Decizia nr. 165/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 165/2013 16 mai 2013 (prevederi anume) privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalen…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina-Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Aurelia Bălan, Elena Bucur și Margareta Irimia în Dosarul nr. 4.566/118/2017 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 201D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 243D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Niculae Gheorghiu și Florin Gheorghiu în Dosarul nr. 4.385/118/2017 al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 243D/2018.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 243D/2018 la Dosarul nr. 201D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 243D/2018 la Dosarul nr. 201D/2018, care este primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată, în acord și cu cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, că textul de lege criticat nu face altceva decât să normativizeze posibilitatea, consacrată, până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , doar pe cale jurisprudențială, de a ataca în instanță refuzul nejustificat al entității învestite cu soluționarea notificării.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin încheierile din 31 ianuarie 2018 și 29 ianuarie 2018, pronunțate în dosarele nr. 4.566/118/2017 și nr. 4.385/118/2017, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobile preluate abuziv, în perioada regimului comunist, ce au constituit obiectul unor notificări nesoluționate de entitatea învestită de lege.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ambele dosare conexate, se susține, în esență, că dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite să se adreseze justiției, în cazul în care entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu emite decizia în termenele prevăzute la
art. 33 din Legea nr. 165/2013 , nu poate fi restricționat prin impunerea unui termen, cum este termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat, mai ales că momentul curgerii acestui termen nu este în mod clar defipt de lege, ci este lăsat la latitudinea entității învestite de lege. În același timp, se mai arată că termenul prevăzut de textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiție, principiul constituțional al statului de drept, precum și dreptul de proprietate, deoarece entitatea învestită de lege are posibilitatea soluționării notificării chiar și după expirarea termenelor instituite prin
art. 33 alin. (1) din lege , ceea ce, în opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, conduce la posibilitatea ca sesizarea instanței de judecată, pentru a se pronunța pe fondul notificării, să se facă doar în termenul de 30 de zile, care curge de la comunicarea deciziei entității învestite de lege, prin urmare după expirarea termenului prevăzut prin textul de lege criticat.
9.
Se mai susține și încălcarea dreptului convențional la un proces echitabil, dată fiind perioada îndelungată de timp în care entitatea învestită de lege nu a soluționat notificarea.
10.
Se mai arată că nerespectarea termenului de 6 luni instituit prin textul de lege criticat, aflat la dispoziția persoanei îndreptățite pentru exercitarea dreptului la acțiune în justiție, este datorată culpei entității învestite de lege cu soluționarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluționare a notificărilor, de la care începe să curgă termenul de 6 luni, în condițiile în care, în cauză, notificarea a fost depusă cu respectarea termenului instituit prin
art. 22 alin. (1)
din acest din urmă act normativ.
11.
Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul recunoaște persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, analizând pe fond notificarea nesoluționată în termen de către entitatea învestită de lege. Se mai apreciază că principul constituțional al accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, respectiv, în speță, aceasta constând în necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la
art. 33 din Legea nr. 165/2013 . Nu se poate vorbi de o situație disproporționată între persoanele care se consideră îndreptățite la restituire, pe de o parte, și instituțiile statului care nu și-au îndeplinit obligațiile referitoare la soluționarea notificării, pe de altă parte, dat fiind faptul că nu întotdeauna aceste entități sunt instituții ale statului, iar termenele instituite de lege au putut fi cunoscute de persoanele interesate, încă de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât acestea au avut în mod efectiv posibilitatea să adopte o conduită corespunzătoare propriilor interese, în limitele stabilite prin lege. Mai mult, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în
Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat asupra necesității implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, termene care trebuie să constituie garanții ale celerității procedurii, iar nu obstacole ale finalizării sale. De asemenea, se apreciază că nu este încălcat dreptul constituțional sau convențional de proprietate, dat fiind faptul că, atâta vreme cât o instanță de judecată nu a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, existența dreptului pretins, nu se poate vorbi de un „bun actual“.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
13.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluționarea notificărilor, respectiv pentru sesizarea instanței de judecată, în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la
art. 33 ș i
art. 34 din Legea nr. 165/2013 , nu se aduce atingere principiilor constituționale invocate. Se mai apreciază că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze notificarea. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la
art. 33,
termene pe care
le acordă entităților învestite, în vederea soluționării notificărilor. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa, atât timp cât acesta nu este suprimat printr-un act administrativ sau al instanței de judecată. Mai mult, în temeiul
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție , atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora:
–
Articolul 35
alin. (2):
„(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“
17.
