Decizia nr. 600/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Marin Frunză și, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Excepția a fost ridicată de Marin Frunză, referitor la prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv, din oficiu, de către instanța de judecată, în ceea ce privește dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva unei sentințe penale a Tribunalului Galați.
În motivarea excepției de neconstituționalitate Marin Frunză susține, în esență, că art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin faptul că nu asigură asistență juridică obligatorie pentru învinuit sau inculpat în faza urmăririi penale, nici măcar în cazul infracțiunilor de o mai mare gravitate, încalcă dispozițiile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124, 126 și 148 din Constituție, precum și prevederile art. 6, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dispozițiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Consideră că textul de lege criticat este în vădită contradicție cu prevederile constituționale ale art. 24, întrucât nu garantează dreptul la apărare în cursul urmăririi penale.
Instanța susține că dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , care prevăd suspendarea obligatorie a judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, încalcă dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept fundamental consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că textele de lege criticate permit părților să ridice excepții de neconstituționalitate în mod repetat, nejustificat și uneori chiar tendențios, în scopul tergiversării soluționării cauzei, neexistând nicio sancțiune împotriva abuzului de drept. Apreciază că pentru respectarea dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil se impune înlocuirea prevederilor
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală cu dispoziții legale prin care să se prevadă că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei, respectiv că, în caz de admitere a excepției de neconstituționalitate, persoana interesată poate solicita rejudecarea cauzei, această rejudecare putând viza însă doar aspecte legate de dispoziția legală declarată ca fiind neconstituțională. De asemenea, consideră necesară, de lege ferenda, prevederea de sancțiuni în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate în scopul tergiversării soluționării cauzei.
Curtea de Apel Galați - Secția penală consideră ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală. Apreciază că textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile art. 24 din Constituție și ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabilește și situațiile în care consideră că este necesar, ca o garanție suplimentară a respectării dreptului la apărare.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, precum și cele ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, astfel cum acest al doilea text de lege criticat a fost modificat prin
Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum și dispozițiile
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.";
- Art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și 1451. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.";
-
Articolul 29
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 : "Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă."
În susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul excepției Marin Frunză invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 "Statul român", ale art. 4 "Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni", ale art. 11 "Dreptul internațional și dreptul intern", ale art. 15 "Universalitatea", ale art. 16 "Egalitatea în drepturi", ale art. 20 "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 21 "Accesul liber la justiție", ale art. 24 "Dreptul la apărare", ale art. 53 "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", ale art. 124 "Înfăptuirea justiției", ale art. 126 "Instanțele judecătorești" și ale art. 148 "Integrarea în Uniunea Europeană" din Constituție, precum și a prevederilor art. 6 "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 14 "Interzicerea discriminării" și ale art. 17 "Interzicerea abuzului de drept" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv a dispozițiilor art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În susținerea neconstituționalității prevederilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța invocă încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la o serie de texte din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 533 din 13 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, reținând că dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în text.
Atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe. Pentru considerentele expuse, dispozițiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt în concordanță și cu prevederile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 53, 124, 126 și 148 din Constituție, precum și cu dispozițiile art. 14 și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv cu prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a reținut că acest text de lege nu încalcă dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, este menită să preîntâmpine acele situații în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri fundamentate pe dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, situații care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părți.
De asemenea, Curtea s-a mai pronunțat și asupra constituționalității dispozițiilor
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, invocat și în prezenta cauză, și față de o critică similară. Astfel, prin
Decizia nr. 366 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, reținând că dispozițiile
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
sunt norme de procedură care instituie un caz de suspendare legală a judecății în intervalul de timp cuprins între pronunțarea încheierii de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial și repunerea pe rol a cauzei, după soluționarea excepției de către instanța de contencios constituțional. Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru aceleași considerente, dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
sunt constituționale și în raport cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.
În plus, instanța formulează o propunere de modificare a dispozițiilor
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, în sensul de a se prevedea în respectivele acte normative că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei, iar în caz de admitere a excepției persoana interesată poate solicita rejudecarea pricinii cu privire la aspectele legate de dispoziția legală declarată ca fiind neconstituțională, precum și în sensul prevederii de sancțiuni în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate în scopul tergiversării soluționării cauzei. O asemenea propunere de lege ferenda nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală și ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Marin Frunză și, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.