Decizia nr. 1436/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Baloșan în Dosarul nr. 7.526/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 136D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru părțile Gheorghe Nițescu și Mona Lisa Nițescu, avocatul Ionescu Nicolae, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului părților prezente, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 270/2010

și nr. 1.020/2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.526/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Baloșan într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin reglementarea legală criticată se creează posibilitatea instanțelor de judecată de "a nu se prevala de dispozițiile imperative, obligatorii și indiscutabile ale Constituției și Convenției europene a drepturilor omului, prejudiciindu-se, astfel, drepturile adevăratului titular al dreptului de proprietate". În acest sens arată că în lipsa unei distincții clare a sferei condițiilor cerute de lege, astfel cum se prevede în

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001 , se induce foarte ușor în opinia instanțelor de judecată convingerea că simpla respectare a condițiilor esențiale ale unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în baza

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, ar însemna că acesta reprezintă un titlu perfect valabil, care poate fi opus cu succes titlului de proprietate al adevăratului proprietar.

Ca atare, este evident că în lipsa unei stipulări clare a condițiilor în care aceste contracte sunt considerate valabil încheiate, în afara celor impuse de

Legea nr. 112/1995 , care nu pot fi considerate niște condiții suficiente, acțiunile promovate de către titularul real al dreptului de proprietate - deposedat în mod abuziv de imobilul proprietatea sa - urmează a fi admise prin acordarea unui echivalent bănesc, iar nu prin restituirea bunului, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate privată, consacrat prin art. 44 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, legiuitorul fiind liber să opteze în privința modalității prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate deposedați abuziv.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi ce au fost introduse prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege."

Autorul excepției invocă încălcarea normelor constituționale ale art. 44 alin. (2), (3) și (4) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale, în acest sens fiind

Decizia nr. 270 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010,

Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010, și

Decizia nr. 1.020 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 octombrie 2010.

Prin aceste decizii Curtea a statuat că, prin adoptarea

Legii nr. 10/2001 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 1/2009 , s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu respectarea normelor constituționale privind dreptul de proprietate privată.

Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, astfel încât Curtea apreciază că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție.

În ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri.

De altfel, în subsidiar, Curtea observă că autorul excepției critică prevederile

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001 , atât din perspectiva unor lacune legislative, precum și a modului de aplicare a acestor prevederi legale de către instanțele de judecată, aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Baloșan în Dosarul nr. 7.526/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2011.