Decizia nr. 10/2019

Articolul 4

lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005

nu a suferit o modificare corespunzătoare, astfel că textul prevede în continuare cerința unei vechimi de cel puțin 25 de ani realizate numai în funcția de judecător sau de procuror, cu observația că această hotărâre a Guvernului cuprinde normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 303/2004 , act cu valoare inferioară.

25.

Eliminarea legislativă a adverbului „numai“ ar putea duce la concluzia că, și în ipoteza reglementată de

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la calculul vechimii în magistratură se vor lua în considerare și perioadele în care petentul a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

26.

Un argument în plus în acest sens rezultă și din analiza

alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 , care în prima teză se referă la o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror etc., în timp ce teza a doua o asimilează acestor funcții și pe cea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

27.

Prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că „nu există niciun motiv și niciun argument rațional ca în ipoteza pensionării la împlinirea vârstei de 60 de ani, reglementată de

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să nu se includă, în calculul vechimii de 25 de ani, activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, similar cu ipoteza prevăzută în

art. 82 alin. (2)

din lege, deja reglementată ca ipoteză de excepție și pentru care se acceptă, fără echivoc, adiționarea, în calculul vechimii de 25 de ani, a perioadelor desfășurate în respectivele activități“.

28.

Singura diferență dintre ipoteza analizată prin decizia menționată și cea din speța de față este faptul că solicitantul a împlinit vârsta de 60 de ani ulterior pierderii calității de judecător. Mai mult, textul

alin. (5)

face trimitere la condițiile de vechime în funcție prevăzute de

alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

29.

Totodată,

alin. (5)

face trimitere și la

alin. (3)

al aceluiași text de lege, care (deși vizează o altă ipoteză decât cea din speță) se referă la noțiunea de „vechime în magistratură“, definită de

art. 86 din Legea nr. 303/2004 , care include, la rândul său, în calculul vechimii, perioadele în care persoana a lucrat ca avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

30.

Argumentele contrare se întemeiază pe o interpretare restrictivă a textului

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , cerută de scopul reglementării unei pensii speciale pentru această categorie. Câtă vreme legiuitorul a intenționat să aplice un tratament egal și foștilor judecători și procurori, care nu mai îndeplinesc aceste funcții la data împlinirii vârstei de 60 de ani, este echitabil ca aceștia să îndeplinească condiția minimă de vechime doar în funcțiile enumerate de

art. 82 alin. (5)

din lege, pentru a nu genera posibilitatea unor abuzuri.

31.

Interpretarea se întemeiază și pe faptul că, deși

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

face trimitere la

alin. (1)

și

(3) , ulterior menționează expres că solicitantul trebuie să facă dovada condițiilor de vechime [de la

alin. (1)

sau

(3)]

„în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar, notar de stat sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi“. Prin enumerarea acestor funcții ar rezulta, astfel, că trimiterea se referă exclusiv la perioadă, altfel textul fiind redundant.

VI.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

32.

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, datele comunicate de instanțele naționale au relevat că la nivelul curților de apel Suceava, Timișoara, Oradea și Galați nu s-a identificat practică judiciară.

33.

De asemenea, nu a fost identificată practică judiciară nici la nivelul curților de apel Constanța, Ploiești, Bacău și Alba Iulia. Opiniile teoretice exprimate de colectivele de judecători de la instanțele aflate în circumscripția teritorială a acestor curți de apel au fost diferite, după cum urmează: Un punct de vedere a fost în sensul primei variante din întrebarea adresată de instanța de sesizare, respectiv că

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

cuprinde o dispoziție imperativă, referindu-se strict la vechimea în funcția de judecător sau procuror, în timp ce un alt punct de vedere a fost în sensul celei de-a doua variante din întrebare, respectiv că, pentru acordarea pensiei de serviciu în baza

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime trebuie avută în vedere și vechimea în altă funcție de specialitate juridică asimilată pentru stabilirea vechimii în magistratură, în conformitate cu

art. 82 alin. (1)

din lege.

34.

Hotărârile judecătorești transmise de Curtea de Apel Iași vizează un litigiu ocazionat de pensionarea în condițiile

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

a unui procuror aflat în funcție, respectiv o decizie care se referă la modalitatea de aplicare a dispozițiilor

art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind majorarea pensiei de serviciu, ce a făcut obiectul interpretării prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

35.

Curtea de Apel Pitești a comunicat că practica judiciară identificată la nivelul instanțelor judecătorești din circumscripția sa teritorială a fost în sensul că se consideră vechime în magistratură și perioada în care o persoană a exercitat funcția de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau altă funcție de specialitate juridică în cadrul organelor administrației publice. A transmis o sentință rămasă definitivă ce privește o cauză în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

de către un judecător aflat în funcție.

36.

Curtea de Apel Târgu Mureș a transmis hotărârile judecătorești pronunțate într-o cauză ce nu prezintă relevanță pentru chestiunea de drept analizată.

37.

Curtea de Apel Cluj a identificat un singur dosar soluționat definitiv, prin Decizia civilă nr. 305/A din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.898/112/2017, prin care s-a apreciat că nu este fondată cererea reclamantului, fost judecător, care a solicitat acordarea pensiei de serviciu fără a îndeplini condiția de vechime minimă, realizată doar în funcțiile cuprinse în

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 . În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, faptul că acordarea, în temeiul dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , a pensiei de serviciu, pentru persoanele care la data pensionării au o altă ocupație, este condiționată de îndeplinirea condiției de vechime cerute de norma invocată de cel puțin 25 de ani [ alin. (1) ] sau între 20 și 25 de ani [ alin. (3) ] doar în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

De asemenea, s-a reținut că vechimea în profesia de avocat nu poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii necesare acordării pensiei de serviciu în temeiul

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , deoarece condiția de vechime în anumite funcții, care nu o cuprind pe cea de avocat, reprezintă voința clară a legiuitorului ce rezultă din cuprinsul

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 .

38.

Curtea de Apel Craiova a înaintat două hotărâri definitive (Decizia nr. 2.922 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.348/95/2018, și Decizia nr. 604 din 22 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.623/101/2017) prin care s-a reținut că, „în situația prevăzută la

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , persoanei nu i se solicită o anumită ocupație la data pensionării, ci doar o vechime de 20-25 de ani în funcția de judecător sau procuror și vârsta legală de 60 de ani. Sub acest aspect, legiuitorul a avut în vedere vechimea în funcția de judecător sau procuror, și nu vechimea în magistratură, care include și funcțiile asimilate potrivit

art. 86 “.

