Decizia nr. 672/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce privește sintagma "fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010"
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 19/2012 16 mai 2012 (prevederi anume) privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce privește sintagma „fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010“, excepție ridicată de Adina Elena Constantin, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 38.785/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 784D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care menționează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la alocația de hrană pentru polițiști nu este un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor, ci doar o modalitate prin care legiuitorul a înțeles ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să creeze anumite condiții pentru desfășurarea adecvată a acestei activități.
4.
Arată că
art. 53 din Constituție
vizează doar drepturi consacrate de
Legea fundamentală , și nu pe cele stabilite prin alte legi.
5.
Cu referire la critica raportată la
art. 16 din Constituție , privitoare la diferențele care ar apărea între beneficiarii dreptului la alocație de hrană, ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept, arată că fiecare dintre persoanele aflate în vreuna dintre categoriile reglementate prin
Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
se supune aceluiași tratament juridic.
6.
Prin urmare, conchide reprezentantul Ministerului Public, excepția de neconstituționalitate trebuie să respinsă ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
7.
Prin Decizia civilă nr. 3.538 din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 38.785/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce privește sintagma „fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010“. Excepția a fost ridicată de recurenta-reclamantă Adina Elena Constantin, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect cererea formulată de recurenta-reclamantă, prin care se solicită calcularea, alocarea și plata către reclamanți a diferenței de 3 lei reprezentând actualizarea normei de hrană nr. 6 de la 24 la 27 lei, pentru perioada cât a avut calitatea de funcționar public cu statut special în perioada 1.02.2013-30.06.2015, actualizate cu indicele de inflație defalcat pe fiecare lună, începând cu data nașterii dreptului la acțiune până la plata efectivă.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens, se arată că, potrivit dispozițiilor
art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, ale anexei la
Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, dar și ale
Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009
privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărei persoane. Prin
art. 6
din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deși prin ordine succesive ale ministrului apărării naționale a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcție de indicii prețurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituțiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susține că în acest mod este încălcat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de
art. 53 din Constituție .
9.
Se mai arată că prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum se ajunge la o discriminare între personalul instituțiilor publice, care primește hrană în natură, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 26/1994
privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță
națională, republicată, și care beneficiază în acest fel de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, și personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocație financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocației pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în
anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 .
10.
Se mai susține că prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii prețurilor de consum se ajunge la situația în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte din substanța sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu s-a produs.
11.
Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, se arată că, în jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 ), s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.
12.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile criticate sunt conforme
art. 16 alin. (1)
și dreptului de proprietate privată, deoarece toate persoanele care se află în situația autoarei excepției beneficiază de același cuantum al dreptului, iar prevederile criticate nu au suprimat dreptul în discuție, ci doar i-au stabilit o limită valorică. În sfârșit, nu se încalcă nici
art. 53 din Constituție , câtă vreme dreptul la norma de hrană nu este un drept fundamental.
13.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, cu următorul cuprins: „Cuantumul drepturilor prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit
art. 1 alin. (1) , fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010“.
17.
Articolul 4
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
face referire la
art. 1 alin. (1)
din același act normativ, cu următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“
18.
De asemenea,
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
face referire la prevederile
art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: (...) d) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament;“.
19.
Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile criticate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
au fost abrogate prin
art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, reține că legiuitorul a prevăzut în mod expres acordarea dreptului de hrană la valoarea actualizată, prin dispozițiile
art. 12 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, astfel cum au fost completate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2015
pentru completarea
art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015.
20.
Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de calculare și plată a diferenței de 3 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.
21.
Autoarea excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 41 alin. (2)
privind măsurile de protecție socială a muncii și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil și
art. 8 privind respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
22.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate prin
deciziile nr. 478 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 945 din 8 noiembrie 2018,
nr. 708 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017,
nr. 266 din 27 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iulie 2017, sau
nr. 327 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 7 august 2017, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora.
23.
În ultima dintre aceste decizii, respectiv
Decizia nr. 478 din 12 iulie 2018 , Curtea a răspuns unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză. Astfel, reiterând jurisprudența anterioară, a reținut că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor, în virtutea specificului
activității pe care o desfășoară, activitate care este de natură să supună organismul și psihicul unor solicitări și riscuri sporite (paragraful 26).
24.
Referitor la conținutul dispozițiilor
art. 41 alin. (2) din Constituție , Curtea a stabilit, la paragrafele 25-29 ale
Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016 , că, raportat la specificul activității desfășurate de polițiști, dreptul la alocația de hrană poate fi privit ca o măsură de protecție socială a acestei categorii profesionale. De altfel, consacrarea acestui drept alături de dreptul la uniformă, echipament specific, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite întărește ideea că acordarea acestui drept nu poate fi privită ca un simplu beneficiu ori privilegiu, ci face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu, prin care se urmărește păstrarea integrității fizice și psihice a polițiștilor. În plus, prin
Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut, în esență, că
art. 41 din Constituție
enumeră elementele componente ale dreptului la protecție socială a salariaților, respectiv securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și „alte situații specifice, stabilite prin lege“ (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 478 din 12 iulie 2018 , paragraful 26).
25.
Curtea a considerat că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a alege care sunt modalitățile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condițiile adecvate desfășurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă ( Decizia nr. 478 din 12 iulie 2018 , paragraful 27).
26.
De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor
art. 53 din Constituție , întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de
Legea fundamentală , iar nu și cele stabilite prin legi. ( Decizia nr. 478 din 12 iulie 2018 , paragraful 28).
27.
Referitor la critica privind încălcarea
art. 16 din Constituție , Curtea a constatat, la paragraful 31 al
Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016 , că autorul excepției are în vedere diferențele care apar între beneficiarii dreptului la alocație de hrană, ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept. Diferențierile între normele de hrană stabilite și modalitățile de acordare a acestora se fac în funcție de specificul activității și de gradul de solicitare, apreciat ca fiind aferent activității desfășurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de
anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
se supune aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație cu a sa. În același timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situație distinctă sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană, în raport cu celelalte categorii de persoane, menționate în același act normativ. Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002,
Decizia nr. 156 din 15 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), astfel încât Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție .
28.
În sfârșit, referitor la dispozițiile
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil, și ale
art. 8 privind respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a constatat că acestea nu au relevanță în cauză, întrucât se referă la judecarea în mod echitabil a cauzei, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, respectiv la respectarea vieții private și de familie. Or, în cauză, sau criticat dispozițiile de lege care au plafonat cuantumul alocației pentru hrană, acordate pentru anumite categorii socioprofesionale, această critică neavând legătură cu dreptul la un proces echitabil și cu viața privată și de familie (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 478 din 12 iulie 2018 , paragraful 31).
29.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca neîntemeiată.
30.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adina Elena Constantin, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 38.785/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce privește sintagma „fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010“ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.