Decizia nr. 1602/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 356D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că se impune menținerea jurisprudenței în materie în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.176 din 16 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.547/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Dumitru Sanda într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la comunicarea către autorul excepției a datei când va fi invitat la sediul acesteia în vederea acordării despăgubirilor ce i se cuvin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 15, art. 44, art. 52 și art. 53. Astfel,

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece Guvernul nu are competența de a suspenda aplicarea unei legi, chiar și pe o durată determinată, fără a avea o lege de abilitare. Totodată, prin suspendarea aplicării prevederilor

Legii nr. 247/2005 , cetățenii nu mai pot beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ, astfel încât se aduce atingere și prevederilor art. 15 din Constituție. De asemenea, prin suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani către foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de către stat, se creează o discriminare între aceștia și persoanele care au fost condamnate politic și care urmează să primească despăgubiri potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Prin reglementarea cuprinsă în

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , "Guvernul a încălcat și art. 52 din Constituție privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică". Autorul excepției mai arată că textul de lege criticat aduce atingere și dreptului său de proprietate privată, care este restrâns fără a exista niciunul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 53 din Legea fundamentală.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

a fost emisă în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituție, iar prevederile acesteia se aplică în mod egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatului Poporului consideră că prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt constituționale, deoarece aceasta a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să reglementeze în ipoteza unei situații extraordinare. Totodată, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza lor, fără privilegii și fără discriminări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul cuprins: "(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din

Legea nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nu poate fi reținută critica potrivit căreia textul de lege supus controlului aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție ce statuează cu privire la obligația respectării prevederilor Legii fundamentale. Aceasta, deoarece Guvernul, cu respectarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4), poate adopta ordonanțe de urgență prin care să suspende aplicarea unei legi, cu respectarea condițiilor de a exista o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și a motivării urgenței în cuprinsul ordonanței. Potrivit art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple, emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, iar nu și ordonanțele de urgență. În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, și prin

Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.

Curtea observă că nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu conduc la o situație discriminatorie între cetățenii români care au suferit condamnări politice sau măsuri administrative asimilate acestora și foștii proprietari, aceste categorii aflându-se în situații diferite. Or, așa cum a statuat Curtea prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, "Principiul egalității în față legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1), art. 44 și

art. 53 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut, potrivit jurisprudenței sale, că dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate nu vizează absolutizarea exercițiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua și art. 136 alin. (5) din Constituție prevăd că legea stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate și că proprietatea privată este inviolabilă "în condițiile legii organice". În același sens, Curtea a făcut referire, în decizia menționată, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 și 18 martie 2008, pronunțate în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 37, și, respectiv, Cauza Dacia - S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54.

____

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.

Totodată, prin

Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 , Curtea a mai observat, făcând referire la jurisprudența sa, că un act normativ care, prin conținutul său, urmărește găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor statului nu este de natură să contravină dispozițiilor art. 44 din Constituție, chiar dacă afectează celeritatea procedurii.

Curtea a mai constatat că textul de lege criticat nu aduce atingere existenței dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzător sumei pentru care a fost formulată opțiunea. Or, acest lucru nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalități de valorificare determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. Prin urmare, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, reprezentând o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia anterior pronunțată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Totodată, Curtea observă, pornind de la considerentele anterior invocate, că nu poate fi reținută o atingere adusă art. 15 alin. (1) și art. 53 din Legea fundamentală, întrucât autorul beneficiază în continuare de dreptul său de proprietate garantat de Constituție, fără ca acesta să fie restrâns,

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, iar nu cu privire la substanța sa.

Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 52 din Constituție, Curtea observă că acestea nu au incidență în speță, deoarece textul de lege criticat reglementează cu privire la procedura valorificării titlurilor de despăgubire, fără a conține vreo prevedere care să aibă legătură cu sfera de reglementare a textului constituțional pretins încălcat referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Sanda în Dosarul nr. 2.547/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.