Decizia nr. 1022/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Vasile Butnărașu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.759/193/2006, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Butnărașu, reclamant într-o cauză civilă având ca obiect pretenții bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin dispozițiile de lege criticate "se creează un precedent periculos, în condițiile în care printre cauzele care nu întrerup cursul prescripției se înscrie și situația în care acțiunea promovată a fost respinsă și, drept urmare, se consideră că termenul de prescripție nu a fost întrerupt." Pentru aceste argumente, autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 146 lit. d) și art. 147.

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși prin încheierea instanței de judecată Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitatea a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează teza a doua a alin. 2 al art. 16 din lege, cu următorul conținut: "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."

Dispozițiile de lege criticate sunt considerate a fi contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 16, care consacră egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 146 lit. d) privind atribuțiile Curții Constituționale și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a mai fost sesizată și în alte cauze cu excepția de neconstituționalitate a

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 , cu motivare identică și raportare la prevederile constituționale ale art. 21 și

art. 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, și prin

Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a statuat că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, Curtea a reținut că "soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil".

De altfel, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, de exemplu, în

Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiție; dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a unui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.

Întrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele din deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În fine, critica

art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958

în raport cu prevederile constituționale ale art. 16, art. 146 lit. d) și art. 147 nu poate fi primită, deoarece aceste texte constituționale nu au incidență asupra acestor dispoziții de lege, nefiind relevante pentru soluționarea excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Vasile Butnărașu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.