Decizia nr. 270/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Valeria Sahleanu în Dosarul nr. 235/2005 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, personal, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicită admiterea excepției, deoarece textul de lege criticat creează discriminări între persoanele pensionate după data de 1 aprilie și cele pensionate anterior acestei date, deși acestea se află în situații identice.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, situația celor pensionați înainte de intrarea în vigoare a legii fiind diferită de cea a celor pensionați după intrarea în vigoare a dispozițiilor criticate, iar la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 235/2005, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 180 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Valeria Sahleanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

art. 180 din Legea nr. 19/2000

a instituit o discriminare nejustificată între persoanele înscrise la pensie anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi și cele pensionate după această dată, fiind grav prejudiciate persoanele pensionate în temeiul legislației anterioare. Hotărârile Guvernului emise în temeiul acestor dispoziții legale au determinat scăderea punctajului de pensie inițial stabilit pentru cei pensionați anterior, cu consecința diminuării relative a cuantumului pensiei. Această discriminare lezează demnitatea umană, dreptul la pensie, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și dreptul la ocrotirea sănătății.

Tribunalul Buzău - Secția civilă apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât

art. 180 din Legea nr. 19/2000

nu instituie nici privilegii și nici discriminări, acesta fiind deopotrivă aplicabil pentru toți pensionarii care se află în situații identice. Persoanele care s-au pensionat pe baza reglementărilor din legislația în vigoare anterior datei intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

și cele pensionate conform acestei legi se află în situații diferite, fapt ce justifică și tratamentul juridic diferențiat, fără a putea considera că acesta are caracter discriminator.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul arată că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 47 din Constituție, întrucât criteriile și condițiile pentru stabilirea dreptului la pensie, elementele și modul de calcul al cuantumului pensiei, cum ar fi determinarea valorii punctului de pensie și a punctajului mediu, anual și estimat, operațiunile de recorelare și celelalte aspecte privind sistemul public de pensii sunt reglementate prin lege, respectiv prin

Legea nr. 19/2000 , astfel cum dispune alin. (2) al art. 47 din Legea fundamentală. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 16 ce instituie principiul egalității, deoarece persoanele pensionate în baza legislației anterioare sunt în situații diferite față de persoanele pensionate potrivit

Legii nr. 19/2000 , ceea ce justifică un tratament diferit, care nu îndreptățește însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie și, prin aceasta, neconstituțională, esențială fiind voința legiuitorului de a elimina discrepanțele inerente, în raport cu posibilitățile financiare existente.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispoziția de lege criticată vine în contradicție cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 20, art. 22 și art. 34 alin. (1) din Constituție, arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece aceste dispoziții din Constituție conțin prevederi principiale, care nu au incidență în cauza dedusă controlului.

Avocatul Poporului arată că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece modul de calcul al punctajului mediu anual se face în aceleași condiții pentru toate categoriile de pensionari aflate în aceeași situație, fără a determina privilegii sau discriminări. Dispozițiile criticate reglementează o procedură tehnică prin a cărei aplicare se urmărește înlăturarea discrepanțelor inerente între cei pensionați sub imperiul legii anterioare și cei pensionați după intrarea în vigoare a noii reglementări, fără ca aceste discrepanțe să îndreptățească calificarea reglementării ca fiind discriminatorie. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 față de cele ale art. 47 din Constituție, se arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece conținutul și condițiile acordării dreptului la pensie se stabilesc prin lege, și numai în raport de resursele financiare existente, care pot fi alocate în acest sens potrivit art. 138 alin. (5) din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 din Legea nr. 19/2000

față de prevederile art. 1 alin. (3), art. 20, art. 22 și art. 34 alin. (1) din Constituție, arată că aceste prevederi constituționale nu au incidență în cauza dedusă controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 180 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanță aprobată cu modificări prin

Legea nr. 338/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Ulterior modificării aduse prin

Legea nr. 338/2002 ,

art. 180 din Legea nr. 19/2000

a fost modificat și completat prin

Legea nr. 577/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.

Acest text de lege are următorul conținut:

- Art. 180: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislației anterioare, precum și ajutoarele sociale stabilite potrivit legislației de pensii devin pensii în înțelesul prezentei legi.

(2) CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislației anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile art. 80.

(3) Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona în condițiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. (2), li se atribuie și acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operațiunile de indexare și recorelare.

(3^1) Se exceptează de la prevederile alin. (3) pensionarii de asigurări sociale de stat ale căror drepturi de pensie s-au stabilit în baza salariilor din ultimii 5 ani de activitate sau pe baza salariilor de până la data de 1 aprilie 1992. Acestor categorii de persoane li se aplică prevederile alin. (2).

(4) Punctajul mediu estimat, prevăzut la alin. (3), se calculează de CNPAS.

(5) Punctajul mediu anual și punctajul mediu estimat se pot corecta corespunzător recorelării prevăzute la art. 168 alin. (3)-(5).

