Decizia nr. 225/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 3.956/2003 al Tribunalului Vaslui.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.956/2003, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacău într-o acțiune în anulare a Hotărârii nr. 17 din 18 august 2003 a Adunării generale a acționarilor Societății Comerciale "Rulmenți" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale consacrate în art. 44 alin. (2) și (3), respectiv în art. 136 alin. (1) și (5). În acest sens arată că, prin excepția pe care o instituie

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

de la prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2002

privind valorile mobiliare, serviciile financiare și piețele reglementate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 525/2002 , este redusă substanțial cota de capital social pe care o dețin acționarii minoritari la societățile comerciale care se supun prevederilor

Legii nr. 137/2002 , fapt ce reprezintă "o gravă atingere" a dreptului de proprietate. Astfel, potrivit opiniei sale, prin dispozițiile

art. 116 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2002 , care instituie reguli speciale privind majorarea capitalului social al societăților deținute public, a fost creat cadrul juridic necesar protejării cotelor deținute de acționarii minoritari din capitalul social. Adoptarea ulterioară a textului de lege ce face obiectul excepției, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002 , care completează prevederile

Legii nr. 137/2002 , "nu înseamnă altceva decât o atingere adusă drepturilor acționarilor minoritari (în special o încălcare a dreptului de proprietate asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin), care vor asista la ineficacitatea prevederilor

art. 116 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2002 ". De asemenea, autorul excepției consideră că, urmare a dispozițiilor legale criticate, se creează un "tratament vădit părtinitor și neconstituțional" în favoarea statului, ca acționar majoritar la aceste societăți comerciale.

Tribunalul Vaslui consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și amintește că autorul acesteia a mai invocat, într-o cauză similară și cu aceeași motivație, în fața Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, aceeași excepție, pe care Curtea Constituțională a respins-o prin

Decizia nr. 449/2003 .

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul observă că dispozițiile legale care fac obiectul excepției au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând, prin mai multe decizii ale sale, criticile formulate împotriva acestora. În acest sens amintește

Decizia nr. 350/2003 ,

Decizia nr. 365/2003 ,

Decizia nr. 370/2003 , precum și considerentele

Deciziei nr. 449/2003

și apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței în această materie. Pe de altă parte, învederează că într-o altă cauză autorul excepției a mai invocat în fața Curții Constituționale neconstituționalitatea aceluiași text de lege, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, excepție ce a fost respinsă prin

Decizia nr. 449/2003 . Având în vedere acest din urmă aspect, Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, prin

Decizia nr. 27/1993 , în care s-a statuat că, în cazul în care partea a invocat o excepție, ea nu o poate reitera, fiind contrară puterii lucrului judecat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002. Textul de lege criticat a fost introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 540/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003. Ulterior, același text de lege a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, și are următorul conținut: "Sunt exceptate de la prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2002

privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 525/2002 , cu modificările ulterioare, operațiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 și 22 din prezenta lege, precum și cele efectuate în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2002 , cu modificările și completările ulterioare."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorul excepției invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituție, republicată:

- Art. 44 alin. (2) și (3): "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.";

- Art. 136 alin. (1) și (5): "(1) Proprietatea este publică sau privată. [...]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Examinând excepția, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003,

Decizia nr. 449 din 25 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 7 ianuarie 2004,

Decizia nr. 475 din 9 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004, și

Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Curtea a statuat că prevederile

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

sunt în deplină consonanță cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) și (3), precum și cu cele ale art. 136 alin. (1) și (5). În acest sens a reținut că "prin măsura de majorare a capitalului social nu se realizează un transfer de proprietate, ci cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acționari o dețin în totalul acțiunilor". De asemenea, a observat că textul de lege criticat "nu prevede ocrotirea mai fermă a dreptului de proprietate al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, ci urmărește satisfacerea interesului general al accelerării privatizării societăților comerciale".

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 3.956/2003 al Tribunalului Vaslui.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2004.