39.

Practica judiciară identificată la nivelul Curții de Apel Brașov (Sentința nr. 1.992 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.745/62/2017, rămasă definitivă prin respingerea apelului; Decizia nr. 938 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 3.808/62/2015; Decizia nr. 477 din 28 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 2.178/62/2015; Decizia nr. 2.077 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 5.138/62/2016) și al Curții de Apel București (Decizia nr. 4.929 din 13 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 44.118/3/2016, și Decizia nr. 4.768 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.728/3/2018) este în sensul că dispozițiile de excepție ale

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , care conferă drept de pensie de serviciu persoanelor care la data pensionării au o altă ocupație, nu fac trimitere la prevederile

art. 86 , ci exclusiv la cele ale

art. 82 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 303/2004 . S-a reținut că textul

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , care reglementează o situație de excepție și este de strictă interpretare și aplicare, are în vedere expres și limitativ condițiile de vechime (25 de ani sau, după caz, între 20 și 25 de ani) realizate de destinatarii normei în funcțiile enumerate explicit.

40.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 2.908/C/4.397/III-5/2018 din 21 decembrie 2018, a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VII.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Constituționale

41.

Analizând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 29 octombrie 2015, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.622/1/2015 și s-a stabilit că majorarea prevăzută de dispozițiile

art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depășește vechimea minimă de 25 de ani, se aplică în condițiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca și pentru vechimea ce depășește această limită se au în vedere și perioadele desfășurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activitățile și funcțiile conexe celor de judecător și procuror, expres prevăzute de

art. 82 alin. (1)

și

alin. (2)

din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum și în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

42.

De asemenea, a fost identificată

Decizia nr. 70 din 16 octombrie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 27 noiembrie 2017, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 5.412/118/2016 și s-a stabilit că majorarea pensiei de serviciu, prevăzută de

art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 , cu 1% din baza de calcul prevăzută de

alin. (1)

din același text legal pentru fiecare an ce depășește vechimea în magistratură, nu se aplică și în considerarea perioadei în care titularul pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat după data eliberării din funcție și obținerea pensiei de serviciu și nu pot reprezenta temei al recalculării acestei pensii, potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 , raportat la

art. 107 alin. (4)

și

(5) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

43.

Prin

Decizia Curții Constituționale nr. 262 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 mai 2016, s-au reținut următoarele: „Analizând prevederile

art. 82 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 303/2004 , Curtea reține că legiuitorul a instituit posibilitatea ca persoanele enumerate (judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi) să se pensioneze la cerere, la împlinirea vârstei de 60 de ani sau înainte de această dată, beneficiind de pensia de serviciu, dacă au o vechime în aceste funcții de cel puțin 25 de ani. Prin urmare, perioada apreciată de legiuitor ca fiind rezonabilă pentru beneficiul pensiei de serviciu este stabilită, ca regulă generală, la 25 de ani vechime în magistratură, aceasta fiind calificată drept «vechime integrală în magistratură». Legiuitorul a prevăzut, la

alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 , o singură derogare de la această regulă, constând în acordarea pensiei de serviciu și judecătorilor și procurorilor care au împlinit 60 de ani și au o vechime în magistratură cuprinsă între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la

alin. (1) al art. 82 , pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură. Referitor la dispozițiile

art. 82 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 303/2004 , analizate prin raportare la

art. 16 din Constituție , Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 10 decembrie 2013, și prin

Decizia nr. 501 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, reținând, referitor la condițiile legale generale pentru acordarea pensiei de serviciu, reglementate de

art. 82

din legea criticată, că acestea au caracter cumulativ și sunt următoarele: existența raportului de serviciu dintre persoana în cauză și una dintre instituțiile proprii sistemului judiciar sau asimilat, iar acest raport de serviciu să aibă o anumită întindere în timp, reglementată la cel puțin 25 de ani. Fiecare dintre aceste cerințe are caracter sine qua non, lipsa oricăreia dintre ele determinând imposibilitatea obținerii pensiei de serviciu. Curtea a mai reținut că legiuitorul a reglementat, la

art. 82 din Legea nr. 303/2004 , condițiile în care judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi pot beneficia de pensia de serviciu. La acordarea acestui beneficiu, legiuitorul a avut în vedere importanța pentru societate a activității desfășurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate și răspundere, precum și de incompatibilități și interdicții specifice“ (paragrafele 37-38).

44.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, prin

Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007, și prin

Decizia nr. 501 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015.

45.

Prin această din urmă decizie, Curtea Constituțională, examinând constituționalitatea dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

din perspectiva

art. 16 din Constituție , a reținut, la paragraful 16, că „pensia de serviciu pentru magistrați a fost reglementată inițial de

art. 81^5 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 13 august 1992, introdus prin

art. I pct. 40 din Legea nr. 142/1997

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, care în urma republicării

Legii nr. 92/1992

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997 a devenit art. 103 din acest act normativ. Cu privire la pensia de serviciu a magistraților, Curtea a statuat că aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură. Conform reglementărilor menționate, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraților care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).“

46.

În aceeași decizie, la paragraful 23, Curtea Constituțională a reținut că: „acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare numai acelora care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură nu poate conduce la constatarea unor discriminări - sub aspectul cuantumului pensiei - între persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat o perioadă mai mică de 25 ani (care nu beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu) și persoanele care au îndeplinit această funcție cel puțin 25 ani (și care, dacă îndeplinesc și celelalte condiții, beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu). Condiția de a exercita profesia de magistrat o perioadă determinată este legitimată de necesitatea reglementării unei perioade de timp relevante și suficiente în vederea atingerii scopului legitim urmărit de legiuitor. La acordarea acestui beneficiu, legiuitorul a avut în vedere importanța pentru societate a activității desfășurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate și răspundere, precum și de incompatibilități și interdicții specifice. Prin determinarea acestei perioade, legiuitorul a intenționat, pe de o parte, să recompenseze stabilitatea persoanelor în munca desfășurată în acest domeniu, dar și, pe de altă parte, să încurajeze și să obțină, în cadrul sistemului judiciar, stabilitatea personalului angajat, pentru ca, în final, actul de justiție să se realizeze în condiții cât mai bune. Statul este, astfel, interesat și implicat, sub aspect financiar, în formarea personalului de specialitate și continua sa pregătire profesională, în scopul asigurării unui înalt nivel de competență a celor angajați spre a servi justiției și formării magistraților. Sub acest aspect, pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care și-au dedicat, integral sau cea mai mare parte din viața lor profesională, justiției (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013 , anterior menționată).“

47.

