Decizia nr. 305/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) și

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.827/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.266D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 15.827/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) și

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost omologat un raport de expertiză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

creează privilegii în favoarea creditorilor, încălcând astfel principiul egalității în fața legii, în raport cu libertatea economică pe care statul român o garantează; art. 8 alin. (4) nu ține seama de principiul constituțional reglementat de art. 20 din Constituție, potrivit căruia dispozițiile art. 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se aplică cu prioritate;

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

îngrădește dreptul la apărare și accesul liber la justiție, cu încălcarea art. 13 din Convenție care garantează dreptul la un recurs efectiv, creând debitorului o situație mai grea decât cea firească, în sensul că, dacă recunoaște starea de insolvență, poate propune un plan de reorganizare, iar dacă nu o recunoaște, negând nu debitul, ci însăși starea de insolvență, este privat de dreptul la apărare.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) și

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;";

- Art. 8 alin. (4): "Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.";

- Art. 33 alin. (2): "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 45 și art. 53 din Constituție.

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

au fost modificate prin

art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. În prezent, acestea au următorul conținut: "a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;". Așa fiind, Curtea constată că dispoziția aflată în vigoare în prezent preia soluția legislativă criticată, astfel încât Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor în forma modificată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor

Legii nr. 85/2006

s-a pronunțat în repetate rânduri, constatând ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituționalitate formulate.

Astfel, prin

Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea a statuat, cu privire la art. 3 pct. 1 lit. a), că acesta "instituie o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia.

Cu toate acestea, [...] prezumția instituită de

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeași lege, să conteste existența stării de insolvență, dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condițiile pentru constatarea existenței acesteia".

Prin

Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 85/2006 . Cu acel prilej, a reținut că prevederile referitoare la competența tribunalelor prin judecătorul-sindic, ca primă instanță, și a curților de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, iar nu prin încălcarea acestora.

Norma derogatorie de la dreptul comun care instituie imposibilitatea suspendării de instanța de recurs a hotărârilor judecătorului-sindic este expresia opțiunii legiuitorului în reglementarea procedurii speciale a insolvenței, care trebuie să se întemeieze pe celeritate și exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , prin

Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, Curtea a constatat că "aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă [...]. Curtea reține că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței, ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, [...] legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiție".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) și

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.827/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.