin. 3; în consecință, controlul de constituționalitate exercitat în prezenta cauză se va limita la această dispoziție legală, care are următorul conținut: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei".

Autorul excepției susține că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, deoarece lipsesc pe inculpat de dreptul la o confruntare directă cu martorul și de posibilitatea de a-i pune întrebări și de a-i cere explicații.

Examinând această critică de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece dreptul la apărare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziții date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru o nouă declarație. Inculpatul poate cunoaște declarația dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, și prin

Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003. Prin aceste decizii Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a subliniat că este în interesul aflării adevărului citirea și punerea în discuția părților a depoziției date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru a da o nouă declarație.

Atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2003.