Decizia nr. 467/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1990 7 august 1990 (prevederi anume) privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comercia…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, excepție invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 520/197/2005, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
Excepția a fost ridicată de Kurt Seewaldt într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea dreptului de proprietate.
În motivarea excepției, autorul acesteia susține că prevederile
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
contravin dispozițiilor art. 44 și ale art. 136 din Constituție, deoarece noțiunea de patrimoniu este confuză și inechitabilă, în sensul că societățile comerciale au devenit proprietare ale unor bunuri pe care nu le dețineau în administrare, în chirie sau în folosință. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dreptul de administrare operativă nu se transformă în drept de proprietate. Prin urmare, ținând seama de garanțiile constituționale ale dreptului de proprietate și de prevederile internaționale în materia drepturilor omului la care România a aderat, construcțiile asupra cărora unitățile economice au avut un drept de administrare și care au fost preluate în mod abuziv ar trebui restituite persoanelor îndreptățite și nicidecum trecute în proprietatea statului.
Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu ționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Deși
este anterioară Constituției, Curtea Constituțională este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate, deoarece prin modificările ulterioare, această lege a fost preluată de sistemul normativ al regimului constituțional actual.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 20 alin. 2: "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu."
Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (2) și (4) referitoare la proprietatea publică și la bunurile proprietate publică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile constituționale invocate și în prezenta cauză, soluția constantă fiind aceea de respingere ca neîntemeiate a criticilor de neconstituționalitate.
Astfel, prin
Decizia nr. 112 din 9 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996, a arătat că, în ceea ce privește cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăților comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, "chestiunea de a ști dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societății comerciale este de competența instanței judecătorești. Examinând această problemă, instanța va trebui să stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietății n-a avut loc niciodată".
În ceea ce privește susținerea că noțiunea de patrimoniu este confuză, se constată că, prin
Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, Curtea Constituțională a statuat că "aceste prevederi legale reglementează două componente distincte ale patrimoniului societăților comerciale: bunuri aflate în proprietate și bunuri dobândite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părți a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituția, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acțiune al contenciosului constituțional", ci al instanțelor de judecată.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, excepție invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecătoriei Brașov.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.