Anterior, prin

Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005 , Curtea Constituțională a statuat în sensul că: „Persoanele care se pensionează din funcția de judecător sau de procuror, rămânând în această funcție până la îndeplinirea tuturor condițiilor de pensionare, cele care, deși au trecut într-o altă activitate, au în funcția de judecător sau de procuror o vechime de 20 de ani sau chiar de 25 de ani se află, în mod evident, întro situație diferită față de persoanele care la data îndeplinirii condițiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcții, iar în funcția de judecător sau procuror nu au realizat o vechime de cel puțin 25 sau 20 de ani. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, concordantă și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări.“

VIII.

Raportul asupra chestiunii de drept

48.

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile

art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă , opinia judecătorilor-raportori asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate a fost că, pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcțiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile

alin. (1)

al aceluiași articol privește perioada de cel puțin 25 de ani.

IX.

Înalta Curte de Casație și Justiție

49.

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

A.

Asupra admisibilității sesizării

50.

Conform

art. 519 din Codul de procedură civilă , pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate, care trebuie să fie întrunite cumulativ:

–

existența unei cauze în curs de judecată;

–

judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

–

ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;

–

chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

51.

În doctrină, acestea au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală; să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății este necesară declanșarea procedurii prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă

prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

52.

Verificându-se întrunirea acestor condiții, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a curții de apel învestite în ultimă instanță, conform dispozițiilor

art. 10 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 554/2004 , iar chestiunea de drept a cărei lămurire se cere nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

53.

Cu referire la condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că

art. 519 din Codul de procedură civilă

nu definește noțiunea de „chestiune de drept“.

54.

În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în

art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“.

55.

Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.

56.

În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și deci aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.

57.

Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare.

58.

Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, iar chestiunea de drept să conducă la dezlegarea în fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății.

59.

Chestiunea de drept a cărei dezlegare de principiu s-a solicitat a fost enunțată de instanța de trimitere astfel: „Dacă pentru acordarea pensiei de serviciu în baza

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcția de judecător și procuror, conform prevederilor

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005

sau poate fi avută în vedere în acest scop și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu

art. 82 alin. (1),

astfel cum a fost interpretat prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26 din 21 septembrie 2015 ,

art. 82 alin. (2)

și

art. 86 din Legea nr. 303/2004 .“

60.

Din perspectiva aplicării în timp a legii civile, se impune mențiunea că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 13 februarie 2018, iar hotărârea judecătorească de primă instanță a fost pronunțată la data de 23 martie 2018, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, cu modificările și completările ulterioare

(Legea nr. 242/2018) .

61.

Instanța de trimitere a indicat normele de drept substanțial a căror interpretare o solicită în forma în vigoare la data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție. Însă, pentru a determina legea aplicabilă, trebuie avut în vedere că raportul juridic concret din cauză s-a constituit sub imperiul prevederilor

Legii nr. 303/2004 , în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin

Legea nr. 242/2018 , prin adresarea de către reclamant a unei cereri fostului său angajator, Tribunalul Constanța, pentru eliberarea adeverinței-tip care să ateste îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei de serviciu și exprimarea de către tribunal a refuzului de a elibera respectiva adeverință.

62.

Prin urmare, rezultă că, în temeiul

art. 6 alin. (2) din Codul civil , este aplicabilă Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data sesizării Tribunalului Constanța, respectiv 13 februarie 2018, anterioară modificărilor și completărilor aduse prin

Legea nr. 242/2018 .

63.

Este de remarcat, totodată, că această clarificare din perspectiva aplicării legii civile în timp este o chestiune formală, de acuratețe juridică, însă nu esențială în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept, dat fiind modul în care modificările și completările aduse prin

Legea nr. 242/2018

afectează conținutul

art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

64.

Astfel,

Legea nr. 242/2018 , la

alin. (1) al art. 82 , îi adaugă la categoriile de beneficiari ai prevederilor acestui alineat pe magistrații-asistenți ai Curții Constituționale; la

alin. (2)

se adaugă la categorii ca și la

alin. (1),

precum și la funcțiile utile pentru stabilirea vechimii integrale în magistratură funcția de judecător la Curtea Constituțională, iar la

alin. (5)

al aceluiași articol se adaugă în categoria funcțiilor utile cea de notar de stat, funcție înlăturată ulterior prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019

privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și

Legii nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 ).

65.

De asemenea, modificările aduse

art. 86 din Legea nr. 303/2004

prin

Legea nr. 242/2018

vizează categoriile de persoane care pot beneficia de prevederile

art. 82 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 303/2004 .

66.

Prin urmare, problema de drept ce se solicită a fi dezlegată privește interpretarea dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , în corelare cu

alin. (1)

și

(2)

din același text de lege, cu

art. 86 din Legea nr. 303/2004

și cu

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 .

67.

În speță, reclamantul, în prezent avocat, a solicitat, ulterior împlinirii vârstei de 60 de ani, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu în calitate de fost judecător.

68.

În motivarea acestei cereri, reclamantul a susținut că, la data eliberării din motive neimputabile din funcția de judecător - 1 septembrie 2000, avea o vechime totală în magistratură de 25 de ani și 16 zile, prin cumularea perioadei în care a deținut funcțiile de jurisconsult, consilier juridic și consilier juridic principal (15 august 1975 - 30 octombrie 1990) cu cea în care a exercitat funcția de judecător (1 noiembrie 1990 - 1 septembrie 2000). A menționat că după eliberarea din funcția de judecător a devenit avocat, dar nu solicită a fi avută în vedere la soluționarea cererii perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2000.

69.