În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 -
Statul român,
art. 11 alin. (1)
referitoare la îndeplinirea de către statul român a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte,
art. 21 -
Accesul liber la justiție,
art. 44 -
Dreptul de proprietate privată și
art. 52 alin. (1)
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, este invocat
art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și
art. 1 - Protecția proprietății, cuprins în Primul Protocol
adițional la
Convenție.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în speța dedusă soluționării instanței de judecată, autoarele excepției au solicitat instanței să constate calitatea lor de persoană îndreptățită și să dispună măsuri reparatorii, în temeiul
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care acordă persoanelor îndreptățite posibilitatea de a se adresa justiției, în cazul în care entitatea învestită de lege nu soluționează notificarea în termenele prevăzute de lege în acest scop. Prin întâmpinarea depusă, pârâta Primăria Municipiului Constanța a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, având în vedere că termenul de 6 luni, în care putea fi exercitat dreptul la acțiune, în temeiul textului de lege criticat, s-a împlinit la data de 1 iulie 2016.
19.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
stabilesc termenul în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată lipsa emiterii de către entitatea învestită de lege a deciziei privitoare la imobilul revendicat, și anume 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În acest sens, prevederile
art. 33 din Legea nr. 165/2013
instituie termene de 12, 24 și 36 de luni, în sarcina entităților învestite de lege, pentru a soluționa cererile de restituire formulate în temeiul legilor reparatorii, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și pentru a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.
20.
Așadar, potrivit prevederilor exprese ale textului de lege criticat, termenul de 6 luni instituit pentru exercitarea acțiunii în justiție curge de la data expirării termenelor prevăzute pentru soluționarea notificărilor, dată de la care persoana îndreptățită se poate adresa instanței de judecată, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Prin urmare, contrar susținerilor autoarelor excepției, după expirarea termenelor instituite de lege pentru soluționarea notificărilor, persoana care se consideră îndreptățită nu trebuie să aștepte emiterea deciziei de admitere sau de respingere a acestora, ci se poate adresa justiției pentru soluționarea pe fond a notificării.
21.
În motivarea excepției se mai susține că perioada îndelungată de timp care a trecut de la depunerea notificării la entitatea învestită de lege, nesoluționată la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, dată fiind și culpa entității învestite de lege cu soluționarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluționare a notificărilor, de la care începe să curgă termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de acțiune în justiție.
22.
În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că prin
Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, a statuat că stabilirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la
expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de
art. 35 alin. (2) din aceeași lege
(când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită să acționeze împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept - subiectiv ori procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu,
Decizia nr. 201 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau
Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile
Legii nr. 165/2013 , a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție.
23.
De asemenea, prin
Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că, până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul
Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a
și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României .
24.
Totodată, prin
Decizia nr. 113 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la
art. 33 ș i art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale.
25.
Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
26.
În ceea ce privește susținerile referitoare la culpa entităților învestite de lege, în ipoteza în care acestea nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, astfel încât persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluționarea notificărilor la nivelul fiecărei entități, respectiv de 12 luni [ art. 33 alin. (1) lit. a) ], 24 de luni [ art. 33 alin. (1) lit. b) ] sau 36 de luni [ art. 33 alin. (1) lit. c) ], în funcție de care se calculează termenul de 6 luni în care poate fi exercitat dreptul la acțiune, Curtea reține că acestea nu reprezintă veritabile motive de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea, de la caz la caz, asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități, a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, astfel încât stabilirea acesteia intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar
Constituției .
27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurelia Bălan, Elena Bucur și Margareta Irimia, precum și de Niculae Gheorghiu și Florin Gheorghiu în dosarele nr. 4.566/118/2017 și nr. 4.385/118/2017 ale Tribunalului Constanța - Secția I civilă și constată că prevederile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.