Decizia nr. 1339/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 3.442/114/2011 al Tribunalului Buzău - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 540D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 606D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 6.518/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 606D/2011 la Dosarul nr. 540D/2011, având în vedere obiectul identic al acestor cauze.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 606D/2011 la Dosarul nr. 540D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.442/114/2011, și prin Încheierea din 28 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.518/200/2008, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Excepția a fost ridicată de Gabriel Emilian Constantin cu prilejul soluționării cererii de reexaminare a Încheierii din 10 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 11.120/200/2010, precum și cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 6.483 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 6.518/200/2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate instituie o limitare a accesului justițiabilului la instanța judecătorească, ceea ce creează o situație conflictuală în raport cu dispozițiile din Constituție care consacră dreptul persoanei de a se adresa justiției, în condițiile în care nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. O limitare a accesului la o instanță judecătorească nu se conciliază cu dispozițiile Constituției decât dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la hotărârile pronunțate în cauzele Tolstoy Miloslavsky contra Regatului Unit, 1995, și Kreuz contra Poloniei, 2001.

Tribunalul Buzău - Secția civilă apreciază că prevederile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt constituționale, deoarece nu împiedică accesul liber la justiție și nici exercitarea dreptului la un proces echitabil. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, cu referire la

Decizia nr. 1.402/2008 ,

Decizia nr. 96/2009 ,

Decizia nr. 135/2010 ,

Decizia nr. 657/2010

și

Decizia nr. 1.098/2010 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 193/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

Textul de lege criticat are în prezent următoarea redactare:

- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

au făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate în prezenta cauză și din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin mai multe decizii, spre exemplu,

Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009,

Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, și

Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, Curtea a statuat, în esență, că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a reținut în acest sens că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

Cele statuate în deciziile sale amintite mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței în această materie.

De asemenea, Curtea reține că nu poate fi primită critica formulată de autorul excepției de neconstituționalitate în sensul că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie o limitare a accesului la instanța judecătorească, contrară dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este consacrat în sistemul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Weissman și alții împotriva României, 2006, paragraful 35, și S.C. Apron Dynamics S.R.L. Baia Mare împotriva României, 2010, paragraful 42), impunerea unor restricționări financiare este considerată o limită acceptabilă a dreptului de acces la instanță. În continuare, Curtea constată că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justiției, prevederile legale criticate constituie o garanție a accesului efectiv la justiție, de natură să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit și să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată și interesul reclamantului ca o instanță să îi examineze cererea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Gabriel Emilian Constantin în dosarele nr. 3.442/114/2011 și nr. 6.518/200/2008 ale Tribunalului Buzău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.