În drept, a invocat dispozițiile

art. 86

și

art. 82 din Legea nr. 303/2004 ; a menționat că nu se află în situația reglementată de

art. 83^2

din același act normativ, în sensul că nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

70.

De asemenea, reclamantul a susținut că, ulterior modificărilor aduse

Legii nr. 303/2004 , prin

Legea nr. 97/2008 , dispozițiile

art. 4 lit. d) cuprinse în Normele metodologice

emise în aplicarea

Legii nr. 303/2004 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 , care impun condiția vechimii de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător sau procuror, nu pot fundamenta soluția de respingere a cererii, deoarece contravin prevederilor din lege, act normativ cu forță superioară.

71.

Tribunalul a respins cererea de chemare în judecată, reținând, în esență, că refuzul de eliberare a adeverinței care să ateste îndeplinirea de către reclamant a condițiilor pentru acordarea pensiei de serviciu nu este unul nejustificat, nefiind îndeplinită condiția vechimii cumulate, de 20 până la 25 de ani în magistratură, în sensul dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

72.

A mai reținut tribunalul că

art. 86

din acest act normativ face trimitere la ceea ce poate constitui vechime în magistratură, iar nu la posibilitatea de a solicita adeverința necesară pentru a beneficia de pensia de magistrat.

73.

Prin recursul exercitat împotriva sentinței pronunțate de tribunal, recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate interpretarea și aplicarea următoarelor dispoziții legale:

art. 82 alin. (1),

(3)

și

(5) din Legea nr. 303/2004 ,

art. 86

din același act normativ și

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 .

74.

Curtea de apel a apreciat că, întrucât prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ipoteza vizată de

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , a fost asimilată vechimii în funcție perioada în care persoana a desfășurat activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, similar celei prevăzute de

alin. (2) , există o problemă de interpretare a dispozițiilor

art. 82 alin. (5)

din același act normativ, în contextul în care acest din urmă text face trimitere la

alin. (1)

și

(3) .

75.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reține că sediul materiei pentru acordarea pensiei de serviciu îl reprezintă dispozițiile

art. 82 din Legea nr. 303/2004 , articol care este structurat după cum urmează: situația persoanelor care la momentul solicitării pensiei de serviciu sunt în funcție [ alin. (1)-(4) ] și situația persoanelor care la momentul solicitării acordării pensiei de serviciu nu sunt în funcție [ alin. (5) ].

(i)

În cadrul primei categorii - persoane aflate în funcție - se distinge norma care instituie condițiile generale de acordare a pensiei de serviciu -

alin. (1)

- și anume: vârsta (minimum 60 de ani) și exercitarea pe o perioadă de minimum 25 de ani a funcției de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. În jurisprudență, vechimea de 25 de ani a fost calificată drept „vechime integrală în magistratură“.

Potrivit

Deciziei nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în calculul vechimii de 25 de ani prevăzute de

82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

se include și activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

De la aceste condiții generale sunt prevăzute două situații derogatorii.

Astfel,

alin. (2) al art. 82

derogă de la condiția minimă de vârstă de 60 de ani, atunci când este acumulată o vechime în funcțiile expres menționate de cel puțin 25 de ani, iar

alin. (3)

instituie, pentru judecători și procurori, o derogare de la numărul de ani necesari pentru îndeplinirea condiției de vechime, în sensul că pot beneficia de pensie de serviciu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, dacă au o „vechime în magistratură“ între 20 de ani și 25 de ani.

Dacă

alin. (2)

nu prevede nicio condiționare legată de vârstă,

alin. (3)

permite acordarea pensiei de serviciu judecătorilor și procurorilor care, la împlinirea vârstei de 60 de ani, au o vechime în magistratură de minimum 20 de ani.

Situația de excepție prevăzută de

alin. (3)

prevede o micșorare a cuantumului pensiei de serviciu cu 1% din baza de calcul prevăzută de

alin. (1) , pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură.

În sfârșit, la

alin. (4) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 , legiuitorul a prevăzut, în mod simetric cu

alin. (3) , o creștere a cuantumului pensiei de serviciu, cu același procent, calculată din aceeași bază de calcul, pentru fiecare an care depășește „vechimea în magistratură prevăzută de

alin. (1)

și

(2) “, fără depășirea bazei de calcul.

(ii)

Situația persoanelor care, la momentul solicitării acordării pensiei de serviciu, nu mai sunt în funcție este reglementată de

alin. (5) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 , care prevede următoarele: „Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la

alin. (1)

și

(3)

în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile.“ Așadar,

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

prevede, pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu, îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă (începând cu împlinirea vârstei de 60 de ani) și de vechime în funcție.

Ca și în situația reglementată de

alin. (1)

din același text legal, vechimea în funcție are două componente: 1) numărul de ani - 25 sau între 20 și 25 de ani și 2) funcția/funcțiile deținută/ deținute de solicitant.

76.

Cu prilejul examinării condițiilor de admisibilitate a sesizării, instanța de trimitere a arătat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 82 alin. (1),

(2) ,

(3)

și

(5)

raportat la

art. 86 din Legea nr. 303/2004

și la

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 , texte pe care le-a considerat imprecise, în sensul că folosesc termeni diferiți pentru definirea acelorași situații, iar unele nu se coroborează.

77.

Prima teză a sesizării are următorul conținut: „Dacă pentru acordarea pensiei de serviciu în baza

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcția de judecător și procuror, conform prevederilor

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005

(...)“.

78.

Dispozițiile

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005

prevăd că: „Beneficiază de pensie de serviciu persoanele care: (...) la data solicitării pensiei de serviciu nu au calitatea de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, dar care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: au o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în funcția de judecător sau de procuror, iar eliberarea din funcție a fost din motive neimputabile acestora, potrivit

art. 82 alin. (5)

și (6) din lege.“

79.

La data adoptării acestei norme,

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

avea următorul conținut: „Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la

alin. (1)

și

(3)

numai în funcția de judecător sau procuror beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecător sau procuror în funcție în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.“

80.

Prin urmare, la momentul adoptării lor, Normele metodologice erau în deplină concordanță cu prevederile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , care, ulterior, au fost modificate în mai multe rânduri; Normele metodologice nu au fost actualizate.

81.

