Decizia nr. 1242/2011

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandru Hanculov și Vilma Dumitriu în Dosarul nr. 6.493/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 5D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății au depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 85D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Iuliana Fridl în Dosarul nr. 343/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 85D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 noiembrie 2010 și 9 noiembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 6.493/2/2010 și nr. 343/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandru Hanculov și Vilma Dumitriu și, respectiv, Iuliana Fridl în soluționarea unor litigii având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit titlului VII din

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției, motivând neconstituționalitatea extrinsecă a textelor criticate, arată că acestea reglementează în domeniul proprietății, domeniu ce aparține legii organice, motiv pentru care adoptarea lor prin ordonanță de urgență încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (1) și (6), și ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. m).

Referitor la neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , se susține că suspendarea emiterii titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

impune unor persoane care au calitatea de creditori ai statului sarcina disproporționată de a aștepta 2 ani pentru valorificarea dreptului lor, timp în care creanțele în cauză nu produc dobânzi, fapt ce constituie o încălcare a dreptului de proprietate care contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44, prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, implicit, dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Astfel, instanța arată că textele criticate nu aduc atingere existenței dreptului de proprietate, ci dispun cu privire la exercitarea acestuia, permițând valorificarea titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, și că această măsură a fost impusă de contextul economic actual.

În consecință, se susține că dispozițiile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție și nici pe cele ale art. 115 alin. (1) și (6), coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. m) și ale art. 1 alin. (4) din Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziții ce au următorul cuprins: "(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din

Legea nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare."

În opinia autorilor excepției, textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor, ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. m) - referitoare la categorii de legi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 115 alin. (1) și (6) privind delegarea legislativă, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la pretinsa încălcare prin prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (1) și (6), art. 73 alin. (1) și (3) lit. m), Curtea reține că, potrivit normei constituționale de la art. 115 alin. (1), interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple, și nu ordonanțele de urgență. De altfel, prin

Decizia nr. 619 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea Constituțională a arătat că Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituție, în condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicția Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanțele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, nu și la ordonanțele de urgență. În același sens, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, și

Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.

De asemenea, nu se poate susține depășirea prin

a domeniului de reglementare atribuit acestei categorii de acte normative, întrucât aceasta nu reglementează în domeniul legilor constituționale și nici nu are ca obiect măsuri de natură a afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturi sau libertăți fundamentale, drepturi electorale sau măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Pentru aceste motive nu poate fi reținută încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (1) și (6), art. 73 alin. (1) și (3) lit. m).

II. Cu privire la critica ce vizează neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , Curtea reține că potrivit acestora emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 se suspendă pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență criticate, timp în care valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Astfel, potrivit dispozițiilor legale criticate, persoanele care, până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", iar persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare, potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din

Legea nr. 247/2005 .

Cu privire la conținutul dispozițiilor constituționale ale

art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, și

Decizia nr. 119 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, a constatat că acesta nu vizează absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție și art. 136 alin. (5) prevăd că legea stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate și că proprietatea privată este inviolabilă "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin numeroase decizii, cum sunt cele din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 și 18 martie 2008, pronunțate în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 37, și Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54, a precizat că art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinde 3 reguli distincte și interdependente: prima, stabilită în prima teză din primul alineat, este de natură generală și enunță principiul respectării proprietății; a doua regulă, cuprinsă în teza a doua a aceluiași alineat, se referă la privațiunea de proprietate și o supune anumitor condiții; regula a treia, consemnată în al doilea alineat, recunoaște statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosința bunurilor în conformitate cu interesul general.

Referitor la pretinsa încălcare, prin stabilirea unor proceduri speciale de executare a unor creanțe asupra statului, a dispozițiilor constituționale ale

art. 44, Curtea a arătat prin numeroase decizii, între care Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, și

Decizia nr. 842 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, că un act normativ care prin conținutul său urmărește găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor statului nu este de natură să contravină dispozițiilor art. 44 din Constituție, chiar dacă afectează celeritatea procedurii.

Curtea reține, astfel, că textele criticate nu aduc atingere existenței dreptului de proprietate, ci prevăd o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzător sumei pentru care a fost formulată opțiunea. Or, acest lucru nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalități de valorificare determinate de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. (A se vedea în acest sens

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010,

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010,

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).

Prin urmare, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.

Pentru aceste motive nu poate fi reținută nici încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al