Decizia nr. 1110/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție invocată de Emil Cornel Toma în Dosarul nr. 1.495/107/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile legale criticate au fost abrogate expres prin

art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, fiind preluate în cuprinsul art. 108 din actul normativ abrogator. Cu privire la acest din urmă text legal, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.495/107/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție invocată de Emil Cornel Toma.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece paguba în funcție de care se face încadrarea în formă simplă sau agravată a infracțiunii este stabilită printr-un act administrativ cu caracter normativ (ordin al ministrului), ceea ce este inadmisibil, reglementarea pagubei trebuind să se facă prin lege organică.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate nu încalcă prevederile constituționale. Se apreciază că "ordonanța criticată reglementează sub aspect juridic modalitatea încadrării juridice și a stabilirii legale a prejudiciului cauzat prin infracțiune, fiind emisă pentru organizarea executării

Legii nr. 26/1996

- Codul silvic".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. [...]

(3) Când valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor tăiați, distruși ori scoși din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

a fost abrogată expres prin

art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, însă soluția legislativă criticată se regăsește, în parte, în art. 108 alin. (1) lit. a), b) și d) din actul normativ abrogator.

Astfel fiind, potrivit jurisprudenței sale în materie, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 108 alin. (1) lit. a), b) și d) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, potrivit cărora: "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a); [...]

d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimul executării acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile criticate, care prevăd elemente constitutive ale infracțiunilor pe care le reglementează, sunt stabilite prin lege organică, în deplină concordanță cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. În plus,

art. 121 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic menționează că "prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală". Este adevărat că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 123 din același act normativ, prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, însă această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, lege care definește în măsură suficientă infracțiunile pe care le prevede, descriind comportamentul ilegal incriminat și stabilind în mod expres pedepsele aplicabile.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra normelor criticate, în vechea redactare, dată prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998 , constatând că sunt constituționale. În acest sens este

Decizia nr. 166 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2006, ale cărei considerente își păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea. În același sens este și

Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, prin care Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor

art. 108 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, constatând că acestea sunt constituționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 alin. (1) lit. a), b) și d) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție invocată de Emil Cornel Toma în Dosarul nr. 1.495/107/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2010.