Prima instanță nu a reținut ca temei de drept, pentru argumentarea respingerii cererii de chemare în judecată, incidența prevederilor

art. 4 lit. d) din Normele metodologice ; motivele respingerii cererii au fost circumscrise exclusiv dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

82.

De altfel, nu au fost identificate hotărâri judecătorești din care să rezulte că cererea de acordare a pensiei de serviciu, formulată în condițiile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , a fost respinsă în temeiul

art. 4 lit. d) din Normele metodologice .

83.

Distinct de împrejurarea că prima instanță nu a statuat asupra actualității reglementării cuprinse în

art. 4 lit. d) din Normele metodologice

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că operațiunea juridică de coroborare a prevederilor menționate cu cele ale

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

este în mod evident lipsită de dificultate, nefiind susceptibilă de declanșarea unui mecanism de unificare a practicii judiciare.

84.

Prin urmare, examinarea concursului dintre o lege organică și normele metodologice date în aplicarea acelei legi, cuprinse într-o hotărâre a Guvernului, este o operațiune juridică uzuală, care nu poate să dea naștere vreunui dubiu de interpretare.

85.

Din această perspectivă, prima teză a sesizării nu îndeplinește condiția de admisibilitate care impune existența unei chestiuni de drept care implică un grad sporit de dificultate, cerință subsumată scopului acestui mecanism de asigurare a unei practici judiciare unitare.

86.

A doua teză a sesizării are următorul conținut: „Dacă pentru acordarea pensiei de serviciu în baza

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime (...) poate fi avută în vedere în acest scop și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu

art. 82 alin. (1),

astfel cum a fost interpretat prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26 din 21 septembrie 2015 ,

art. 82 alin. (2)

și

art. 86 din Legea nr. 303/2004 .“

87.

În opinia instanței de trimitere, un argument în susținerea condițiilor de admisibilitate a sesizării este acela că, prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că „nu există niciun motiv și niciun argument rațional ca în ipoteza pensionării la împlinirea vârstei de 60 de ani, reglementată de

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să nu se includă, în calculul vechimii de 25 de ani, activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, similar cu ipoteza prevăzută în

art. 82 alin. (2)

din lege, deja reglementată ca ipoteză de excepție și pentru care se acceptă, fără echivoc, adiționarea, în calculul vechimii de 25 de ani, a perioadelor desfășurate în respectivele activități“.

88.

S-a susținut că singura diferență dintre ipoteza analizată prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015

și cea din speța de față este faptul că solicitantul a împlinit vârsta de 60 de ani ulterior pierderii calității de judecător; textul

alin. (5)

face trimitere la condițiile de vechime în funcție prevăzute de

alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 . Totodată,

alin. (5)

face trimitere și la

alin. (3) , care, deși vizează altă ipoteză decât cea din speță, vorbește de „vechimea în magistratură“, definită de

art. 86

din lege, care, la rândul său, include în calculul vechimii perioadele în care persoana a lucrat ca avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

89.

Sub un prim aspect se reține că

art. 86 din Legea nr. 303/2004 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 242/2018 , avea următorul conținut: „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1)

sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1) , precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.“

90.

După modificările aduse prin

Legea nr. 242/2018 , dispozițiile

art. 86 din Legea nr. 303/2004

prevăd următoarele:

(1)

Constituie vechime în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la

art. 82 alin. (1)

și

(2) , perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1)

sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1) , magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat.

(2)

Constituie vechime, în sensul prezentei legi, perioada în care o persoană a exercitat funcția de notar de stat, această vechime aplicându-se persoanelor prevăzute la

art. 82 alin. (1)-(5) , precum și foștilor notari de stat, chiar dacă la data pensionării au altă ocupație.“ Alin. (2) al art. 86 din Legea nr. 303/2004

a fost abrogat prin

art. 13 pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 .

91.

Articolul 82

din Legea nr. 303/2004 , ca urmare a modificărilor pe care le-a cunoscut, cuprinde o terminologie care, aparent, este susceptibilă să creeze confuzie, în sensul că în

alin. (1) ,

(2)

și

(5)

se regăsește expresia vechime în funcții, iar în

alin. (3)

și

(4)

noțiunea de vechime integrală în magistratură, respectiv vechime în magistratură prevăzută la

alin. (1)

și

(2) .

92.

Este de menționat că

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

a fost modificat prin

Legea nr. 242/2018

în sensul că: „ (3)

De pensia de serviciu prevăzută la

alin. (1)

beneficiază, la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și judecătorii și magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională cu o vechime între 20 și 25 de ani numai în aceste funcții, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la

alin. (1) , pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în aceste funcții.“

93.

Însă forma modificată a

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

va intra în vigoare, potrivit

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

și

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției

(Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018) , începând cu data de 1 ianuarie 2020.

94.

Pe cale de consecință, în prezent,

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

subzistă în forma care prevede că: „ (3)

De pensia de serviciu prevăzută la

alin. (1)

beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la

alin. (1) , pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură.“

95.

Așa cum se observă, noțiunea utilizată de dispoziția legală examinată nu este vechime în magistratură, ci vechime integrală în magistratură, concept care, în practica judiciară și în jurisprudența Curții Constituționale, anterioare modificărilor aduse prin

Legea nr. 242/2018 , reprezintă perioada apreciată de legiuitor ca fiind rezonabilă pentru beneficiul pensiei de serviciu, respectiv 25 de ani.

96.

Or, sediul materiei pentru acordarea pensiei de serviciu este

art. 82 din Legea nr. 303/2004 , care operează cu noțiunea de vechime în funcții.

97.

În

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , paragrafele 51-53, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că: „51.(...) în prezent, ca urmare a redactării diferite a

art. 82 alin. (1)

și

(2)

din lege, trimiterea din alin. (4) al aceluiași articol la conceptul de vechime în magistratură la care se referă

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, nu mai are temei normativ, fiind vorba de o simplă necorelare legislativă, căci textul citat nu mai face referire la conceptul de «vechime în magistratură», ci la noțiunea de «vechime în funcții».

52.

Interpretarea rațională și sistematică a prevederilor

art. 82 din Legea nr. 303/2004

în actuala sa formulare și față de succesiunea alineatelor sale impune acceptarea că trimiterea operată prin alin. (4) al acestui articol se face la vechimea în funcțiile expres și limitativ menționate în primele două alineate ale

art. 82 din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce exclude incidența sau orice posibilă raportare la prevederile

art. 86

din aceeași lege.