(5^1) După definitivarea procesului de recorelare, punctajul mediu anual al pensiilor cuvenite persoanelor prevăzute la alin. (3^1) nu poate fi mai mic decât cel calculat la data de 1 aprilie 2001.

(6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. (2), (3), (5) și (5^1).

(7) În situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispoziția legală criticată sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 22, art. 34 alin. (1) și art. 47 din Constituția României.

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

- Art. 34 alin. (1): "Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.";

- Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale politice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 180 din Legea nr. 19/2000

prevede determinarea punctajului mediu anual al fiecărui pensionar "prin raportarea pensiilor cuvenite conform legislației anterioare... la valoarea unui punct de pensie stabilită în condițiile art. 80", fără a institui privilegii sau discriminări, acest text fiind deopotrivă aplicabil pentru toți pensionarii care se află în situații identice. Determinarea punctajului mediu anual al fiecărei persoane este un procedeu de natură tehnică și se face în aceleași condiții pentru toate persoanele pensionate anterior datei intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

și urmează a se avea în vedere la recalcularea și recorelarea pensiilor, operațiune ce se efectuează eșalonat în timp, în funcție de posibilitățile financiare existente.

Prin

Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Curtea Constituțională a statuat că nu poate fi reținută critica potrivit căreia

art. 180 din Legea nr. 19/2000

încalcă art. 16 din Constituție, întrucât această critică este infirmată de chiar conținutul textului, care reglementează o procedură tehnică prin a cărei aplicare, în timp, se urmărește înlăturarea discrepanțelor inerente între cei pensionați sub imperiul legii anterioare și cei pensionați după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existența unor asemenea discrepanțe nu îndreptățește însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie și, prin aceasta, neconstituțională, esențială fiind voința legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, și nu dintr-o dată, ceea ce, pentru rațiuni evidente, nu este practic posibil.

De altfel, alin. (7) al art. 180 elimină posibilitatea diminuării unor drepturi stabilite pe baza legislației anterioare, prevăzând că, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos". De asemenea, ținând seama de existența unor diferențe inechitabile între pensiile stabilite pe baza unor reglementări legale succesive, legiuitorul a prevăzut, chiar în

Legea nr. 19/2000 , ca măsură de protecție socială pentru cei defavorizați, recalcularea și recorelarea pensiilor stabilite pe baza legislației anterioare.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate înfrâng prevederile constituționale ale art. 47.

Astfel, Curtea observă că dispozițiile constituționale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie, pentru toți cetățenii, în condițiile prevăzute de lege. Astfel, criteriile și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei și modul de calcul al cuantumului acesteia, toate celelalte norme de drept substanțial ori de procedură privind funcționarea sistemului public de asigurări sociale, precum și dreptul la celelalte măsuri de asistență socială trebuie reglementate prin lege.

Astfel, prin

Decizia nr. 103 din 26 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, și

Decizia nr. 476 din 9 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 11 februarie 2004, Curtea a statuat că, în cadrul realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat, legiuitorul are deplina autoritate să stabilească periodic noi modalități și condiții de acordare și de calculare a pensiilor, cum a procedat și prin adoptarea

Legii nr. 19/2000 . Noile reglementări pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permite sau impune, după caz, situația economico-financiară a țării și fondurile de asigurări sociale de stat disponibile, iar în oricare dintre aceste ipoteze, dispozițiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea lor în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie anterior stabilite. De vreme ce drepturile de pensii anterior stabilite nu sunt atinse, nu sunt diminuate, iar pensiile stabilite reflectă, în cuantum, posibilitățile limitate în raport cu resursele existente într-o perioadă dată, nu se poate susține că noile reglementări tranzitorii ar leza dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică sau psihică ori că ar institui un tratament inuman sau degradant. Legiuitorul, prin dispozițiile tranzitorii ale

Legii nr. 19/2000

și prin modificarea și completarea acestora, a urmărit realizarea, în cadrul limitelor actualmente posibile, a obligațiilor statului în domeniul măsurilor de protecție socială. Pe linia acestor preocupări, dispozițiile legale respective prevăd, pentru o primă etapă, stabilirea punctajului anual și în privința pensiilor anterior stabilite, precum și recorelarea acestora pentru a ajunge la nivelul punctajului mediu, stabilit pentru persoanele care se pensionează după intrarea în vigoare a legii. Sunt exceptați pensionarii ale căror drepturi anterior stabilite sunt mai mari decât punctajul mediu stabilit conform noilor reglementări. Aceste reglementări se aplică în mod egal pentru toate persoanele care se află în situații identice. Legea reglementează, la modul general, și etapele următoare ale recorelării, abilitând Guvernul ca, în limita posibilităților ulterioare, să elaboreze un program de recorelare etapizat, ca la finalizarea acestora toți pensionarii să beneficieze de drepturi egale pentru aceeași activitate și perioadă de cotizare, indiferent de data înscrierii la pensie.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește invocarea, de către autorul excepției, a prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 20 din Constituție, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Valeria Sahleanu în Dosarul nr. 235/2005 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.