HG nr. 1093/2006

Prevederile prezentei hotărâri au ca obiect de reglementare protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.

Prevederile prezentei hotărâri constituie cerințe minime în acest domeniu.

Valorile limita stabilite de prezenta hotărâre reprezintă valorile maxime admise până la care lucrătorii pot fi expusi în munca.

Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărei activități în care lucrătorii sunt sau pot fi expusi, ca urmare a muncii lor, la agenți cancerigeni sau mutageni.

În cazul oricărei activități susceptibile să prezinte pentru lucrători un risc de expunere la agenți cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa determine natura, gradul și durata de expunere a lucrătorilor, pentru a face posibila evaluarea oricărui risc pentru sănătatea și securitatea lor, precum și stabilirea măsurilor care trebuie luate.

Angajatorul este obligat sa reînnoiască periodic evaluarea riscurilor și în mod obligatoriu la orice modificare a condițiilor de muncă prin care poate fi influentata expunerea lucrătorilor la agenți cancerigeni sau mutageni.

Angajatorul este obligat sa furnizeze inspectoratului teritorial de muncă și/sau autorității de sănătate publică județene sau a municipiului București, la cererea acestora, elementele care au servit la evaluarea prevăzută la alin. (2).

Expunerea lucrătorilor trebuie evitata dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidențiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor.

Dacă din punct de vedere tehnic nu este posibila înlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanța, preparat sau procedeu, care, în condiții de utilizare, nu este periculos sau este mai puțin periculos pentru sănătate și securitate, angajatorul trebuie să ia măsuri ca agentul cancerigen sau mutagen să fie, atât cat este posibil din punct de vedere tehnic, produs ori utilizat într-un sistem închis.

Dacă aplicarea unui sistem închis nu este posibila, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca expunerea lucrătorilor să fie redusă la nivelul cel mai scăzut posibil din punct de vedere tehnic.

În toate cazurile în care se utilizează un agent cancerigen sau mutagen, angajatorul este obligat sa ia următoarele măsuri:

a) limitarea cantităților agentului cancerigen sau mutagen la locul de muncă;

b) limitarea numărului de lucrători expusi sau susceptibil a fi expusi, la nivelul cel mai scăzut posibil;

c) proiectarea unui proces de muncă și a unor măsuri tehnice de control prin care să se evite sau să se reducă la minimum degajarea de agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;

d) evacuarea agenților cancerigeni sau mutageni la sursa, prin ventilație adecvată, locală (exhaustare) sau generală, și compatibila cu necesitatea de a proteja sănătatea umană și mediul înconjurător;

e) utilizarea metodelor de măsurare adecvate existente pentru agenții cancerigeni sau mutageni, în special pentru detectarea din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevăzut sau dintr-un accident;

f) aplicarea unor proceduri și metode de muncă adecvate;

g) asigurarea măsurilor de protecție colectivă și/sau, în cazul în care expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace, a măsurilor de protecție individuală;

h) aplicarea unor măsuri de igiena, în special curatarea cu regularitate a pardoselilor, pereților și a altor suprafețe;

i) informarea lucrătorilor;

j) delimitarea zonelor de risc și utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv a indicatorului "Fumatul interzis", în zonele în care lucrătorii sunt sau pot fi expusi la agenți cancerigeni sau mutageni;

k) elaborarea unor planuri de măsuri pentru situațiile de urgenta în care ar putea să se producă expuneri anormal de ridicate;

l) asigurarea unor mijloace care să permită depozitarea, manipularea și transportul fără risc al agenților cancerigeni sau mutageni, în special prin utilizarea de recipiente ermetice și etichetate clar și vizibil;

m) asigurarea unor mijloace care să permită colectarea, depozitarea și evacuarea în siguranța a deșeurilor de către lucrători, inclusiv utilizarea recipientelor ermetice și etichetate clar și vizibil.

În cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a lucrătorilor, angajatorul trebuie să îi informeze pe aceștia.

Până la normalizarea situației și eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:

a) sa dispună ca în zona afectată sa lucreze numai lucrătorii care sunt indispensabili pentru executarea reparațiilor sau a altor lucrări necesare;

b) sa doteze lucrătorii implicați cu echipament individual de protecție, inclusiv cu echipament pentru protecția respiratorie; expunerea nu trebuie să fie permanenta și trebuie limitată la strictul necesar pentru fiecare lucrator;

c) sa nu permită ca lucrători neprotejati sa lucreze în zona afectată.

Lucrătorii implicați trebuie să poarte echipamentul individual de protecție și de lucru cu care au fost dotati.

Pentru anumite activități, cum este întreținerea, pentru care este previzibila posibilitatea unei cresteri semnificative a expunerii și în privinta cărora au fost deja epuizate toate posibilitățile de a lua alte măsuri tehnice de prevenire în scopul limitării acestei expuneri a lucrătorilor, angajatorul trebuie să stabilească, după consultarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților lor din întreprindere ori unitate, fără a afecta responsabilitatea angajatorului, măsurile necesare pentru a reduce durata expunerii lucrătorilor la minimum posibil și pentru a asigura protecția lor în timpul acestor activități.

Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) angajatorul trebuie să pună la dispoziție lucrătorilor implicați echipament individual de protecție, inclusiv echipament pentru protecția respiratorie. Lucrătorii implicați trebuie să poarte echipamentul individual de protecție pe toată durata în care persista expunerea anormala.

Pentru activitățile prevăzute la alin. (1) expunerea lucrătorilor nu trebuie să fie permanenta și trebuie limitată strict la minimum necesar pentru fiecare lucrator.

Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor din întreprindere sau unitate sa primească o instruire suficienta și adecvată, bazată pe toate cunoștințele disponibile, în special sub forma de informații și instrucțiuni, referitoare la:

a) riscurile potențiale pentru sănătate, inclusiv riscurile suplimentare cauzate de consumul de tutun;

b) măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii;

c) cerințele de igiena;

d) purtarea și utilizarea echipamentului individual de protecție;

e) măsurile pe care trebuie să le ia lucrătorii, în special personalul de intervenție, în cazul producerii unor incidente și pentru prevenirea incidentelor.

Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată la evoluția riscurilor și la apariția unor riscuri noi;

b) repetată periodic, dacă este necesar.

Pentru informarea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca:

a) lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere sau unitate să poată controla dacă prevederile prezentei hotărâri se aplică ori să se poată implica în aplicarea lor;

b) lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere ori unitate să fie informati cat mai repede posibil asupra unei expuneri anormale, inclusiv expunerile prevăzute la art. 16, asupra cauzelor acestora și asupra măsurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea situației;

c) sa păstreze o lista nominală actualizată a lucrătorilor implicați în activitățile pentru care rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidențiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuși, dacă aceasta informație este disponibilă;

d) medicul de medicina muncii și/sau medicul de medicina generală/medicina de familie, cu competența în medicina de întreprindere, conform legii, inspectoratul teritorial de muncă și/sau autoritatea de sănătate publică judeteana ori a municipiului București, precum și orice altă persoană responsabilă cu securitatea și sănătatea în munca să aibă acces la lista prevăzută la lit. c);

e) fiecare lucrator să aibă acces la informațiile conținute în lista care îl privesc personal;

f) lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere ori unitate să aibă acces la informații colective care nu conțin nominalizări de persoane.

În situația prevăzută la alin. (1) lit. a) lucrătorii și/sau reprezentanții lor din unitate trebuie să poată controla ori să se poată implica în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, în special cu privire la:

a) consecințele pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor legate de alegerea, purtarea și utilizarea imbracamintei sau a echipamentului individual de protecție, fără a afecta responsabilitatea angajatorului pentru stabilirea eficacitatii imbracamintei ori a echipamentului de protecție;

b) măsurile stabilite de angajator și la care se face referire în art. 16 alin. (1), fără a afecta responsabilitatea angajatorului de a stabili astfel de măsuri.

Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor pentru care rezultatul evaluării prevăzute la art. 6 evidențiază riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor se stabilesc în concordanta cu reglementările Ministerului Sănătății Publice.

Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor, stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), se asigura de către angajator astfel încât fiecare lucrator care desfășoară activități cu risc pentru securitatea și/sau sănătatea sa la locul de muncă să fie supus unei supravegheri medicale, atât:

a) înainte de expunerea sa la acțiunea agenților cancerigeni și/sau mutageni, cat și:

b) la intervale de timp regulate, după expunerea sa la acțiunea agenților cancerigeni și/sau mutageni.

Toate aceste măsuri de supraveghere medicală a lucrătorilor sunt concepute astfel încât să fie posibila aplicarea directa a măsurilor specifice de igiena individuală și de medicina muncii.

Dacă se constată că un lucrator prezintă manifestări clinice susceptibile a fi rezultatul expunerii la agenți cancerigeni sau mutageni, medicul de medicina muncii și/sau medicul cu competența în medicina de întreprindere poate solicita ca și alți lucrători care au suferit o expunere similară să facă obiectul unei supravegheri medicale.

În situația prevăzută la alin. (4) angajatorul trebuie să realizeze o noua evaluare a riscului de expunere, în conformitate cu prevederile art. 6.

Pentru fiecare lucrator pentru care se asigura supraveghere medicală, medicul de medicina muncii și/sau cu competența în medicina de întreprindere trebuie să întocmească un dosar medical individual.

Medicul de medicina muncii și/sau medicul cu competența în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicală, va propune măsurile de protecție individuală sau măsurile de prevenire care trebuie luate pentru fiecare lucrator.

Lucrătorii vizati sau angajatorul pot/poate să solicite reexaminarea rezultatelor supravegherii medicale.

Costul reexaminarilor rezultatelor prevăzute la alin. (1) se suporta de către solicitant.

Lista prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. c) și dosarul medical prevăzut la art. 26 alin. (1) trebuie păstrate cel puțin 40 de ani de la încetarea expunerii.

În cazul în care întreprinderea își încetează activitatea, angajatorul trebuie să predea autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București documentele prevăzute la alin. (1).