53.

Cu referire la această din urmă prevedere legală trebuie arătat că vechimea în magistratură, în formula

art. 86 din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu mai este operațională pentru accesul la o pensie de serviciu în magistratură, în sensul că o serie de funcții, profesii și activități care sunt menționate în acest text de lege nu mai deschid legal posibilitatea includerii lor în vechimea de 25 de ani prevăzută în art. 82 din lege.“

98.

Această decizie a fost pronunțată în interpretarea dispozițiilor cuprinse în

Legea nr. 303/2004 , în forma anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 242/2018 .

99.

Așa cum s-a arătat, dispozițiile

art. 82 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 303/2004

au un caracter complementar, reglementând micșorarea, respectiv majorarea cuantumului pensiei de serviciu, în ipotezele în care vechimea în magistratură este între 20 și 25 de ani ori, după caz, vechimea în magistratură prevăzută la

alin. (1)

și

(2)

este de peste 25 de ani.

100.

Pentru identitate de rațiune, sintagma vechime integrală în magistratură din conținutul

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

nu trimite la

art. 86

din același act normativ, ci la

art. 82 alin. (1) .

101.

De asemenea, se impune mențiunea că o eventuală incidență a dispozițiilor

art. 86 din Legea nr. 303/2004 , în reglementarea actuală, asupra efectelor

Deciziei nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excedează sesizării de față.

102.

Prin urmare, o pretinsă necorelare între dispozițiile

art. 82

și cele ale

art. 86 din Legea nr. 303/2004

nu poate justifica declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.

103.

Sub un al doilea aspect se constată că instanța de trimitere a indicat și dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , legătura cu cauza a acestor prevederi fiind explicitată pe cale de analogie.

104.

S-a reținut că, întrucât atât

alin. (2) , cât și

alin. (5) din art. 82

conțineau într-o formă anterioară sintagma „numai în funcția de (...)“, în condițiile în care

alin. (5)

nu mai conține adverbul numai, iar

alin. (2) , în cuprinsul căruia acesta se regăsește și în prezent, asimilează vechimii în funcție utile pentru acordarea pensiei de serviciu activitatea desfășurată în profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, s-ar putea ajunge la concluzia că și în ipoteza reglementată de

art. 82 alin. (5)

ar putea fi luate în calculul vechimii în magistratură perioadele în care reclamantul a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

105.

Acest raționament nu poate fi însușit, întrucât dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

reglementează situația persoanelor expres menționate în cuprinsul său, care se află în funcție, solicită acordarea pensiei de serviciu mai înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și au o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, cu includerea perioadei în care aceștia au exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

106.

Aceste dispoziții prevăd o situație de favoare - pensionarea mai înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, exclusiv în favoarea persoanelor expres menționate în cuprinsul său, care sunt în funcție, în vreme ce

alin. (5)

din același text impune întotdeauna îndeplinirea condiției de vârstă de 60 de ani.

107.

Reglementând o situație de excepție, care este de strictă interpretare și care nu se regăsește și în ipoteza

alin. (5) , nu se pune problema coroborării celor două alineate.

108.

Prin urmare,

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

nu este incident în cauză, neavând legătură cu cauza în sensul

art. 519 din Codul de procedură civilă ; de altfel, așa cum rezultă cu evidență din prevederea legală examinată,

alin. (5) al art. 82

face trimitere exclusiv la

alin. (1)

și

(3) .

109.

Sub un al treilea aspect se reține că, prin

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că majorarea prevăzută de dispozițiile

art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 , de 1% pentru fiecare an care depășește vechimea minimă de 25 de ani, se aplică în condițiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca și pentru vechimea ce depășește această limită se au în vedere și perioadele desfășurate de beneficiarii pensiei de serviciu în activitățile și funcțiile conexe celor de judecător și procuror, expres prevăzute de

art. 82 alin. (1)

și

alin. (2)

din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum și în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

110.

În opinia instanței care a formulat sesizarea, problema de drept care necesită pronunțarea unei hotărâri prealabile rezultă din interpretarea trimiterii pe care

alin. (5) al art. 82 din Legea nr. 303/2004

o face la condițiile de vechime prevăzute de

alin. (1)

și

(3) , în sensul dacă această trimitere vizează exclusiv perioada (25 de ani sau 20 de ani) sau vizează textul în integralitatea lui, cuprinzând și funcțiile asimilate celor de judecător și procuror care pot fi luate în considerare la calculul vechimii.

111.

Această problemă de drept îndeplinește condiția de admisibilitate care impune ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată.

112.

Prin urmare, chestiunea de drept poate fi examinată exclusiv sub aspectul coroborării dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

cu cele ale

art. 82 alin. (1)

din același act normativ.

113.

Procedând în continuare la examinarea condițiilor de admisibilitate a sesizării, se constată că din analiza conținutului

art. 519 din Codul de procedură civilă

rezultă necesitatea îndeplinirii condiției care impune ca, asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat; noutatea chestiunii de drept care face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de cea a lipsei statuării asupra chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, iar în lipsa unei definiții a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în conținutul

art. 519 din Codul de procedură civilă , evaluarea condiției noutății revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența acesteia.

114.

Chestiunea de drept care privește coroborarea dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

cu cele ale

art. 82 alin. (1)

din același act normativ îndeplinește condiția de admisibilitate care impune caracterul de noutate al acesteia.

115.

În acest sens, se reține că, deși prevederile

art. 82 alin. (1)

și

(5) din Legea nr. 303/2004 , a căror coroborare a generat chestiunea de drept în discuție, au fost substanțial modificate încă din anul 2008, hotărârile judecătorești identificate de curțile de apel sunt recente, jurisprudența relevantă în materie ce a fost transmisă de instanțele naționale fiind ulterioară

Deciziei nr. 26 din 21 septembrie 2015

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

116.

Deși practica judiciară relevantă nu este una semnificativă sub aspectul numărului de hotărâri, aceasta are caracter unitar, în sensul că

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

este aplicabil persoanelor care nu mai sunt în funcție, dar au o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

117.

