Decizia nr. 134/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tudorel Florin Sabău în Dosarul nr. 2.172/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, susținând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.172/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Tudorel Florin Sabău, recurent în dosarul menționat.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate care fac referire la militari sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 care garantează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare, de asemenea, la dreptul la un proces echitabil. Se motivează în sensul că textul de lege criticat creează o discriminare pozitivă în favoarea persoanelor care au calitatea de militar sau alte calități, discriminare care nu-și găsește justificarea în cazul infracțiunilor care nu au legătură cu calitatea lor specială.

În fapt, autorul excepției - medic de profesie - s-a adresat cu plângere prealabilă Parchetului Militar Oradea împotriva intimatului Ioan Petrișor, ofițer la o unitate militară din Oradea, pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie. Prin Rezoluția din 25 februarie 2003, Parchetul Teritorial București a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ioan Petrișor. Împotriva acestei rezoluții reclamantul Tudorel Florin Sabău s-a adresat cu plângere Tribunalului Militar Teritorial București, care, prin Sentința nr. 7 din 15 ianuarie 2003, a respins plângerea cu motivarea că "ofițerul a acționat în acest mod, puternic afectat de situația gravă a soției sale care a și decedat ulterior și având convingerea că medicii și personalul medical aferent trebuiau să facă totul pentru atenuarea suferințelor bolnavei, pentru vindecarea ei și nicidecum intenționând să insulte sau să calomnieze pe medic". Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 25 din 3 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de autorul excepției. Nemulțumit și de această soluție, el a declarat recurs, criticând decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în cadrul recursului a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că excepția este nefondată, deoarece stabilirea regulilor procedurale privind sesizarea organelor de urmărire penală și a instanței de judecată este de atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Or, stabilirea unor reguli speciale având în vedere, printre altele, calitatea de militar a făptuitorului nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților, atât timp cât aceste reguli asigură egalitatea cetățenilor în folosirea lor. De asemenea, instanța arată că nu sunt încălcate nici accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele de competență instituite prin art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu îngrădesc liberul acces la justiție, ci reglementează tocmai normele procedurale necesare exercitării acestui drept.

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată în raport cu art. 16 din Constituție, republicată, deoarece militarii și celelalte categorii de persoane arătate în text se află într-o situație deosebită, care justifică reguli speciale de procedură. Nu se poate reține nici încălcarea dreptului la acces liber la justiție și nici a dreptului la un proces echitabil, întrucât acestea nu implică existența mai multor grade de jurisdicție, a mai multor căi de atac și nici a posibilității exercitării acestor căi de atac de către toate părțile din proces.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziții care prevăd că plângerea prealabilă se adresează "organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi județeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1".

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 21 alin. (1) și (2), conform cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece stabilirea unor reguli speciale de competență după calitatea persoanei și a unor reguli de procedură diferite pentru anumite situații nu reprezintă o încălcare, ci o confirmare a principiului egalității, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situații diferite.

Critica conform căreia dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiție, de asemenea, nu poate fi reținută, întrucât prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite. Curtea a statuat în jurisprudența sa că "prevederile înscrise la alin. (2) al art. 21 din Constituție, și anume că nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social".

În ceea ce privește regula instituită prin dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în anumite situații, plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, aceasta este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui reguli procesuale necesare bunei administrări a justiției, cu respectarea ansamblului normelor constituționale.

Curtea mai constată că dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât textul criticat nu oprește părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, o dovadă în acest sens fiind chiar situația autorului excepției care a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, inclusiv apelul, trecând de o instanță militară la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tudorel Florin Sabău în Dosarul nr. 2.172/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2004.