Decizia nr. 526/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, coroborate cu dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală raportate la art. 275 alin. (2) din același act normativ
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Daniela Ramona Marițiu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a
Codului de procedură civilă
și a
Codului de procedură penală
al României, coroborate cu dispozițiile
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
raportate la
art. 275 alin. (2)
din același act normativ, excepție ridicată de Gabriel Dănuț Barbir în Dosarul nr. 170/334/2019/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.225D/2019.
2.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autorul excepției prin care acesta solicită pronunțarea unei soluții de admitere. De asemenea, învederează că autorul excepției a depus și copii după diverse hotărâri judecătorești.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care face vorbire despre procesul legislativ al
și despre soluționarea obiecțiilor de neconstituționalitate ce au avut ca obiect dispoziții din acest act normativ. Apreciază ca fiind neconstituționale dispozițiile
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 , care înlătură posibilitatea de a suspenda cauza în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate. Susține că sunt încălcate prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție . Arată că, din perspectiva posibilității suspendării cauzei, există o diferență de reglementare între Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă. Susține că dispozițiile
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
sunt neconstituționale, reprezentând o transpunere a prevederilor
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 . În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
4.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Susține că prin criticile de neconstituționalitate se tinde la modificarea textelor de lege criticate.
5.
Având cuvântul în replică, autorul excepției arată că prin criticile formulate nu urmărește modificarea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
6.
Prin Încheierea din 9 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 170/334/2019/a1, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a
Codului de procedură civilă
și a
Codului de procedură penală
al României, coroborate cu dispozițiile
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
raportate la
art. 275 alin. (2)
din același act normativ, excepție ridicată de Gabriel Dănuț Barbir cu ocazia soluționării unei contestații împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că interdicția suspendării cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate perturbă demersul justițiabilului în sensul demonstrării punctului său de vedere, în condițiile în care o eventuală decizie de admitere pronunțată de către Curtea Constituțională va putea fi folosită cu mare întârziere. Sunt astfel afectate interesele legitime ale persoanei vătămate care a invocat și căreia i s-a admis excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile criticate produc implicit și o discriminare a persoanei vătămate „prin impunerea de absurde cheltuieli judiciare către stat prin abuzul în care se aplică din ce în ce mai des prevederile, de cele mai multe ori răstălmăcite, ale
art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală “.
8.
Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, notele scrise depuse de acesta, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a
Codului de procedură civilă
și a
Codului de procedură penală
al României, coroborate cu dispozițiile
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
raportate la
art. 275 alin. (2)
din același act normativ.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Dispozițiile criticate au următorul conținut:
–
Articolul I
pct. 3 din Legea nr. 177/2010 : „La
articolul 29, alineatul (5)
se abrogă.“;
–
Articolul 367
alin. (9) din Codul de procedură penală : „Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.“;
–
Articolul 275
alin. (2) din Codul de procedură penală : „În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.“
13.
Autorul excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21 alin. (2)
și
(3)
privind accesul liber la justiție și
art. 148 alin. (2)
referitor la integrarea europeană. De asemenea, sunt invocate
art. 6
și
13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenție .
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 , Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, și
Decizia nr. 360 din 23 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019, a reținut, în esență, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecății cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituțională, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării liberului acces la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate - interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal al unor părți litigante, care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea a reținut că, prin adoptarea
Legii nr. 177/2010 , voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de
Constituție
și de lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
15.
Curtea a reținut că, deși nu se mai suspendă cauzele în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, aceasta nu înseamnă că este afectat principiul egalității în drepturi, întrucât, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, acesta nu presupune uniformitate și impune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar pentru situații diferite să existe un tratament diferit.
16.
Tot astfel nu au putut fi primite susținerile referitoare la încălcarea
art. 21 din Legea fundamentală , deoarece prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părților interesate de a se adresa instanțelor judecătorești și de a valorifica în acest cadru toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, așa cum rezultă din chiar conținutul prevederilor criticate, în măsura în care s-a admis o excepție de neconstituționalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri definitive pronunțate, dacă soluția dată s-a întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. În plus, prin continuarea judecății în cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, se dă expresie exigenței constituționale consacrate de
art. 21 alin. (3)
potrivit căreia părțile au dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
17.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală , Curtea reține că, de exemplu, prin
Decizia nr. 814 din 7 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 februarie 2018,
Decizia nr. 449 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 6 noiembrie 2017, și
Decizia nr. 295 din 9 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 6 noiembrie 2020, a constatat, în esență, că dispozițiile criticate reglementează o soluție similară prevederilor
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 , prin care dispozițiile
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevedeau suspendarea de drept a judecării cauzelor până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, au fost abrogate. Curtea, având în vedere similitudinea reglementării, a reținut că jurisprudența referitoare la dispozițiile
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010
este aplicabilă și în privința prevederilor
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală .
18.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală , Curtea reține că, răspunzând unor critici de neconstituționalitate similare, prin
Decizia nr. 746 din 21 noiembrie 2019
și
Decizia nr. 742 din 21 noiembrie 2019 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2020, precum și prin
Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
19.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat, în esență, că cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea și nu împiedică părțile interesate să se adreseze
justiției și să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile constituționale ale
art. 21 . Mai mult, prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, conform
art. 126 alin. (2) din Constituție .
20.
De asemenea, prin
Decizia nr. 254 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iunie 2019, Curtea a statuat că determinarea cheltuielilor se realizează potrivit prevederilor
art. 272-275 din Codul de procedură penală , conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a instanței de judecată. Astfel, în calculul cheltuielilor judiciare, instanțele judecătorești determină cheltuielile avansate de stat și pe cele făcute de părți și de alți subiecți procesuali. Din prima categorie fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probațiune dispuse de organele judiciare și cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În acest context, cheltuielile judiciare avansate de stat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform
art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală , din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul
art. 272
și
273 din Codul de procedură penală . În acest sens,
art. 272 alin. (1) din Codul de procedură penală
reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor
art. 273 alin. (1) din Codul de procedură penală , sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în fața organelor judiciare. Referitor la acestea din urmă,
art. 273 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală
reglementează modul de stabilire a respectivelor sume, martorul, expertul și interpretul care sunt salariați având dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea în fața organului de urmărire penală sau a instanței. Pentru cazul în care persoanele anterior enumerate nu sunt salariate, aceleași dispoziții legale prevăd că martorul care are venit din muncă este îndreptățit să primească o compensare, iar expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în condițiile prevăzute prin dispoziții legale. În cea de-a doua categorie se încadrează cheltuielile făcute de părți și de ceilalți subiecți procesuali în cursul procesului, din proprie inițiativă, cum sunt angajarea unui apărător, depunerea de cereri și memorii și administrarea de mijloace de probă pentru susținerea acțiunii civile, sau pe baza dispozițiilor instanței, cum este deplasarea la sediul organului judiciar pentru audiere. Prin urmare, aceste două categorii de cheltuieli însumează subcategorii determinate de particularitățile fiecărei cauze penale. Valoarea acestora este atestată prin documente justificative sau este determinată numeric pe baza unor criterii legale, cum sunt ordinele și normele metodologice de stabilire a onorariilor cuvenite experților sau interpreților.
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Dănuț Barbir în Dosarul nr. 170/334/2019/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și constată că dispozițiile
art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a
Codului de procedură civilă
și a
Codului de procedură penală
al României, coroborate cu dispozițiile
art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
raportate la
art. 275 alin. (2)
din același act normativ, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.