Aceste hotărâri judecătorești au ca situație premisă ipoteza care impune coroborarea

alin. (5)

și

(1) ale art. 82 din Legea nr. 303/2004 , nefiind identificată nicio hotărâre judecătorească în care

alin. (5) al art. 82 din Legea nr. 303/2004

să necesite coroborarea cu

alin. (3) .

B.

Asupra fondului sesizării

118.

Cu referire la chestiunea de drept care necesită pronunțarea unei hotărâri prealabile, în limitele expuse la analiza condițiilor de admisibilitate, se constată că problema de drept este următoarea: „Pentru acordarea pensiei de serviciu în baza

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , la stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime (...) poate fi avută în vedere în acest scop și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu

art. 82 alin. (1),

astfel cum a fost interpretat prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26 din 21 septembrie 2015

(...)?“

119.

Articolul 82

alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , aplicabil persoanelor care la momentul solicitării acordării pensiei de serviciu nu mai sunt în funcție, prevede că: „Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la

alin. (1)

și

(3)

în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile.“ Așa cum s-a arătat și la paragraful 64 din prezenta decizie, prin

Legea nr. 242/2018

a fost adăugată la

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

în categoria funcțiilor utile cea de notar de stat, înlăturată însă ulterior prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 .

120.

Caracterul neclar al reglementării vizează, în circumstanțele particulare ale speței, așa cum rezultă din sesizare, interpretarea sintagmei „condițiile de vechime prevăzute la

alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 “, în sensul dacă această trimitere vizează exclusiv perioada de 25 de ani sau vizează textul în integralitatea lui, cuprinzând și funcțiile asimilate celor de judecător și procuror care pot fi luate în considerare la calculul vechimii.

121.

În contextul pronunțării

Deciziei nr. 26 din 21 septembrie 2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a solicitat ca, prin hotărârea prealabilă, să se statueze cu privire la posibilitatea includerii în calculul vechimii prevăzute de

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

a perioadelor în care persoana îndreptățită la acordarea pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

122.

Cu alte cuvinte, dacă, potrivit dezlegării date prin decizia mai sus menționată, în calculul vechimii de 25 de ani se au în vedere perioadele desfășurate de beneficiarii pensiei de serviciu în activitățile și funcțiile conexe celor de judecător și procuror, expres prevăzute de

art. 82 alin. (1)

și

alin. (2)

din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum și în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, se poate considera că, și în cazul în care pensia de serviciu se solicită în condițiile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , poate fi valorificată perioada în care solicitantul a desfășurat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, dată fiind trimiterea pe care

alin. (5)

o face la

alin. (1) ?

123.

Din perspectiva istoricului reglementării, în forma inițială,

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

prevedea că au dreptul la pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile de vechime de cel puțin 25 de ani, respectiv de 20 până la 25 de ani numai în aceste funcții.

124.

Prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, acest articol a fost modificat și completat în sensul că s-a menționat că acest drept se naște la împlinirea vârstei de 60 de ani, s-a prevăzut un alt mod de calcul al pensiei și a fost introdusă condiția ca persoanele care solicită acest drept să fi fost eliberate din funcție din motive neimputabile.

125.

Ulterior, prin

Legea nr. 97/2008

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, sfera persoanelor care pot beneficia de prevederile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

a fost extinsă în sensul că, pentru îndeplinirea condițiilor de vechime de 25, respectiv între 20 și 25 de ani, a devenit utilă, alături de vechimea în funcțiile de judecător și procuror, și vechimea în funcțiile de magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător sau procuror financiar ori consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

126.

Prin

Legea nr. 242/2018 ,

art. 82 alin. (5)

a fost completat prin includerea vechimii în funcția de notar de stat, ce a fost înlăturată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 .

127.

Examinând condițiile reglementate pentru acordarea pensiei de serviciu în ipoteza analizată, se constată că

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

prevede, pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu, îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă (începând cu împlinirea vârstei de 60 de ani) și de vechime în funcție.

128.

Vechimea în funcție are două componente: 1) numărul de ani (25 de ani sau între 20 și 25 de ani) și 2) funcția/funcțiile deținută/deținute de solicitant.

129.

Articolul 82

alin. (5) din Legea nr. 303/2004

menționează condiția de vârstă (la împlinirea vârstei de 60 de ani) și funcțiile considerate utile pentru calculul pensiei de serviciu, respectiv: judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar, consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

130.

Singurul element care nu este expres menționat în cuprinsul acestui alineat este numărul de ani necesar pentru întrunirea condiției de vechime.

131.

Prin comparație,

alin. (1)

și

(2) din art. 82

al

Legii nr. 303/2004 , care au o ipoteză diferită de

alin. (5) , fiind aplicabile în situațiile în care titularii cererilor de acordare a pensiei de serviciu sunt în funcție, prevăd atât condiția de vârstă, cât și cele două componente ale condițiilor de vechime în funcție.

132.

Spre deosebire de situația persoanelor care la data solicitării pensiei sunt în funcție, reglementată de

alin. (1)-(3) ale art. 82

din lege, unde regula generală [ alin. (1) ] este însoțită de două categorii de excepții [de vârstă -

alin. (2)

și de vechime, pentru judecători și procurori -

alin. (3) ], persoanele care solicită pensionarea în condițiile

alin. (5)

nu beneficiază de derogarea de vârstă, fiind obligatorie îndeplinirea condiției de minimum 60 de ani.

133.

Considerentele expuse conduc la concluzia că

alin. (5) al art. 82 din Legea nr. 303/2004

are o individualitate proprie, constituind sediul materiei pentru acordarea pensiei de serviciu persoanelor care la momentul solicitării acestui drept nu mai sunt în funcție.

134.

În mod evident, tratamentul juridic aplicat celor două categorii de beneficiari nu este identic, condițiile impuse de

alin. (5)

fiind mai restrictive.

135.

Această diferență de tratament a fost invocată, de altfel, în fața Curții Constituționale, susținându-se încălcarea principiului egalității, reglementat de

art. 16 din Constituția României, republicată .

136.

