Decizia nr. 1246/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, fiind asistat de avocatul Camelia Strat, cu delegație la dosar, partea Sofia Niculescu Mizil fiind reprezentată de același apărător, având împuternicire în acest sens, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul prezent solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât în cauză nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 466/3/2003, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Cristian Niculescu Mizil într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în revendicare și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza

Legii nr. 112/1995 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, faptul că prevederile art. 108^1 din Codul de procedură civilă fac posibilă judecarea prealabilă a cauzei prin constatarea relei-credințe, fără administrarea de probe și fără a exista posibilitatea exercitării unor căi de atac. Prin aceasta, se anulează liberul acces la justiție, având loc "o condamnare, fără preaviz, la amendă și daune". În continuare, arată că are calitatea de proprietar, în baza

Legii nr. 112/1995 , iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul legii menționate, a îndeplinit condițiile prevăzute de aceasta, de a avea un contract de închiriere și de a nu deține în proprietate un imobil ori de a nu fi înstrăinat un astfel de imobil. Arată că

Legea nr. 10/2001

a stabilit, în mod retroactiv, o condiție suplimentară, respectiv existența bunei-credințe la data încheierii actului juridic, a cărei neîndeplinire determină constatarea nulității absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, arată că acestea nu limitează liberul acces la justiție, ci dau posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare sau despăgubiri, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 57 din Constituție. Totodată, în ceea ce privește prevederile

art. 1 din Legea nr. 10/2001 , face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 557/2005 , nr. 592/2007, nr. 1.215/2007 și nr. 155/2008. Apreciază că, pentru identitate de rațiune, prevederile art. 7 alin. (1) din lege nu contravin dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție. În ceea ce privește prevederile art. 45 alin. (2) din lege, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 191/2002 , nr. 826/2006 și nr. 1.055/2008.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

și art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile constituționale și din actele internaționale invocate, de vreme ce persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care să solicite, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. În ceea ce privește prevederile din

Legea nr. 10/2001 , de asemenea criticate, consideră că acestea nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, soluția de restituire a unor categorii de imobile fiind rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută, cu privire la dreptul de proprietate. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 57 și art. 115 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 1 alin. (1) și

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

au fost modificate de art. I pct. 1, respectiv

art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

(5) Primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.";

- Art. 7 alin. (1): "De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.";

- Art. 45 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 213/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

- Art. 108^1: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

c) obținerea, cu rea-credință, a citării prin publicitate a oricărei părți;

d) obținerea, cu rea-credință, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;

e) contestarea, cu rea-credință, a scrierii sau semnăturii unui înscris;

2. cu amendă judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:

a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanță, în afară de cazul în care acesta este minor;

b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceștia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanță, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;

c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;

c1) nerespectarea de către agenții forței publice a obligației de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 3732 alin. 1;

d) neluarea de către conducătorul unității în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum și împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condițiile legii;

d) neluarea de către conducătorul unității în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum și împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condițiile legii;

e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deține, la termenul fixat în acest scop de instanță;

f) refuzul sau omisiunea unei autorități ori a altei persoane de a comunică la cererea instanței, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele și evidențele ei;

g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;

h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin judecătorilor, experților desemnați de instanță în condițiile legii, agenților procedurali, precum și altor salariați ai instanței.

(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. 1, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligațiile ce le revin.";

- Art. 108^3: "Cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 1081 sau art. 1082, la cererea părții interesate va putea fi obligat de către instanța de judecată ori, după caz, de către președintele instanței de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare."

În ceea ce privește art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiție.

În ceea ce privește prevederile art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, autorul excepției consideră că se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 115 alin. (4) și (6) privind adoptarea de către Guvern a ordonanțelor de urgență și ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului. Totodată, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale art. 66 pct. 5 din Tratatul de la Lisabona, privind dreptul la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu,

Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005,

Decizia nr. 592 din 19 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, și

Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, Curtea a statuat că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de instabilitate juridică în domeniul proprietății imobiliare. Făcând referire la jurisprudența anterioară, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici contrarietatea celorlalte prevederi ale art. 1 și ale

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

cu dispozițiile din Constituție încălcate.

În ceea ce privește prevederile

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea nu poate constata că acestea sunt contrare dispozițiilor privind neretroactivitatea legii, consacrate constituțional în art. 15 alin. (2), de vreme ce aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe și cel al aparenței în drept nu consacră o soluție legislativă novatoare.

II. Totodată, Curtea reține că asupra prevederilor art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

deciziile nr. 610 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, și nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Curtea a statuat că activitatea procesuală a părților trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, conform art. 57 din Legea fundamentală, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru magistrați ori pentru instanță.

Totodată, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

Curtea nu poate reține critica autorului excepției potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiție, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Celelalte dispoziții constituționale și din actele internaționale invocate nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1),

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 108^1 și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.