Așa cum s-a menționat cu prilejul expunerii jurisprudenței Curții Constituționale, criticile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , din perspectiva existenței unei discriminări între magistrații în funcție și foștii magistrați, au fost apreciate ca fiind nefondate, arătându-se că: „persoanele care se pensionează din funcția de judecător sau de procuror, rămânând în această funcție până la îndeplinirea tuturor condițiilor de pensionare, cele care, deși au trecut în altă activitate, au în funcția de judecător sau de procuror o vechime de 20 de ani sau chiar de 25 de ani, se află, în mod evident, într-o situație diferită față de persoanele care la data îndeplinirii condițiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcții, iar în funcția de judecător sau procuror nu au realizat o vechime de cel puțin 25 sau 20 de ani. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, concordantă și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări.“

137.

Modificările suferite de prevederile

art. 82 din Legea nr. 303/2004

nu lipsesc de valabilitate statuările anterioare ale instanței de contencios constituțional, deoarece au caracter de principiu, iar principiile care guvernează acordarea pensiei de serviciu, din perspectiva analizată, nu au suferit modificări.

138.

În ceea ce privește coroborarea cu prevederile

alin. (1) , în toate formele pe care le-a cunoscut

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , acesta a făcut trimitere la „condițiile de vechime prevăzute de

alin. (1)

și

(3) “.

139.

De asemenea, în toate formele pe care le-a cunoscut

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 , trimiterea la „condițiile de vechime prevăzute de

alin. (1)

și

(3) “ a fost însoțită de menționarea funcțiilor în care această vechime trebuie să fie realizată, singurul element care nu s-a regăsit explicit și nu se regăsește nici în prezent fiind cel privitor la întinderea în timp a raportului de serviciu.

140.

Prin urmare, pe cale de interpretare logică, trimiterea pe care, încă din forma inițială a

Legii nr. 303/2004 ,

art. 82 alin. (5)

o face la „condițiile de vechime prevăzute de

alin. (1)

și

(3) “, care au, la rândul lor, ipoteze diferite [în sensul că

alin. (1)

reglementează norma cu caracter general, iar

alin. (3)

reglementează excepția de la condiția de vechime, care este permisă și de

alin. (5)

], vizează exclusiv perioada de 25 de ani, respectiv de 20-25 ani.

141.

Față de considerentele deja expuse, coroborarea

alin. (5) din art. 82

cu

alin. (1)

conduce la concluzia că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani și au o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi și nu mai sunt în funcție, putând avea o altă ocupație.

142.

În ceea ce privește

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta a vizat, pe de o parte, interpretarea dispozițiilor

art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 , care, așa cum s-a arătat deja, face trimitere la „conceptul de vechime în magistratură prevăzută la

alin. (1)

și

(2) “, iar, pe de altă parte, alcătuirea vechimii de 25 de ani în cazurile reglementate de

alin. (1)

și

(2)

ale

art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

143.

Cu referire la această din urmă problemă de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: „nu există niciun motiv și niciun argument rațional ca în ipoteza pensionării la împlinirea vârstei de 60 de ani, reglementată de

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să nu se includă, în calculul vechimii de 25 de ani, activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, similar cu ipoteza prevăzută în

art. 82 alin. (2)

din lege, deja reglementată ca ipoteză de excepție și pentru care se acceptă, fără echivoc, adiționarea, în calculul vechimii de 25 de ani, a perioadelor desfășurate în respectivele activități.“

144.

Această soluție a fost fundamentată pe constatarea unei diferențe de reglementare între

alin. (1)

și

(2) ale art. 82 din Legea nr. 303/2004 , evident mai favorabilă în situația de excepție prevăzută de

alin. (2) , care permite pensionarea fără limită de vârstă, în raport cu norma generală reglementată de

alin. (1) , care prevede pensionarea la împlinirea condițiilor standard de vârstă și vechime în funcție.

145.

S-a apreciat astfel că, „în raport cu finalitatea urmărită de legiuitor și în contextul interpretării raționale a întregului

articol 82 din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se impun recunoașterea și acceptarea că funcțiile și profesiile conexe celor de judecător și procuror, validate ca utile de

alin. (2)

al acestui articol, respectiv avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, produc efecte similare și în cazul

art. 82 alin. (1)

din acest act normativ“.

146.

Prin urmare,

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept anterior modificării

Legii nr. 303/2004 , prin

Legea nr. 242/2018 , a avut ca efect extinderea prevederilor care permit valorificarea la calculul vechimii de 25 de ani, necesară pentru acordarea pensiei de serviciu, a perioadei în care judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi au desfășurat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, prevăzută la

alin. (2) , și în ipoteza în care pensionarea se produce în condițiile reglementate de

alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 .

147.

Or, așa cum s-a arătat pe larg în cele ce precedă, în sensul

art. 82 din Legea nr. 303/2004 , vechimea în funcție are două componente: 1) întinderea în timp a raportului de serviciu (25 de ani sau între 20 și 25 de ani) și 2) funcția/funcțiile deținută/deținute de solicitant.

148.

Pornind de la constatarea conform căreia trimiterea pe care

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

o face la „condițiile de vechime prevăzute de

alin. (1)

și

(3) “ vizează exclusiv perioada de 25 de ani, respectiv de 20-25 de ani, se reține că

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu poate fi, prin ipoteză, aplicabilă persoanelor care, nemaifiind în funcție, solicită acordarea pensiei de serviciu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și aceasta deoarece decizia de unificare a practicii judiciare a analizat cealaltă componentă a condiției de vechime în funcție, respectiv cea privitoare la funcția/funcțiile deținută/deținute de solicitantul aflat în funcție.

149.

Pe de altă parte, cum dispoziția considerată de favoare este cuprinsă legislativ în

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , alineat care, pentru considerentele expuse cu prilejul examinării admisibilității sesizării, nu poate fi coroborat cu

alin. (5)

din același articol, în contextul legal evocat al existenței unei reglementări distincte a dreptului la pensia de serviciu pentru persoanele care nu mai sunt în funcție la momentul solicitării deschiderii dreptului la pensie, niciunul din argumentele care au condus la pronunțarea

Deciziei nr. 26 din 21 septembrie 2015

de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu subzistă.

150.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 519 , cu referire la

art. 521 din Codul de procedură civilă ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 897/118/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

Pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, la stabilirea condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcțiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile

alin. (1)

al aceluiași articol se referă la perioada de cel puțin 25 de ani.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2019.